28,267 matches
-
mort cu patru ani mai înainte, precum și de o denunțare a persecuției pe care sîrbii au îndurat-o din partea acestuia. Spre exemplu, în acest memorandum se poate citi: Această națiune a ajuns, după cum rezultă din comentariile comisiei, ca după patru decenii de viață în sînul noii Iugoslavii să fie singura care nu are un statut propriu". Este vorba de asemenea și de "genocidul psihic, politic și cultural al poporu-lui sîrb la Kosovo".354 Afacerea va crea îngrijorare în Voievodina și la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vechiului regim. Necazul a fost că această regulă de prudență, dictată de grija de a nu speria pe nimeni, se arată a fi greu de respectat, dat fiind că, se reclama o reparație indispensabilă a chinurilor suferite timp de patru decenii de către minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a lui M., Camuflaj evocă, într-o manieră voit lipsită de rigoare istorică, premiera piesei Steaua fără nume din 1942. Celebrul 702 e un pamflet dramatic, avându-și sursa într-un eveniment care a răscolit America celui de-al șaselea deceniu al secolului trecut. Ca și Cheryl Chessman, prototipul real, a cărui condamnare la moarte a fost mereu amânată timp de doisprezece ani deoarece redactarea „isprăvilor lui” reprezenta o afacere strălucită, personajul principal al piesei lui M. e, după atâtea îngrozitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
facă surzii față de creșterea înteresului în învățarea limbajului gestual ca limbă străină? Cum plănuiesc auzitorii să folosească cunoștințele lor despre limbajul gestual? Vor învăța ei limbajul gestual pentru a comunica cu surzii sau pentru a-i domina? Abia după un deceniu de rapidă dezvoltare, fără consecințe negative asupra folosirii limbajului gestual, comunitatea surzilor s-a relaxat și a început să vadă avantajul proliferării limbajului gestual în cadrul predării lui ca limbă străină. La noi în țară a început predarea limbajului gestual pentru
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
Cuvânt înainte În ultimele decenii terapia modernă încearcă să reducă la maxim pierderile prelungite ale capcității de muncă, punând accent pe conservarea și recuperarea funcțională a individului. Recuperarea este un domeniu de activitate complexă interdisciplinară în care se urmărește restabilirea cât mai deplină a capacității
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
42. SUSPENSIE = Scoaterea corpului, membrului sau a unui segment de sub influiența gravitației. 43. SUSPENDAT = Atârnat, întrerupt, oprit, interzis. 44. SUSPENSOTERAPIE = Tratament cu ajutorul unei instalații care folosește principiul suspendării, suspensiei. Capitolul II. ROLUL ȘI IMPORTANȚA UTILIZĂRII APARATURII ÎN KINETOTERAPIE În ultimele decenii terapia modernă încearcă să reducă la maxim pierderile prelungite ale capacității de muncă, punând accent pe conservarea și recuperarea funcțională a individului. Recuperarea este un domeniu de activitate complexă interdisciplinară în care se urmărește restabilirea cât mai deplinăa capacității funcționale
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
s-a mai plecat pînă În ’57, cînd plecarea bunicii mele, atunci În vîrstă de peste 70 de ani și după aproape un an de pușcărie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment” pentru că În primele două decenii de după Primul Război Mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Președinta Societății de Ajutorare a Orfanilor de Război, o asociație caritabilă căreia Îi donase și o moșie de lîngă Iași, la Miroslava. Asociația organiza cămine, școli profesionale pentru acei orfani. Bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1951-1952, grupul de exilați din România era cel mai puțin numeros față de cele provenite din alte țări de dincolo de Cortina de Fier. Atît componența socială, cît și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor patru decenii și jumătate de regim comunist În România. În viziunea Evei Behring, au existat trei valuri principale de exilați, cel al anilor ’40-’50, al doilea În anii ’60-’70 și ultimul, În anii ’80. Astfel, pentru prima perioadă, anii ’40-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
