16,454 matches
-
că propunerea regizorului Claudiu Goga este una complexă și provocatoare, care îl solicită pînă în adevărul intim și profund al ființei actorului. Momentele alternează, tensiunea se învolburează, încordarea omului încolțit lasă locul siguranței unui bărbat adevărat, tonul se modifică, expresia, zîmbetul. Chiar și obsesia nevinovăției este pusă în pagină altfel cu Beth, soția pe care o înșeală și o părăsește, altfel cu prietenii Karen și Gabe. Pariul regizorului cu actorii lui este unul asumat și cîștigat, iar tot personajul lui Vlad
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
a spus fostul președinte al organizației PSD București. "Nu poți să conduci organizația de București decât dacă poți și dacă ești bun, că altfel te ejaculează. Te ejaculează... ăă, lăsați-mă că... te ejectează", a mai spus Marian Vanghelie, stârnind zâmbetele celor din platou. Citește și:
Marian Vanghelie: Dacă nu eşti bun, PSD te ejaculează. Ăăă, te ejectează () [Corola-journal/Journalistic/48196_a_49521]
-
se poate”. Sunt surprinse expresia feței, gesturile melomanului sub vraja sonorităților mozartiene: „Emoția-i este nebiruită. Iată cum i se ridică mâna la arcul sprâncenelor, sub pornirea unei voluptăți sufletești care aproape doare; iată ce legănare a capului și ce zâmbet lăcrimos și extatic de duioasă mulțumire ca pentru o binefacere ce-i vine din generozitatea cerului”14. Un concert simfonic de calitate îi apare lui Caragiale ca „o vasta paradă triumfală, un carnaval monstru cu nenumărate cortejuri de gândiri și
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
în detrimentul lui. Starea de civilizație se măsoară prin distanța dintre câtă importanță ne dăm nouă înșine și câtă celorlalți. Distanța e inevitabilă, dacă nu ești sfânt. Totul e să ajungi la civilizația sufletească, adică să nu-i dai omului numai zâmbet, politețe, bună-creștere, ci să și ții seama de existența lui. Ce-i drept, nouă nici zâmbet, politețe, bună-creștere nu ne-ar prea strica. În Tristes tropiques, la care ajung prin medierea lui Gérard Genette (Apostille), Lévy Strauss scrie despre impuritățile
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
și câtă celorlalți. Distanța e inevitabilă, dacă nu ești sfânt. Totul e să ajungi la civilizația sufletească, adică să nu-i dai omului numai zâmbet, politețe, bună-creștere, ci să și ții seama de existența lui. Ce-i drept, nouă nici zâmbet, politețe, bună-creștere nu ne-ar prea strica. În Tristes tropiques, la care ajung prin medierea lui Gérard Genette (Apostille), Lévy Strauss scrie despre impuritățile civilizației. Civilizație „al cărei farmec ține în mod esențial de reziduurile pe care le transportă în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
de: La Petite Reine. Distribuit în România de: Forum Film România. Șase premii Oscar - 2012. Artistul lui Hazanavicius este o melodramă. Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă idilică a cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă o clonă, un
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă o clonă, un simulacru realizat cu materiale de calitate, fără ștersături, aproape perfect. George Valentin (Jean Dujardin), aluzie probabil la carismaticul Rudolf Valentino, își plimbă zâmbetul imperturbabil de pe afiș și ecran în existența cotidiană. Actorul pare să joace non-stop exersându-și zâmbetul de gumilastic. Un scurt moment de nedumerire: dorind să-și ridice portofelul de jos, o tânără admiratoare își ciocnește fundul de al lui. Stupoare
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
