29,398 matches
-
și a „Înstrăinării” nedorite de țară, prin care trecusem și mai treceam eu Însumi. Știam ce Înseamnă brusca plonjare În neant, după neantul rutinei de acasă. Oricât de dură era situația În țară, aveai totuși senzația că făcea parte din destinul care ți s-a hărăzit. Libertatea brusc oferită În exil părea derutantă, chiar neliniștitoare, nu doar prin acutele incertitudini sociale ale strămutării, ci și prin incertitudinile mai profunde, schimbările interioare, sufletești și cerebrale, pe care le solicitau. I-am oferit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
săi de peste ocean i se părea ascultătorului din Cluj „cam de cafenea, cu aproximări, lucruri după ureche, premoniții și analize catastrofice”, dar cu adevărat „Îngrozitor” vedea „aceste aere de Mache și Lache” cu care se discuta ceea ce Mircea Zaciu numea „destinul nostru”. Nemulțumirea evolua Într-o drastică interogație: „Cine le dă dreptul nu numai să ne judece, dar să emită tot soiul de conjecturi despre neamul de care s-au despărțit?!”, se Întreba cel care avea, nu peste multă vreme, să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există limita asta. Timpurile noastre au descoperit limita asta”, avertiza Viziru. Timpurile biografiei noastre descoperiseră, Într-adevăr, se părea, limita sinistră la care poate fi Împinsă gluma destinului refuzând să mai glumească. Și totuși lumea continuă să redescopere, zi de zi și peste tot, la preț deloc mai puțin prohibitiv decât ieri, limita glumei ascunsă În miturile colective, renăscute și Înmulțindu-se ca ciupercile otrăvite de ploaia apocalipsului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci pentru că marchează argumentul central al rememorării noastre, proba prin care Blecher Își Înfruntă decisiv posteritatea, Își confirmă prezența, ca și cum ar fi azi, acum, aici printre noi, ca și cum ne-ar plasa, dintr-o dată, În vecinătatea sa, Într-o actualitate de destin În multe feluri instructiv. * Europa anului 1936 păstra tot mai greu aparențele normalității. Viața parlamentară și ultimele iluzii ale confortului civilizației sporeau confuzia În țările care mai sperau amânarea furtunii. În regimurile autoritare, mizeria morală și socială accelera demagogia limbajului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin cinice apeluri rasiste și revanșarde sau prin mai abile operații de falsificare, manipulând demagogic prefabricatele utopiei „umanitare”, idealurile dintotdeauna ale omului de bună credință. * Dar suferința adevărată? Dar individul și problematica adevăratei personalități umane, dar creația ca negare a destinului ființei muritoare? Ce mai pot arta și artistul, credința și frumusețea, Îndoiala carteziană și etica iubirii, În fața răului brutal și puternic, spulberând, În ascensiunea sa, orice speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă aparent fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nebuloasele, cu toată Întinderea și profunzimea lor, deznădăjduit eram și plin de revoltă Împotriva nevolnicei condiții umane, visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă În scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și vulnerabile, tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai Întâi de destinul biologic al lumii”. Pagina de licean a lui Blecher anunță și rezumă solemna proclamație cosmică a lui Geo Bogza, din epoca anilor ’30, iar aceasta constituie, la rândul ei, comentariul premonitoriu, probabil cel mai exact, pentru Întâmplări În irealitatea imediată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care să Însemne „dispariția” completă a lumii externe? Ar rămâne totuși „ceva”, independent de noi, scrie liceanul Blecher: o necunoscută, o undă, lucrul În sine (după Kant), natura (după Spinoza), incognoscibilul (după Shopenhauer), divinitatea (după teologi). Ar rămâne marele mister, destinul, enigma originară și taina ultimă. Acel ceva pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cărți au asemănări care, mai curând, le deosebesc. Cum ar spune Noica, o apropiere care desparte... Creații de audiență restrânsă, ambele, una are - inițial - o adresă totuși largă și esențială, cealaltă complicitează, chiar În premise, doar cu o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