anul 1776 s-a declarat, după o luptă victorioasă, independența coloniilor, promulgarea constituțiunei și constituirea republicei cu un president ales pentru patru ani, a cărui nume nemuritor este George Washington, părintele acestei republici, om patriotic și luminat”. După aproape cinci decenii și jumătate, N. Iorga considera că „Între America de la Început, aceea de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, America luptelor pentru libertate, a Republicei, și America mistică a lui Lincon, America muncitorească de ieri și America tuturora, care e America de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a tuturor, prin urmare America viitorului, sînt foarte mari deosebiri”. Asemenea precizări sînt necesare cuiva interesat de evoluția comunității românești transoceanice, a cărei istorie nu poate fi reconstituită fără a se avea În vedere realitățile americane și românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și din veacul XX. Încă din 1930, același N. Iorga, revenit la București după o vizită prin Statele Unite, declara că „mențin părerea că În America se poate vorbi de o nație americană, dar supt națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
supplied the largest ethnic concentrations in American society before the 1960s”. Așa cum era și de așteptat, România nu figura printre principalele „surse” de emigrare ale epocii, Întrucît românii din Austro-Ungaria erau Înregistrați printre cei plecați din Imperiul bicefal. Cu două decenii și jumătate Înainte de sfîrșitul secolului al XIX-lea, cineva observa că „În Staturile - Unite emigrațiunea aduce un torent de irlandezi, ecosezi, germani, olandezi și francezi etc., și ovrei din toate țările continentului european, cu puțini englezi și francezi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Americii de Nord, adică a Statelor Unite și a Canadei, nu este identică, desigur, cu cea din primul mileniu al erei noastre. În plus, românii nu s-au aflat decît În mică măsură printre fondatorii Lumii Noi. Așa au gîndit, Încă din primele decenii ale secolului XX, cei care au Încercat a explica acest fenomen. „Aventurieri români și un neînsemnat număr al celor Învrăjbiți cu soartea se aflau În America Încă pe la anul 1850. Fiind Însă că acest soi de oameni a ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de masă, ajungînd În unele cazuri să prezinte un aspect demografic Îngrijorător prin depopularea unor zone românești destul de Întinse din Austro-Ungaria”. Același punct de vedere fusese exprimat și Înainte de Primul Război Mondial, atunci cînd se recunoștea că la Începutul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, În SUA se aflau puțini basarabeni, bucovineni, macedoneni și evrei din România, În comparație cu țăranii din Transilvania și Banat, dar că „pe la 1900 aproape nu mai era oraș mai Însemnat din care românii să lipsească”. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
of staying in America permanently. It was the phase known in Romanian parlance as Mia și drumul, a thousand dollars and home again”. Deși problema comportă Încă discuții, considerăm că putem vorbi despre o emigrație a românilor În SUA În deceniul ce precedă izbucnirea Primului Război Mondial, chiar dacă mulți transilvăneni, bucovineni și bănățeni se Întorceau În țară. O deplasare permanentă de populație, constantă chiar numeric, din această regiune a Europei către America nu poate fi pusă la Îndoială, chiar dacă românii stabiliți acolo nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lipsă de cetățeni, iar Românii nu se Încetățenesc. SÎnt În America colonii ungurești, polăcești, nemțești etc., dar o colonie românească, pe Întreg teritoriul Statelor Unite, nu este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează persoana, nu grupul, erau mai greu de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din spațiul românesc sau din unul de limbă română, și-au modificat mentalitatea, renunțînd la oscilarea Între fosta și noua lor patrie. Motivațiile erau, desigur, mai complexe, dar nu stăruim asupra lor Întrucît ele pot fi lesne sesizate. Oricum, după ce decenii de-a rîndul românii ajunși În America s-au constituit Într-o „problemă”, cu repercusiuni asupra țării de origine și asupra celei noi, treptat ei au „descoperit” drumul ineluctabil, adică americanizarea, cu avantajele ei firești, dar și cu pierderile provocate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ansamblu nu a putut exclude treptele, dar și perioadele de flux și reflux. Fără a ne propune o Înregistrare a tuturor Încercărilor de periodizare a emigrației române către America și Canada, amintim, bunăoară, că, la Începuturile celui de-al doilea deceniu al secolului XX, Ioan Podea considera că abia după 1880 putem vorbi despre evoluția emigrării ca un proces istoric. Însă, la acea dată, nu se punea problema unei divizări temporale a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
