28,201 matches
-
tulburi care aleargă vijelios, în peștere ascunse sub munți de piatră sau în insule nelocuite. În acest moment, sufletul meu pare a fi devenit o astfel de comoară peste care curge un râu năvalnic, amar și cu apă sărată de lacrimi fierbinți. Bucuriile, pacea, divinul pe care l-am trăit de sâmbătă până acum nu le mai pot scoate din suflet, așa cum doream, pentru ca să le țes în pânza vieții mele cu cuvinte potrivite. însoțit de pelerini, am mers pe jos sâmbătă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pânza vieții mele cu cuvinte potrivite. însoțit de pelerini, am mers pe jos sâmbătă, de la Volovăț până la Mănăstirea Sucevița, la hram. Creștini buni, credință tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: Iată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind. în zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se poate urca la rai. Era în suflatul meu o pace, o lumină, o putere neobișnuite pe care nu le pot descrie, dar le pot saluta cu lacrimi curate. A fost slujbă arhierească. Am citit rugăciunile pentru Sfânta împărtășanie. Cam trei ore am miruit credincioșii. După hram, luni dimineațatot cu peleriniicu maicile de la mănăstirea Vatra Moldoviței am mers peste munte la mănăstirea lor. Era prima mea pătrundere în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Am văzut ruinele vechii biserici pe care Domnitorul Alexandru cel Bun a zidit-o în anul 1407 și, bine înțeles, fericita Mănăstire voievodală atât de valoroasă, atât de bine păstrată prin furtuna veacurilor trecute, mănăstirea Moldovița. Un râu mare de lacrimi sărate mi-au brăzdat obrazul citind scrisoarea părinților, în care-mi scriau că Marta le-a scris că sunt un rău și că trebuie să divorțeze de mine. Cum să-i spui unei mame că fiul ei este rău? O
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dar după câțiva pași s-a oprit spunând cu frică, cu durere, „mama, mama”. Am luat copilul în brațe dar n-a vrut să stea. Mi s-a părut că fetița a fost învățată să fugă de mine.!? Am vărsat lacrimi amare. Era numai soacră-mea acasă. Am lăsat scrisoarea și mi-am exprimat dorința să vorbesc cu Marta. Târziu, cu silă și cu milă, mi s-a încuviințat să vin după amiază la ora 4. Când am venit am bătut
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Marta se grăbea. Avea de mers la servici, deși lunea după masă nu era servici. Citise scrisoarea. Marta un teren de contradicții. Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei. Bătrâna nu poate înțelege că fiica ei căsătorită, ar putea fi fericită departe de ea, și nu vede cum
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
după aproape optzeci de ani, îi simt gâfâitul și-i păstrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai curând, ai unui resemnat, domolit de efortul care-l măcinase, îl obosise, ochi blânzi totuși, calzi, ușor umezi nu de lacrimi ci mai curând de însăși roua sufletului, de seva vieții, ochi de căprioară rănită. — E poetul Mihail Eminescu, oameni buni, ni s-a adresat medicul, e marele Eminescu al nostru, care, bolnav fiind, a plecat din spital, de la Doctorul Șuțu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din 1888 pentru acordarea unei pensii de stat, despre „nenorocitul poet național Mihail Eminescu”, înțelegându-se de toată lumea, inclusiv de noi, cei de astăzi, că „național” se referă la notorietate. Lucruri de acest fel nu pot fi judecate sensibil, cu lacrima cititorului impresionat de tabloul „zeului învins”. C. Mille va deveni în scurt timp directorul „Adevărului”, unde va sta până în 1927 iar la acest ziar s-a forjat energic imaginea convențională a lui Eminescu ieșit din minți în ultima parte a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Luceafărul”, care urmează imediat, se stopează amestecul dintre zei și oameni iar lumea se însănătoșește. Cei care-l văd pe Eminescu însuși nebun în finalul poemului său ar trebui să citească textul cu mai mare atenție. Putem fi impresionați până la lacrimi de proza lui Vlahuță și în același timp, în același sens, înrobiți ideii că nebunia este mărturisită în operă. Riscăm, însă, ca să refacem imaginea lui Eminescu din mândriile personale ale prietenilor săi, adică să ne aflăm în fața unor oglinzi strâmbe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