clonă, un simulacru realizat cu materiale de calitate, fără ștersături, aproape perfect. George Valentin (Jean Dujardin), aluzie probabil la carismaticul Rudolf Valentino, își plimbă zâmbetul imperturbabil de pe afiș și ecran în existența cotidiană. Actorul pare să joace non-stop exersându-și zâmbetul de gumilastic. Un scurt moment de nedumerire: dorind să-și ridice portofelul de jos, o tânără admiratoare își ciocnește fundul de al lui. Stupoare. Artistul stă pe gânduri, să se supere sau să zâmbească? Ziariștii înlemniți ca și fata care
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
declicul care-i va schimba traseul destinal. Artistul înțelege foarte bine mecanismul mediatic, precum și puterea ochiului magic al camerei, știe că rolul său nu se oprește în fața sălii de cinema, ci continuă pe o altă scenă, în spațiul public. Acest zâmbet contrafăcut se dorește o expresie a tinereții cinematografului, acea tinerețe fardată în exces, cu gustul aventurii, dispensatoare de energii. Însă, zâmbetul artistului, asemeni unui blocaj maniacal, evocă deopotrivă bătrânețea prematură a unui cinematograf care descoperă în zorii existenței lui consumerismul
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
rolul său nu se oprește în fața sălii de cinema, ci continuă pe o altă scenă, în spațiul public. Acest zâmbet contrafăcut se dorește o expresie a tinereții cinematografului, acea tinerețe fardată în exces, cu gustul aventurii, dispensatoare de energii. Însă, zâmbetul artistului, asemeni unui blocaj maniacal, evocă deopotrivă bătrânețea prematură a unui cinematograf care descoperă în zorii existenței lui consumerismul. Destinul lui George Valentino și al lui Peppy Miller din povestea lui Hazanavicius stă sub semnul clișeului manevrat ludic al „grandorii
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
zorii existenței lui consumerismul. Destinul lui George Valentino și al lui Peppy Miller din povestea lui Hazanavicius stă sub semnul clișeului manevrat ludic al „grandorii și decadenței” artistului, încununat de un neverosimil happy end în spirit hollywoodian: nicio lacrimă fără zâmbetul ei, nici un eșec fără apoteoza finală. Apariția sonorului, a lui talkie care concurează, fără a-i oferi vreo șansă, filmul mut, provoacă criza artistului care nu-și găsește vocea, din moment ce toată arta sa se află în mimică și gesticulație, zâmbetul
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
zâmbetul ei, nici un eșec fără apoteoza finală. Apariția sonorului, a lui talkie care concurează, fără a-i oferi vreo șansă, filmul mut, provoacă criza artistului care nu-și găsește vocea, din moment ce toată arta sa se află în mimică și gesticulație, zâmbetul ca și grimasa intrând în vocabularul fundamental. Coșmarul imaginat de regizor aduce în film zgomotul obiectelor, lumea așa-zis reală este însoțită de sunet și ea pătrunde în cinematograf nu pentru a-l elibera, ci pentru a-l ajuta să
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
descalificare urmând o lege a economiei de piață. Avem în față un perfect prefabricat hollywoodian al cuiva care sar fi decis să reconstruiască spiritul rococo, cu dulcegăriile și petrecerile lui galante, uitând de faptul că în spatele romanului galant se află zâmbetul sardonic, tragic al marchizului de Sade. Contrar spiritului nostalgiei, filmul lui Hazanavicius nu sesizează pierderea, ireparabilul în saltul de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
să găsesc în el acest gen de emoție, de reflecție, de meditație pe tema magiei cinematografului în general și a filmului mut în particular. Am găsit, în schimb, un film bine făcut care nu-și poate șterge de pe pânză un zâmbet splendid cu o dantură impecabilă, demnă de invidiat în orice reclamă la pastă de dinți.