necicatrizata inimă bolnavă a unui artist În cuirasă, un pacient scriitor, cercetându-se pe sine și contemplând lumea prin raportarea la „centaurii” cu care, În sanatoriul comun și dincolo de el, se simte solidar. Această enclavă a existenței sfâșiate concentrează drama destinului uman Însuși, iar solidara pulsație a durerii reverberează asupra omenescului În totalitatea sa. S. Iosifescu a atras atenția și asupra vibrației „pascaliene” din paginile postume ale lui Blecher. Credem că observația se extinde și asupra romanului Inimi cicatrizate și că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
extinde și asupra romanului Inimi cicatrizate și că, de fapt, tot ce a scris Blecher este impregnat de o astfel de fervoare a eternului, a măreției În vulnerabilitate. Cum spune Pascal, „un copac nu-și cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-au dus dintotdeauna acestui tip de literatură și de spiritualitate, considerată pesimistă, excesivă sau chiar patologică În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum spuneți, iar În cazul artistului, tragic), solitudinea sfidării, mefiența față de vanitatea vulgară a triumfului (o sumă de neînțelegeri, aceasta, cum nu uitați a ne reaminti
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței, violența, sumarele somații stânga-dreapta, fanatismul, abulia, resemnarea, iluziile, Îndoielile, Încrederea. Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără vulnerabilitatea interogativă, ca semn de „coerență” cu sine și cu lumea. Scrutând Întunericul și Orbirea, refuzând amăgirile binevoitoare (față de lagărele de exterminare, față de apocalipsa atomică, față de ura organizată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al spiritului grav și solitar, angajare Într-adevăr deplină, substanțializată, În contrast cu atâtea profitabile verbalizări conjuncturale ale prea multor pitorești feerii de larg consum. În opera lui Ernesto Sábato, moartea „alege” doar pe cei ce merită a-și „transforma viața În destin”. Moartea nu-și oferă eternizarea decât celor care o Înfruntă: Întruchipări tragice ale revoltei umane, ale neabdicării. Nicidecum validarea neantului, ci, paradoxal, test al vieții, adevărul, adică, În limita sa tragică, ultimă, care deloc nu Înseamnă și cea din urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Narațiunea nescrisă avea un titlu: Definirea obiectului. Știam premisele cu care trebuia să opereze, cum ar fi trebuit să se anime treptat, până la o confuză identificare, relația dintre om și obiect, dintre omul pe care Îl numim, cândva, după moarte, destin și obiectul care Îi furnizează, zilnic, șarje, porții, mesaje dinspre acest destin aflat Încă În lucru, În devenire. * Omul din fața mea n-ar fi Înțeles asemenea bazaconii. Îl Întrebasem, cândva, cum ajunsese „factor poștal”. Mi-a explicat. Fusese muncitor tâmplar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să opereze, cum ar fi trebuit să se anime treptat, până la o confuză identificare, relația dintre om și obiect, dintre omul pe care Îl numim, cândva, după moarte, destin și obiectul care Îi furnizează, zilnic, șarje, porții, mesaje dinspre acest destin aflat Încă În lucru, În devenire. * Omul din fața mea n-ar fi Înțeles asemenea bazaconii. Îl Întrebasem, cândva, cum ajunsese „factor poștal”. Mi-a explicat. Fusese muncitor tâmplar, se Îmbolnăvise de plămâni. A stat mult prin spitale, a schimbat apoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decizi. Din păcate, pentru noi, oameni cu trecut eteric, prezent tumefiat, viitor facultativ, orice alegere duce la regret și la plata alegerii. Mai degrabă suntem aleși decât alegem, așa că nu ni se poate reproșa nimic. Unii au viață, alții doar destin. Unii au stea, noi, poate, nu a fost să avem. E și asta o stea În felul ei, o Meccă aiuritoare”, Îmi scrie poetul. „Mama are dese crize de nervi, pe lângă accesele de anghină pectorală. Nu poate merge decât susținută
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deschid cutia. Urna cu cenușa zilelor care zboară. Punga cu lozuri, de la Diavol sau de la Dumnezeu, de la Poliție sau de la iubită. Condamnarea la viață sau avertismentul morții. Legătura cu ceilalți și cu pământul și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
