274,383 matches
-
cel puțin componentele sale esențiale, rămân cea mai credibilă versiune, cea denumită uneori în Italia „versiunea oficială”. Relatarea a fost în mare parte confirmată de o altă relatare oferită de Aldo Lampredi iar de narațiunea „clasică” a fost stabilită în cărți scrise în anii 1960 de către Bellini delle Stelle și Urbano Lazzaro, precum și de jurnalistul Franco Bandini. Deși detaliile fiecărei relatări variază în detaliu, acestea sunt coerente cu privire la principalele fapte. Audisio și Lampredi au plecat la Milano către Dongo devreme în
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Lazzaro a negat mai târziu faptul că s-ar fi întrunit un astfel de tribunal, spunând: Eram convins că Mussolini își merită moartea...dar ar fi trebuit să fie un proces conform cu legii. A fost ceva foarte barbar.Într-o carte pe care a scris-o în anii 1970, Audisio a susținut că decizia de a-l executa pe Mussolini luată la reuniunea de la Dongo de liderii partizanilor pe 28 aprilie a constituit o judecată valabilă a unui tribunal în temeiul
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
confirmat ulterior implicarea lui Audisio. Audisio însuși nu a vorbit public despre aceasta până când și-a publicat relatarea său într-o serie de cinci articole în L' Unità mai târziu în acea lună (și și-a repetat-o într-o carte pe care Audisio a scris-o mai târziu și care a fost publicată în 1975, la doi ani după moartea sa). Au mai fost publicate și alte versiuni ale relatării, inclusiv, în anii 1960, două cărți care au stabilit relatarea
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
repetat-o într-o carte pe care Audisio a scris-o mai târziu și care a fost publicată în 1975, la doi ani după moartea sa). Au mai fost publicate și alte versiuni ale relatării, inclusiv, în anii 1960, două cărți care au stabilit relatarea „clasică” a morții lui Mussolini: "Dongo, la fine di Mussolini" de Lazzaro și Bellini delle Stelle și "Le ultime 95 ore di Mussolini" scrisă de jurnalistul Franco Bandini. În scurt timp, s-a constatat că există
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Bocca a comentat că „a măturat toate romanele proaste construite timp de peste 50 de ani de la sfârșitul "Ducelui" fascismului...Nu exista nicio posibilitate ca numeroasele versiuni ridicole avansate în toți acești ani să fie adevărate...Adevărul este acum neîndoielnic”. În cartea lui din 1993 "Dongo: o jumătate de secol de minciuni", liderul de partizani Urbano Lazzaro repetă o afirmație a făcut anterior, cum că Luigi Longo și nu Audisio, ar fi fost „Colonnello Valerio”. El a susținut și că Mussolini ar
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
alianță împotriva Uniunii Sovietice. Printre susținătorii acestei teorii s-au numărat istorici precum și și jurnaliști, între care și Luciano Garibaldi; cu toate acestea, teoria a fost respinsă de mulți. În 1994, Bruno Lonati, un fost lider partizan, a publicat o carte în care a pretins că el l-ar fi împușcat pe Mussolini și că a fost însoțit în misiunea sa de către un ofițer al armatei britanice, numit „John”, care a împușcat-o pe Petacci. Jurnalistul Peter Tompkins a susținut că
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Vânători de Munte și comandantul Batalionului 3 din cadrul acestuia. A participat cu Reg. 22 Infanterie Dâmbovița la luptele de la Mărăști, căzând la datorie în fruntea companiilor 9 și 11, pe care le comanda, în timpul asaltului pornit de pe Dealul Teiului. În cartea „Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Constantin Kirițescu scria: „În seara zilei de 27 iulie, aproape de miezul nopții, toate crestele erau în mâna românilor. Două companii din Regimentul 22, rătăcite de o călăuză trădătoare, sunt vârâte într-o râpă, în mijlocul
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești („Egalitatea”, „Revista israelita”) și românești („Adevărul”, „Albina”) din România Istoricul francez Ernest Renan a laudat traducerea în ebraică făcută de Bejerano cărții „Religia naturală” de Jules Simon Bejerano a fost activ și în cadrul societății de difuzare a limbii italiene „Dante Alighieri”. După anul 1910 Bejerano s-a stabilit la Edirne, în Tracia sau Turcia europeană, la granița cu Bulgaria și a devenit
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