schimbarea paginii de titlu și cu unele adaosuri, cum vom vedea). Consultând ediția lui Morțun, observăm că ea cuprinde poeziile publicate de Eminescu în tinerețe, pe care nu le conțineau edițiile Maiorescu, dar și proză („Sărmanul Dionis”, „Făt Frumos din lacrimă”, „Influența austriacă asupra românilor din Principate”, conferința poetului publicată în Convorbiri literare). Ea este o ediție anti-Maiorescu, plănuită, probabil, de Eminescu împreună cu V.G. Morțun pentru a prelua din mâinile criticului întreprinderea editorială de la Socec (sau pur și simplu pentru a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
geamgiu din Bristol, care a trăit mult după aceea și a comunicat multe amănunte despre familia lui Chatterton - și-a amintit limpede că fusese chemată de Dna Chatterton cînd scrisoarea a fost primită. A găsit-o pe Dna Chatterton "în lacrimi și foarte neliniștită" din pricina conținutului scrisorii, și în special din pricina unei părți din ea, în care el i-a relatat o întîmplare ciudată: mergea printre morminte într-un cimitir, și, deodată, în timp ce medita absent, s-a împiedicat și a căzut
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a luat din opera lui una dintre cele mai celebre și mai frumoase imagini ale sale [compară Imnul lui Apollo de Keats cu Ælla de Chatterton]; Wordsworth știa ce vroia să spună vocea sa și i-a plătit tribut de lacrimi și un sonet nemuritor; [...] [D.G.] Rossetti a depus coroană după coroană pentru altarul său necunoscut. Dintre toți poeții care au scris în engleză acesta [Chatterton] este cu adevărat poetul pentru poeți; [...] semințele pentru multe dintre splendidele versuri moderne apar în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nori sumbri negri"; "brațul nimicirii"; "tărîmurile morții"; "umbre ale morții". Sly Dick / Dick cel șiret - "un spirit infernal întunecat"; "Noaptea cea mai neagră"; "Mansarda". A hymn for Christmas Day / Imn pentru Crăciun - "Umbră de nepătruns"; "Cer sumbru"; Chinurile-acestei Văi a lacrimilor". The Death of Nicou / Moartea lui Nicou - "Moartea ședea surîzînd peste grămezile de uciși". Elegy, to the memory of Mr. Thomas Philips, of Fairford / Elegie, în memoria dlui Thomas Philips, din Fairford - "o beznă îndesîndu-se"; "văiuga-ntunecată"; "întuneric înnebunitor"; "un
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
proză - eseu despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi; Voi meteori nimicitori, străluciți asupră-mi. Voi anotimpuri împresurătoare, anul prindeți-l; Și interziceți răsăritul primăverii cu-ale
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
citească "inima omenească", numită de Keats abecedarul (hornbook): doar Sufletul creat prin trecerea prin această școală putea citi în această carte care este inima omului (vezi detalii în Stroe 2011: 365ff).] The Resignation / Resemnarea - "umbrele luminii celeste"; "angoasa umfl[înd] lacrima înrourată"; "cotlonul cel întunecat"; "lanțul cel trist"; "boleșnița sufletului meu"; "mantia sumbră a nopții"; "spiritul meu care se prăbușește"; "lumina dimineții, / Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea morții"; "rafala care-învăluie în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
oriunde se va afla încuibat acest comunism să fie demascat și răpus.” (Corneliu Zelea Codreanu). Cutează și crede! Arhanghelul Mihail apără eroicul din noi când lupți pentru o cauză dreaptă. Curg neguri pe creștetul lumii, pământul românesc e umed de lacrimi și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
călăi se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții mei luceferi, Singuri, voi, pe lume, Mi-ați rămas doar teferi Vă simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost recunoscut după înălțime și după săculețul cu pământ ce-l purta veșnic din tinerețe. Echipa de legionari care lucra la dezgroparea celor 14 victime, cutremurați de acest îngrozitor tablou, gâfâind de efort și tulburați sufletește, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cântam din toate puterile inimii imnul Legiunii „Sculați români la luptă, bate ora/ Din urmă pentru neamul românesc etc.” Momentul a fost atât de înălțător și atât de mișcător, încât nimeni dintre noi n-a putut să-și stăpânească o lacrimă în colțul ochiului, era în cântecul acesta însuși strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoșii și vitejii care de 2 000 de ani au trăit pe aceste locuri. Era însuși apelul la vitejie. Săcușorul cu țărână
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]