29,398 matches
-
partid, în promovarea unui cadru în sectorul medical nu numai că nu este necesar, dar e de-a dreptul dăunător, avându-se în vedere că se lucrează cu și pentru cel mai prețios capital: omul. Aș recomanda celor răspunzători de destinele medicinei românești să citească splendida carte a doctorilor Blăjan și Florea: Hațieganu în cuvinte înțelepte, unde pot găsi atâta adevăr în afirmația marelui profesor: O clinică condusă de un profesor conștient și stăpân pe specialitate, secondat de colaboratori pregătiți științific
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
învățământ etc. cu cele reale, îndeplinite la finele fiecărui interval, ori adunate la patru ori cinci ani, ar fi arhisuficient pentru a ne convinge de lipsa de credit pe care au reușit, realmente, s-o dobândească cei care conduc astăzi destinele țării, cât și de lipsa capacității lor de a interpreta corect realitățile românești, de fumurile care le-au înfierbântat imaginația elucubrantă, delirantă, până la urmă. Dacă cineva ar avea răbdarea și documentarea necesară de a pune pe două coloane planificările partidului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe două coloane planificările partidului, ale conducătorului său necontestat și realizările de fapt (poate o veți face dvs. cândva!), ar vedea, cu o surpriză imensă, lipsa de acoperire a celor cocoțați în funcții de mare răspundere, mai ales morală, față de destinele unui neam mințit sistematic și fără corectivul răspunderii politice. Cel puțin până acum Mă întreb: al cui congres este acesta notat cu fatidica cifră 13? Știm, dintr-o istorie încă nescrisă, că au fost astfel de congrese, începând încă din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
putea face nimic? Doi oameni izolați, imobilizați, trăind în teroare și sărăcie! Spuneam cândva, în timpul detențiunii, că Dumnezeu m a destinat martirajului ca încercare sau ca pildă vie, și că strădania mea ar trebui să fie îndreptată spre transformarea acestui destin în vocație. Și m-am străduit. Am cerut regimului comunist din țară, ca și lumii întregi, ca măcar soția mea și fiul meu să fie salvați, să li se dea pașaport spre a trăi în afara terorii, a lipsurilor și a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiind restaurată latura de est a paraclisului. Costul acestei operații: 5 milioane de lei. După desființarea DPCN-ului, în decembrie 1977, monumentul este transferat Muzeului de artă al Republicii. Se părea acum că Văcăreștii vor căpăta din nou noblețea unui destin cultural, căci noul lor administrator urma să organizeze aici un muzeu de artă medievală românească. Deși se recursese la concentrarea masivă a patrimoniului în special pe seama parohiilor, proiectul a fost abandonat din motive obscure, dar poate nu străine, de teamă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost că tânăra supraviețuitoare a primit aprobarea de plecare definitivă din țară, deși inițial nu avusese un asemenea gând. Dar treaba trebuia cumva mușamalizată și ea trăiește acum în RFG urmărită, poate, de acest coșmar al existenței sale. Un alt destin tragic l-a avut un bun prieten de-al meu. Dorința lui de libertate a fost atât de puternică, încât l-a determinat să încerce să treacă în Occident prin Ungaria. Neșansa a făcut să fie prins la câțiva pași
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am spus-o adesea. În ultimii ani găsise, credeam, o soluție personală numeroaselor noastre neliniști și Îngrijorări. Îmi părea pregătit unei senectuți glorioase. Totuși, se grăbea mereu... Nimeni dintre cei care i-au fost aproape n-ar fi bănuit că destinul venea spre el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe jumătate. Mi se părea Însă mai importantă aventura noastră comună decât caricatura ei. În ce a constat, de fapt, „delimitarea”, deloc contrariată, pe care o formulasem În Anii de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică, urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea mea că În colonia totalitară În care trăisem, „nimeni și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul armistițiu al jocului, când scurtcircuitate de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică./ Iarbă de foc./ Pe când aburos
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu era ultimul. Zestrea ei nu ruginește. New York, ianuarie 2004 (Familia, nr. 4/2004) Înainte și dupătc "Înainte și după" „Virgil Duda este unul dintre cei mai buni romancieri ai noștri”, scria Paul Georgescu, el Însuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceea În care se născuse. De necrezut. Un «acasă», hai să-l numim abstract, hai să-l numim ipotetic. Dar era unicul, altul nu mai exista.” Nici ceea ce avea să se Întâmple ulterior peste tot În lume nu putea Însori destinul prietenului nostru. Nici al generației din care facem amândoi parte. Al oricărei generații, de fapt, ar fi să adăugăm. Exploziile conflictuale ale modernității au avertizat recent asupra primejdiilor unei globale Apocalipse. Performanțele științifice și tehnice ale contemporaneității par În acest
