27,608 matches
-
momentul de maximă deschidere a proiectului inițial, antrenând după sine o relectură intrigată și încăpățânată. Dezarmarea lecturii, al cărei orizont de așteptare se lărgește într-atât încât practic nu mai există altceva pentru lector decât o așteptare niciodată împlinită. Pentru lectură decurg din acest tip de roman energic o serie de avantaje, cum ar fi: * Romanul incitant stimulează atenția și sporește inventivitatea lectorului, care e stăpân pe interpretarea lui și nu mai recurge la ajutorul criticii. Accesul la operă e nemijlocit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum că nu vor decât să amuze lectorul cu o față a realului), realul nu există, ficțiunea îl inventează. * Confundarea imaginarului cu realul este premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează de boala convențiilor unice un lector care de fapt îi ascunde cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează de boala convențiilor unice un lector care de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte la un ritual sacru (imaginația romancierului); romanul devine comuniune, ești inclus într-o inteligență creatoare. Lectura lui Ackroyd este o experiență copleșitoare. Cartea începe cu anunțarea unui fapt istoric: în 1711, al nouălea an al domniei Reginei Anne, s-a votat un act al Parlamentului pentru ridicarea a șapte noi biserici parohiale în orașele Londra și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce ne-ar folosi chiar dacă am ști? Tot ce vrem, în timp ce citim, este de fapt să nu știm. Suspansul romanului este această neștiință prevestitoare de rău. Ca un topor care nu mai cade, care ne îngăduie să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un poem. Mai mult decât colegii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului nesfârșit, pe care îl împărtășim, al întunecimii pe veci. Lectura acestui roman ne face părtași la contopirea albului cu negrul, a zilei cu noaptea, a binelui cu răul, rațiunii cu neînțelegerea, a detectivului cu criminalul. Suntem în mare criză de valori, de judecăți, ne pierdem puterea de a gândi. Suntem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un rezumat succint și destul de pe șleau al societății din care se trage! (p. 7) Într-un glosar de cuvinte uitate, Platon așează numele unor autori din veacurile XVIII, XIX și XX într-o ortografie care ne avertizează că nicio lectură nu e ultima, nicio intrepretare nu e absolută, că ne pasc mereu dezastre ale inteligenței: words-worth: patronimicul scriitorilor care își câștigaseră o poziție binemeritată. Într-un context asemănător avem Chatter-ton. Mulți autori "Mouldwarp" erau comparați cu substanțe anorganice, cum ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în tehnica cinematică. Combinația e un gen de artă nou, care oripilează. Lectorul e deopotrivă revoltat și entuziasmat. Se simte inteligent fiindcă a scos dopul unei sticle al cărei conținut e pe cale să-l otrăvească. Cititorul se simte deștept, dar lectura textului lui Amis e una deprimantă. După cum s-a văzut deja, povestea romanului e extrem de simplă: se naște un băiețel neamț, se însoară, se face doctor, are un copil care-i moare. Intră foarte devreme în SS și merge în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Trupul doctorului criminal e epuizat. Sexul e pentru el un act mecanic. Lectorul e dezgustat de lipsa lui de sensibilitate. Retrospectiv, trecutul eroului (viitorul lui literar) e de înțeles odată ce-i aflăm viitorul (trecutul real). Regrupăm incidentele după logica proprie lecturii (derularea firească) și găsim explicația. Dar această explicație nu schimbă faptul că Amis a decis să scrie o carte care refuză iubirea ca temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să scrie o carte care refuză iubirea ca temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ale romanului numesc timpul nepotrivit". E cea mai bună etichetă pentru săgeata timpului, care, în acest roman, e îndreptată în sensul opus celui real. Săgeata aceasta rănește lectorul, nu pe erou. Țâșnește din carte pentru a străpunge inteligența comodă a lecturii. Holocaustul e viu și trebuie reactualizat mereu, cu durerea vie a victimelor lui. Autorii Desperado sunt extrem de iventivi în construirea suspansului. Romanele lor nu iau viitorul ca o așteptare și nici iubirea ca tipar, dar aceasta nu le face mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mic. A ales să șocheze, să ne facă pe noi să acuzăm în locul lui, bazându-se pe morala noastră. În final, cei care judecă sunt lectorii, nicidecum autorul însuși (nu în mod direct). Întregul roman devine un verdict interior al lecturii. Descoperim că am interiorizat istoria și sentimentul moralității. Pe parcursul primelor o sută de pagini ne întrebăm ce s-a întâmplat cu plăcerea lecturii. Suntem nedumeriți de propozițiile fără mare legătură între ele și sensul lor extrem de fragil. Nu se prea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