străini dependența este firească. Dar eu și acasă simțeam la fel!... sunt gata să strig. * Să-i povestesc despre textul pe care n-am mai reușit să-l scriu? I-am tot căutat alt titlu. „84”? 1984. Numărul meu de destin, numărul căsuței poștale, acolo, În blocul În care locuiam, sau titlul unei cărți celebre? Până la urmă... da, până urmă păstrasem Definirea obiectului... Un titlu, atât, nimic mai mult, nici un rând. * Textul nu l-am scris, deși găsisem formula: repetarea ușor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali, ci și contemplarea imobilelor În care incomparabila sa aventură spirituală și-a aflat refugiu creator ne reamintesc, În Musil, destinul convulsiv, dar biruitor al artei, În confruntarea cu ostilitatea, adesea insuportabilă, a conjuncturii. Un mesaj totuși Încurajator, În această postumă și durabilă compensație... Berlin, 18 martie 1987 (Textul a apărut, sub titlul „Locuri care ne reamintesc de Musil”, În România
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de près. J’ai quitté la Roumanie il y a cinquante ans et c’est principalement par masochisme que je m’intéresse à mes origines. Comment expliquer que le peuple le plus frivole qui soit ait pu avoir un tel destin? Nulle part au monde où le doute ait pris des proportions pareilles. Norman Manea a parfaitement saisi l’importance de cette clairvoyance paralysante”1. Cioran se referea la eseul meu „România - În trei fraze (comentate)”, apărut la München, În Akzente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de exemplu, că „greșeala” Gărzii de Fier a fost „de a fi conceput un viitor pentru un loc ce nu avea așa ceva”, transferând vinovăția membrilor ei asupra țării și a poporului, că martirii Gărzii de Fier „și-au dobândit un destin care scutea țara de a avea unul”), e evident că, după război, Cioran era rușinat și Împovărat de fostul său angajament politic și că, de fapt, se ținea la distanță de orice legături politice. Totuși, imposibilitatea de a-și pacifica
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
susținere a societății -, să fi trădat codul În care credea cu atâta religiozitate? Spre oroarea lui Bérenger, opțiunea este iminentă. A deveni Rinocer sau a rămâne o ființă umană? El se mai agață de soluții analitice ale crizei sociale, dar destinul se află deja În modul său de a gândi. Brusc, viața dinaintea comoției pare sigură și logică, În vreme ce Bérenger urmărește cum Jean, apucat de streche, trece prin zidul de cărămidă. Faptul că, prin alcoolismul său, Bérenger respinsese codul social este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cât de mult exprimau frazele americane mitologia americană a „Înnoirii”. Regenerarea dinamicii cotidiene, totala schimbare de Înfățișare, personalitate, preferințe, nevoia de a „merge Înainte”, cu orice preț? Evitând lamentările, acceptând provocarea oricât de dezavantajoasă, nu și Înfrângerea. Asumarea individuală a destinului, da, se putea spune așa, cum și spuneau noii săi concetățeni. „De-a lungul crizei, Bérenger nu este preocupat de condiția umană, ci de propria situație. Transformați În Rinoceri, cei din jur pun În cauză propria sa existență”, continua, necruțătoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și a rugat-o să arate oaspetelui micuța ei cameră, ca acesta să se convingă că apartamentul are totuși Încă o Încăpere... Ascultam, și nu prea, miezoasa anecdotă. Expresia de nobilă tristețe a chipului abia văzut, Într-o clipire a destinului, continua să mă urmărească. „Nu mă pot obișnui cu viața”, auzeam În jur și În mine Însumi vocea lui Bérenger citind chipul de neuitat al autorului. Aveam să retrăiesc tulburarea, de fiecare dată când numele lui Ionesco Își revendica imaginea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atmosfera de altădată, ci să ceară scuze, În public, Doamnei Irma Brendeis, pentru conflictul În care, cum l-a Învățat Între timp viața, se situase pe partea greșită. Locuiam de mai bine de zece ani eu Însumi, cum a vrut destinul, chiar În fosta cabană a Irmei Brendeis, numită „Casa Minima”... Știam acum În ce fel romane ca Herzog, ca și Henderson - Regele Ploii sunt legate de spațiul și timpul trăit de autor În colegiul care mă găzduia, posedam anecdote locale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]