anii ’30”. Alexandru Nemoianu consideră că primul val de emigrare s-a Încheiat o dată cu sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar identifică o a doua etapă a evoluției istoriei românilor americani, „cuprinsă Între sfîrșitul Primului Război Mondial și ultimii ani ai deceniului al patrulea din veacul al douăzecelea”, cînd, „poate fără să «conștientizeze», comunitatea românilor-americani a devenit parte a Lumii Noi și și-a stabilit caracterul pe care Îl are și astăzi”. Gerald J. Bobango, În schimb, se arăta convins că „a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țară deține un procentaj scăzut, de numai 6,9% din imigrarea totală În SUA originară din zonă. Dinamica ei a fost următoarea: 194549 - 3.030 imigranți (5,8% din total); 20.038 În anii ’50 (38,1%), 14.142 În deceniul următor (26,9%) și 15.307 pentru anii 1970-78 (29,2%). După epoci de imigrare minimă (1945-48, 1953-55 și 1960-63, În total 11 ani cu mai puțin de 1.000 de imigranți anual), alternate cu ani cu o imigrare ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se Înfățișa lumii zilelor noastre, ca și În urmă cu peste un secol sau mai mult, ca o Lume Nouă, una ce oferă fiecăruia, ca pe o idealitate măcar, un viitor realizabil. Românii americani, adică românii care au traversat Oceanul decenii de-a rîndul, și descendenții lor, născuți pe pămîntul Lumii Noi, s-au constituit, sau așa considerăm noi, Într-un grup etnic care reprezintă, indiferent de dimensiunile numerice și de istoria lui, o parte, o fracțiune a Americii. Istoria românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Shari J. Cohen a formulat conceptul de „uitare statal-organizată a istoriei” care, În cazul României, a fost perfect aplicat, iar astăzi asistăm la demonstrarea lui. Perioada antonesciană este un astfel de subiect controversat, dezbătut, cu partizani și contestatari. Pentru cinci decenii, cazul Antonescu a reprezentat un subiect tabu, interzis dezbaterilor publice, documentele epocii fiind analizate de un cerc restrîns de istorici (În general, cei de la Institutul de Istorie al CC al PCR), iar după angajarea regimului Ceaușescu pe linia național-comunismului aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
litera documentului istoric, pînă la a o fetișiza” (p. 329). Acești falși istorici sînt contracarați de un număr restrîns de adevărați cercetători, precum Andrei Pippidi, Șerban Papacostea, Dinu Giurescu, „personalități democratice, umaniste, care se străduiesc de mai bine de un deceniu să limiteze daunele cauzate de un cult antonescian ce ia forme din ce În ce mai agresive” (p. 337). Vladimir Tismăneanu se ocupă În studiul său de persistența unor puternice sentimente xenofobe și antisemite printre cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
introducere În subiectul și intervalul indicate În titlu. În capitolul 1, „Anii de Început ai Partidului Comunist din România”, și În capitolul 2, „Partidul Comunist din România, 1930-1944”, ni se oferă o microistorie a acestei formațiuni politice În primele două decenii de existență. Se (re)afirmă că PCdR a fost o formațiune marginală În viața politică românească pînă la sfîrșitul celei de-a doua conflagrații mondiale. E definitoriu că practicile utilizate de partid În această perioadă aveau să determine inclusiv intervalul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la Începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. Închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută ca fiind a „demnitarilor”, deoarece acolo au fost Încarcerați preponderent foști prim-miniștri, miniștri, episcopi greco-catolici ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Trei lucruri ne pot lăsa indiferenți: istoria, timpul și politica, afirma Constantin Noica citîndu-l pe Pitagora. La prima vedere se pare că noi, românii, moștenim un trecut confortabil, suportabil, fără remușcări, chiar glorios. A existat o paranteză de vreo cinci decenii pe care mulți ne-o amintim doar din cînd În cînd (tot mai rar!) și o evaluăm diferit. O parte tot mai mare dintre locuitori semănă, cu trecerea anilor, tot mai mult cu oamenii din Evul Mediu ce alcătuiau „lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]