judecă sunt lectorii, nicidecum autorul însuși (nu în mod direct). Întregul roman devine un verdict interior al lecturii. Descoperim că am interiorizat istoria și sentimentul moralității. Pe parcursul primelor o sută de pagini ne întrebăm ce s-a întâmplat cu plăcerea lecturii. Suntem nedumeriți de propozițiile fără mare legătură între ele și sensul lor extrem de fragil. Nu se prea întâmplă nimic, se vorbește mult (tradiția americană a conversației), eroul n-are poveste, nu simțim suspans. Detaliile par să fie fără rost spre deosebire de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e sub semnul întrebării. Întregul volum este un prietenos semn de întrebare, care pare să-l descoasă pe lector încotro vrea s-o ia. Pentru cei ce aspiră la un text critic limpede, cartea e fără îndoială bună și o lectură agreabilă. Prima pagină îl citează pe Michel Foucault ("Ce e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește deconstructivismul. Ni se spune: ... datorită Deconstructivismului, adevărul e o chestiune nerezolvată. Bradbury detestă snobismului complicării textului, dar știe că o opoziție
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorba de tineri, care merg la marș de bună voie, și se bucură din plin de petrecerea tovărășească de după el. Romanul este scris ca narațiune, fără pretenții de hibridizarea genurilor, fără imixtiunea lirismului ori încercări gen Desperado de a șoca lectura în toate chipurile posibile. E o povestire simplă, tradițională, cu urme clare de flux al conștiinței în modul cum sunt analizate perosnajele din interior, chiar dacă totul e relatat la persoana a treia, și fără multe incidente, lucru care ar trebui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imagine virtuală: o posibilă cameră obscură a ființei noastre de lector developoează o imagine pe care Brownjohn are mare grijă să n-o trădeze cu nimic. Dacă e să apreciem acest gen de proză, trebuie să ne schimbăm deprinderile de lectură și să "curățăm" nu numai râul, ci și propria noastră sensibilitate, care abia așteaptă să fie solicitată de text. Textele lui Alan Brownjohn refuză să ne implice. 2.7. Aldous Huxley: Anularea viitorului Ceea ce îl leagă pe Huxley de epoca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
El are farmec doar atâta vreme cât autorul se servește de el pentru a demonstra o teză. Autorul Desperado are mereu ceva de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează atât umanitatea eroilor cât ideea pe care o reprezintă. Ni se arată treptat cum să ne facem tovarăși de lectură din ei, să le descifrăm disperarea de a fi altfel decât toate ființele pe care le știm. John
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează atât umanitatea eroilor cât ideea pe care o reprezintă. Ni se arată treptat cum să ne facem tovarăși de lectură din ei, să le descifrăm disperarea de a fi altfel decât toate ființele pe care le știm. John, "sălbaticul" din Brave New World, își cere ferm dreptul la "nefericire". Bernard Marx, înainte ca autorul să-l abandoneze pentru a se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lectorul nu poate scăpa din vedere acest mesaj înghețat al unui univers pustiit. Aceasta ne readuce la ideea de distopie: viitorul este văzut ca un non-prezent, o non-existență. Autorul Desperado amenință că-l va înlocui pe lector. Nu aflăm din lectură cu ce anume, fiindcă, atunci când simțim că începem să ne dezintegrăm, părăsim textul. Se întâmplă ades în opera Desperado să ne săturăm de text. Lectorul Desperado se luptă din răsputeri să-și păstreze identitatea. Lectura Desperado este extrem de invazivă și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe lector. Nu aflăm din lectură cu ce anume, fiindcă, atunci când simțim că începem să ne dezintegrăm, părăsim textul. Se întâmplă ades în opera Desperado să ne săturăm de text. Lectorul Desperado se luptă din răsputeri să-și păstreze identitatea. Lectura Desperado este extrem de invazivă și se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imperialismului ca remediu al sărăciei (când pleacă de la maestrul lui, Mori-san), până la ideea de a-l declara pe Kuroda vinovat de idei nepatriotice, ceea ce are drept consecință întemnițarea celui din urmă. Nu mai e de mirare la o a doua lectură de ce îl urăște Kuroda pe Ono. Felul de a fi al lui Ono este și el prea autoritar, după tradiția militară a samurailor. Acest lucru devine evident în discuțiile lui cu Ichiro, când îi spune că femeile sunt slabe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de masă nu e o scuză suficientă, aflăm chiar direct de la ea (lucru rar) că N-am făcut chiar atâta politică, de fapt. Am mers în Uniunea Sovietică, am luptat pentru africani... Dar atât. Am fost membră a clubului de lectură al Partidului Comunist. N-am fost la mai mult de zece ședințe în total. Interesant că simte nevoia aceasta de minimalizare. Nu ascundem, de obicei, ceva ce n-a existat suficient de stânjenitor. Ori, ca să folosim chiar vorbele celei în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neperceput, o spaimă ignorată de contemporanii lui Lessing: Cultura noastră se apropie de sfârșit, cred, și îmi tot spun că n-are importanță. Ce contează? Dar când mă gândesc la toată bucuria ei ce tristețe. Cândva toată lumea respecta cărțile și lectura. Acum nu se mai respectă nici literatura, nici educația, ci faima scriitorului. Ce păcat. Pierdută într-o lume a cărei filozofie a disecat-o în multe romane, pe care a prevăzut-o prin tot ce a scris (Doris Lessing este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]