(Noadiya) (în ebraică נועדיה, nume însemnând „Yahve (Dumnezeu) s-a adunat” sau „Yahve (Dumnezeu) s-a întâlnit”) este un personaj biblic, din Biblia ebraică sau Vechiul Testament, falsă profetă din zilele lui Neemia. Numele ei este menționat în Cartea lui Neemia,6,14. este una din cele patru profetese care sunt amintite în Biblia ebraică sub numele de "Neviyá" (proorociță sau profetă), alături de Myriam, Debora (Dvora) și Hulda. Învățații iudaismului au extins numărul la șapte profetese: Sara, Myriam ,Dvora
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
mediu iudaic, intre care Avraham ibn Ezra, Noadia nu era alta decât însuși prorocul Semaia, care sfătuindu-l pe Neemia să se ascundă în templu, i s-a zis „prorocița Noadia”, fiindcă a dat un „sfat femeiesc” (atzat nashim) În Cartea lui Ezra este menționat un levit cu numele de Noadia. Moshe Garsiel - "Midreshey Shemot baMikra" (Nume din Biblie) Revivim, Ramat Gan 1987, p.65
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
Legii iudaice Halaha, deoarece urmează modelul și conceptul maimonidian de sinteză și univocitate, într-un timp în cae peisajul intelectual era dominat de discuțiile dialectice ale Tosafiștilor. În zilele noastre a devenit foarte apreciat. Hâim Joseph david Azoulay menționează și cărțile „Beit Yad”„”, despre spălarea mâinilor înainte de pranz și dimineața, și „Ohel Moed”, care nu mai există în prezent. În comentariul său la tractatul Sanhedrin, Hameiri citează una din cărțile sale dispărute, intitulată „Ktav Dat”, probabil un fel de catechism. pe
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
noastre a devenit foarte apreciat. Hâim Joseph david Azoulay menționează și cărțile „Beit Yad”„”, despre spălarea mâinilor înainte de pranz și dimineața, și „Ohel Moed”, care nu mai există în prezent. În comentariul său la tractatul Sanhedrin, Hameiri citează una din cărțile sale dispărute, intitulată „Ktav Dat”, probabil un fel de catechism. pe blogul Talk Reason 3.10.2002
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
Islanda a fost colonizată în secolele al IX-lea și al X-lea de scandinavi, celți, irlandezi și scoțieni. Íslendingabók ("Libellus Islandorum" sau "Cartea Islandezilor"), scrisă în 1122-1133 pretinde că norvegianul Ingólfur Arnarson a fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoțite de servitori și sclavi, o parte din ei fiind celți sau picți din Scoția
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
(n. 25 iulie 1981, Brașov) este un actor și scriitor român cunoscut pentru canalul său de comedie de pe YouTube și pentru cărțile sale "Scurta și plictisitoarea viață a lui Kjus", " Cele mai frumoase creiere" și "Hârtiile masculului". este, de asemenea, vocalistul trupei "Mes Quins" și autorul proiectului teleschpenker.com/. Silviu Gherman s-a născut pe 25 iulie 1981 în Brașov. A urmat
Silviu Gherman () [Corola-website/Science/336815_a_338144]
-
Mes Quins" și autorul proiectului teleschpenker.com/. Silviu Gherman s-a născut pe 25 iulie 1981 în Brașov. A urmat un liceu de artă, apoi a plecat la București, unde a pendulat între o facultate administrativă și una de actorie. Cartea sa, "Cele mai frumoase creiere", Cartea Românească, 2008 a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor București, iar " Hârtiile Masculului", Curtea Veche, 2012 a primit Premiul Ion Hobana pentru Cartea Anului 2013 la al Treilea Colocviu de Literatură SF și
Silviu Gherman () [Corola-website/Science/336815_a_338144]
-
com/. Silviu Gherman s-a născut pe 25 iulie 1981 în Brașov. A urmat un liceu de artă, apoi a plecat la București, unde a pendulat între o facultate administrativă și una de actorie. Cartea sa, "Cele mai frumoase creiere", Cartea Românească, 2008 a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor București, iar " Hârtiile Masculului", Curtea Veche, 2012 a primit Premiul Ion Hobana pentru Cartea Anului 2013 la al Treilea Colocviu de Literatură SF și Fantasy. Ca actor, Silviu Gherman, este
Silviu Gherman () [Corola-website/Science/336815_a_338144]
-
a pendulat între o facultate administrativă și una de actorie. Cartea sa, "Cele mai frumoase creiere", Cartea Românească, 2008 a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor București, iar " Hârtiile Masculului", Curtea Veche, 2012 a primit Premiul Ion Hobana pentru Cartea Anului 2013 la al Treilea Colocviu de Literatură SF și Fantasy. Ca actor, Silviu Gherman, este cunoscut pentru filmele "Portretul luptătorului la tinerețe", 2010, "The Overcoat", 2009 și "Anaconda III", 2008.