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
în voluptate, inițial doar cu vârful limbii, apoi cu dinții, cu nasul, cu obrajii, înaintând cu hotărâre pe calea gloriei, până la umeri și, pe urmă, dincolo de ei (...)”. În final, „în locul ei, în rulota încuiată pe dinăuntru, nu rămase decât un zâmbet, dar și acela se șterse foarte curând”. În regulă, înțelegem, avem aici o ironică parabolă a actului artistic, narcisiac auto-erotic până la anihilare, dar demonstrația ia fața literarului, ca o haină a cărei croială n-o mai poți aprecia pentru că are
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
care suferă zi de zi de pe urma acestei anomalii, adică oamenii politici, sunt cei care o fac posibilă și o încurajează. Ei sunt gata să îți explice cu convingere de ce este mai bine să fim strâmbi instituțional și au chiar un zâmbet de superioritate, privindu-te cât de idealist și de în afara realității ești tu, cel care îndemni la normalitate. Trebuie spus că, uneori, cei care se află în poziția supremă în Stat au proiecte benefice țării. În ultimii douăzeci de ani
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
Laura Whittemore (Oala cu aur) care trăiesc cu convingerea că într-o bună zi vor ajunge bogați. Din păcate pentru ei, nu-și bazează convingerea decât pe noroc, iar acesta, ori de câte ori pare că le surâde, se dovedește în final un zâmbet fals. Singurii care nu-i mint sunt anii care nu știu altceva decât să treacă, lăsând peste tot în urma lor gunoaie. Excursie la Soțul de la țară, unde ne vom întâlni cu Francis Weed, tată a trei copiii și soț iubitor
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
Duminica trecută, înainte să înceapă finala X factor, în timpul în care lumea era fericită și se gândea la câștigătorul 2013, eu, în culise, eram încă o dată jignit de Cheloo. El de fiecare dată când s-a întâlnit cu mine, cu zâmbetul pe buze, m-a atacat verbal cu afirmații homophobe ofensive, de fata cu alți concurenți și de față cu echipa. Este innaceptabil și ofensiv. M-am săturat de tot ce se întâmplă. Este oribil felul în care s-a purtat
Atac la adresa unui jurat: În culise s-a întâmplat un lucru oribil by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53032_a_54357]
-
care are scopul de a genera locuri de muncă și creștere economică, de promovare a Marii Britanii pe plan internațional ca o destinație de clasă mondială pentru comerț, turism, investiții și educație. Regina Elisabeta a II-a afișează în portret un zâmbet larg, iar fotograful britanic David Bailey și-a descris subiectul ca o "femeie foarte puternică" în ai cărei ochi se observă o "licărire neastâmpărată". Ceremonia oficială dedicată sărbătoririi zilei de naștere a monahului Marii Britanii în luna iunie când are loc
Ziua Reginei Elisabeta a II-a, marcată de un eveniment special by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54393_a_55718]
-
din acest dosar ne-ar fi eliberat de o grijă. Năstase este acuzat de toate cele, doar el e cel care a redefinivat șpaga, el e inițiatorul șpăgii de amploare în această țară. Sigur că reacția lui a stârnit câteva zâmbete, dar este de o ipocrizie uluitoare. Pe omul ăsta nu-l vom ierta câte zile vom avea. Niciodată nu vom putea să ne răzbunăm așa cum ar merita pe Năstase", a spus Radu Banciu. Joi, urma să fie luată o decizie
Banciu: Năstase a redefinit șpaga. Nu-l vom ierta câte zile vom avea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54454_a_55779]
-
revistei era încă destul de nesigură, am putut interveni, grație medierii sale, pe lângă primul ministru Ion Gheorghe Maurer, atunci deputat de Cluj, în vizită la Universitate, care, ascultându- mă, a spus în final un „să vedem ce putem face”, cu un zâmbet încurajator în momentul dificil de după „accidentul” ideologic redacțional... Puteți să îmi spuneți dacă, înainte de plecare, a trebuit să semnați ceva pentru Securitate? Știți că există acest mit al colaborării cu „organele” al celor care plecau în misiuni oficiale! A se
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
constituie elemente emblematice. Când milițiile franchiste întrerup spectacolul de circ pentru a-i recruta forțat pe toți bărbații, cei doi clovni sunt și ei înrolați, li se dau arme și sunt trimiși la luptă în costumul de spectacol. Cu ștampila zâmbetului roșu, cu fața pictată, cu caraghioșii pantofii de clovn lungi de o jumătate de metru, în fustă, cu peruca pudrată, trăgând foc cu foc, clovnul cel prost devine expresia morții și agoniei unei „Spanii nevertebrate” cum o numea inspirat Ortega
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
grotescului istoriei. Fiecare act al filmului reprezintă o ieșire la scenă, invocă un public, lasă auzită chemarea actorului la rampă, aplauzele sau huiduielile. Rolurile par să fi fost ancestral stabilite, iar actorii principali, cei doi clovni, vin înarmați cu un zâmbet larg sau o lacrimă, de fapt unul și același lucru.
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
un univers infinit mai subtil decât cel desfășurat intermitent de regizor. Universul familiei O’Brien, livrat în gros-planuri sensibile, se desface ca o splendidă galaxie de supernove și planete necunoscute, de dezastre intime și explozii ale unor sori topiți întrun zâmbet furtiv, de glacialități traversate de cometele unor violențe irepresibile. Filmul se vrea un poem închinat vieții unde universaliile acompaniază parohiala existență a unei familii conservatoare, cu micile ei ceremonialuri familiale, cu duritățile înrădăcinate într-o educație americană asupra vieții ca
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]