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și În noile cărți, În Alvis și destinul (Editura Fundației Culturale Române, 1993), ca și, mai ales, În A trăi În păcat (Editura Hasefer, 1999) și Viața cu efect Întârziat, trama epică slujește, până la urmă, evoluției interioare a personajelor, dinspre sinele potențial spre cel profund, primordial. Marca unui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este neapărat vorba de fidelitatea față de un loc sau o istorie, sau o colectivitate, ci, mai mult și Înainte de toate, de fidelitatea față de eul nostru profund, Înscris În limbă, față de individualitatea irepetabilă a oricăruia dintre noi, față de singularitatea fiecăruia În destinul colectiv de care, inevitabil, a fost marcat. Cum spune poetul laureat azi, „Asta mi-e fața,/ asta viața./ Astea temele, astea poemele”. Scribul se definește, dintotdeauna și Înainte de toate, prin limbă. Român nu doar prin locul nașterii, ci prin limba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atunci la convorbirile lui Kafka cu tânărul Gustav Janouch, pe care tocmai le citisem. Kafka se referea la deosebirea Între poetul jongler al virtuozității și poetul „adevărat”, genuin, creație el Însuși a realității În al cărei miez tensionat Își scrie destinul. Poezia Martei Petreu se deosebea de la Început de fermecătoarea ingeniozitate lirică a talentelor din jur. Nu doar În legătură cu poezia ei aveam destule motive să meditez la spusele lui Kafka, ci gândindu-mă la literatura română dintotdeauna, ca și la viața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poetul adevărat nu-l acceptă. Adevăratul poet Încearcă, dimpotrivă, „să-și Întemeieze viziunea În experiența cotidiană a cititorului... povestirile lui Kleist sunt poezie genuină, limba perfect clară. Nu vei găsi Înflorituri verbale, nimic pretențios”. În „tensiunea vizionară Între om și destin”, Kafka citește refuzul iluziilor, ca și al acrobațiilor verbale. „Modestia, Înțelegerea și răbdarea se aliau la Kleist În puterea necesară oricărei nașteri reușite.” Convins că poezia, arta sunt expediție, nu experiment, Kafka se definește În fața tânărului său interlocutor printr-un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai exiști”. Intensitatea trăirii traduce o secretă jubilare, răscumpărare Îndelung așteptată, pe care nici Îndoiala sau tristețea nu o pot submina. Poeta ne Îngăduie să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de criză, de contradicții și contrast ale vieții și ale gândirii, ale enigmelor adevărului uman, până la urmă. Excelentele eseuri despre Cioran, Ionesco, Caragiale confirmă metoda, probitatea, originalitatea investigației critice, focalizând cu alte mijloace tot asupra „tensiunii vizionare Între om și destin”. Marta Petreu se slujește cu devoțiune și strălucire de complementara dăruire, scrutând destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărului uman, până la urmă. Excelentele eseuri despre Cioran, Ionesco, Caragiale confirmă metoda, probitatea, originalitatea investigației critice, focalizând cu alte mijloace tot asupra „tensiunii vizionare Între om și destin”. Marta Petreu se slujește cu devoțiune și strălucire de complementara dăruire, scrutând destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
CNSAS, nu?). Pentru cei care nu au trăit epoca și nu mai Înțeleg nimic din ea ar fi interesant, poate, de studiat Decretul privind animalele de casă (din apartamente, adică), rolul revistei Flacăra (atunci și acum), dar și, de ce nu?, destinul locatarei Teea Iancu (bizar nume, nu?). În care cimitir veghează, astăzi, numita Teea Iancu prezentul României postcomuniste? Bănulescu la Berlintc "Bănulescu la Berlin" În 1987 l-am reîntâlnit pe Ștefan Bănulescu la Berlin, În blocul DAAD de pe Storkwinkel 12, lângă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
diverși, repet) este pasionată, cu accente polemice la adresa celor care se Îndoiesc de respectivele valori sau de presupusa lor anvergură. O asemenea „afirmare polemică” străbate comentarea „generației ’80”, pentru a cărei necesară Îmbrățișare un argument În plus Îl conferă cititorului destinul „generației ’60”, de exemplu, Împlinirea „Școlii de la Târgoviște”. Norman Manea enumeră mulți autori tineri (vezi p. 203 sau 214) - nu pe toți, i s-ar putea replica, dar o atare obiecție ar nesocoti un drept firesc la ierarhizări proprii - care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu văd să se descurce foarte curând. Să mai vedem, să mai așteptăm... Dragii și iubiții mei, nici nu vă imaginați cât de mult Îmi lipsiți; Între noi este mai mult decât o relație sentimentală, este- sunt convins - una de destin. De aceea, vă spun Încă o dată: să mai stăm, să mai așteptăm, să mai vedem... Vă Îmbrățișez, cu dragoste, Liviu * ș4ț Cluj, 3 aprilie 1994 Dragii mei Nicki și Cella, Vă răspund cu oarecare Întârziere, pricinuită de perioada ceva mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În clipa de față, se pare că Bucureștiul are cu totul alte planuri cu privire la Centrul Cultural de la New York. Ce pot să spun, decât că regret decizia mea din 1993, care mi se pare acum mult prea pripită; iată Însă că destinului nu-i place să facă retușuri... Dragă Nicki, am Înțeles de la Cella că În luna octombrie a fost lansată traducerea În limba germană la Plicul negru; ține-mă, te rog, la curent cu Întreg evenimentul și mai cu seamă cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de intelectualitate adevărată, pe care nu l-am mai Întâlnit nicăieri altundeva, ci numai În preajma voastră; 3. un climat cultural de vârf, legat de poziția pe care New York-ul o are pe harta spirituală a lumii. Necazul meu este că destinul nu a vrut totuși să Îmi mai acorde și o „a doua șansă”, deși o vreme Începusem să cred că așa se va Întâmpla! Din păcate, acum nu mai am dreptul să mă plâng! Ceea ce ne leagă pe noi, unii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]