Silviu Gherman () [Corola-website/Science/336815_a_338144]
-
a absolvit, a participat la fiecare festival de muzică arabă. Printre realizările sale se numără și participarea la evenimentul organizat de UCLA în onoarea sa, dar și recitalul său din cadrul galei premiilor Nobel pentru pace din Suedia. A intrat în Cartea Recordurilor după ce a reușit să cânte neîntrerupt timp de 10 ore în Caracas, Venezuela în anul 1968. Iar dacă Guinness i-ar fi putut măsură talentul de a fermeca audiența și de a scrie muzică sau dacă i-ar fi
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
pe care nimeni nu le-a putut imita sau reproduce vreodată, ori dacă i-ar fi putut evalua întreaga prestație din acea seară, atunci Sabah Fakhri ar fi putut umple pagini întregi iar numele său ar fi rămas veșnic în Cartea Recordurilor pentru această realizare. Sabah Fakhri a visat la o carieră dedicată muzicii arabe tradiționale. Astfel, și-a pus amprenta proprie și a încercat să dea o nouă imagine Muwashahate-lor ( un stil de muzică arabă cu note andalusiene, moștenit din
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
strategiei politice a Imperiului German înainte de și în timpul Primului Război Mondial, a responsabilității germane în izbucnirea războiului în 1914 și a problemei continuității de lungă durată a politicii hegemonice germane. Disputa a avut la origine cercetările istoricului hamburghez Fritz Fischer, în special cartea sa apărută în 1961 sub titlul Griff nach der Weltmacht. Controversa a avut o însemnătate enormă pentru transmiterea memoriei și scrierea istoriei politice și, în faza ei de vârf, a fost intensiv urmărită și acompaniată și de către publicistica generalistă. De
Controversa Fischer () [Corola-website/Science/336836_a_338165]
-
trăit înconjurată de tablouri, fiind de asemenea pasionată de pictură. Pe de altă parte, s-a mândrit întotdeauna că s-a născut la 23 aprilie, data la care șu încetat din viață Miguel de Cervantes și William Shakespeare (1616), Ziua Cărții și în prezent sărbătoare a Comunității Autonome Aragón, ziua respectivă fiind închinata Sfanțului Gheorghe (Sân Jorge). Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o între casă de la numărul 23 de pe Paseo de la Independencia din Zaragoza și cea din
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
publicat în Heraldo de Aragón numeroase artícole, reportaje și cronici referitoare la cultura și la relațiile sociale. A mai publicat, de asemenea, în ziarul mai sus amintit și unele povestiri. Tot în New Delhi, în 1981, a publicat prima sa carte: El transplante y otras narraciones pară cași adultos (Transplantul și alte narațiuni pentru cei care sunt aproape adulți). A dedicat cartea soțului și copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte, a scris, în
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
asemenea, în ziarul mai sus amintit și unele povestiri. Tot în New Delhi, în 1981, a publicat prima sa carte: El transplante y otras narraciones pară cași adultos (Transplantul și alte narațiuni pentru cei care sunt aproape adulți). A dedicat cartea soțului și copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte, a scris, în limba engleză, The Mân with White Slacks ( Omul cu pantaloni albi), publicată în Statele Unite în 1985. Cu toate că până în acel moment cele
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
publicat prima sa carte: El transplante y otras narraciones pară cași adultos (Transplantul și alte narațiuni pentru cei care sunt aproape adulți). A dedicat cartea soțului și copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte, a scris, în limba engleză, The Mân with White Slacks ( Omul cu pantaloni albi), publicată în Statele Unite în 1985. Cu toate că până în acel moment cele două cărți publicate erau în proza, cea de-a doua ar putea fi considerată drept o
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
și copiilor, iar tatăl ei a scris câteva pagini “în loc de prefață”. După aceasta prima carte, a scris, în limba engleză, The Mân with White Slacks ( Omul cu pantaloni albi), publicată în Statele Unite în 1985. Cu toate că până în acel moment cele două cărți publicate erau în proza, cea de-a doua ar putea fi considerată drept o trecere spre perioadă cea mai prolifica a activității sale, concentrată pe poezie. Fiind o proza cu o mai mare încărcătură poetica decât povestirile scurte din El
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]