27,608 matches
-
mare forță. Eroii ei sunt mai reali decât realul. Intrigile ei ciuntite de lipsa oricărui final sunt coșmaruri de care, odată ce i-am citit romanele, nu mai scăpăm. Visele ei frumoase și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor despre omul de culoare, la comunist, feminist mistic". La întrebarea îndreptățită a reporterului, "Dar cine e Doris Lessing în acest moment?", autoarea răspunde exact cu motivul pentru care este în 2007
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plin de coincidențe de toate soiurile pentru a face eroii să se întâlnească. La fel ca Changing Places, Small World are și el june însărcinate, amorurile și nefericirile lui, dar nimic nu pare să merite a fi luat în serios. Lectura e relaxată, scriitura e inventivă, dar cartea e insuficientă. Ceea ce ne oferă Lodge este un șir de eroi dezagreabili, un centru al atenției schimbător, o continuă goană după suspans. Lumea universitară descrisă de Lodge e deprimantă. Se publică tot felul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un caleidoscop, ne trezim că în roman sunt rare fărâme de viață și ne simțim păcăliți. Autorul știa de la prima pagină că vom ajunge la această frustrare, pe care a plănuit-o cu bună știință, spre exasperarea lectorului. Cauza frustrării lecturii e tocmai planul autorului, convenția lui romanescă, cea pe care o acceptam fără să crâcnim când era vorba de Galsworthy, Dickens, chiar și Virginia Woolf. Revolta lectorului față de convenția romanului e o banalitate în Epoca Desperado. Tratată cu aceeași ironie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tiranice și trebuiesc deconstruite... (p. 225) Reacția ei e să se întristeze: M-a deprimat că se transmitea un mesaj așa de sec și de uscat celor mai tineri din public, care erau de altfel terorizați. Unde era oare plăcerea lecturii? Descoperirile fiecăruia, bucuria creșterii intelectuale? (p. 225) E evident că nu o aprobă pe Robyn. Vede în ea un nod de contradicții fundamentale și n-are niciun chef să descâlcească jargonul doar de dragul limbajului. David Lodge însuși a făcut tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și a reușit de minune. Și-a lărgit vocabularul cu termeni utili, dar s-a asigurat că îi pricepe și cititorul lui, adică i-a explicat bine înainte de a-i folosi. N-a neglijat absolut niciodată ceea ce numește Helen "plăcerea lecturii". Propria lui critică literară e un joc de idei, învelite într-un discurs clar. Nu renunță niciodată la accesibilitate. Este solidar cu universitarii, dar înainte de toate este scriitor. Cuvântul clar îl înfrânge pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
începuturi, poemul, care se încheie cu cuvântul "shantih", tradus de Eliot în Note ca peace (pace) that passeth understanding (care depășește înțelegerea), a fost calificat de criticii iritați drept piece (bucată) that passeth understanding. Între timp înțelegerea criticii și a lecturii s-a bătătorit, au urcat și s-au spart valuri de enervare și prozelitism, Eliot e același și e foarte prezent. El este cel care aduce Fluxul conștiinței în poezie. El este cel care aduce hibridizarea genurilor literare, deopotrivă cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât criticul din el, așa că el a descoperit ideea criticii de atelier, critica ce acordă intâietate voinței creatorului. Dacă, așa cum spune Eliot, poezia poate comunica inainte să fie înțeleasă, atunci criticii nu-i rămâne decât să îmbie pe cititor la lectură și, uneori, să-i facă drumul mai accesibil, dar fără pretenția de a se substitui creatorului, care, singur, are puteri depline asupra operei. În tinerețe, Eliot a căzut și el în păcatul de a născoci teorii critice, care sunt azi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai sugestiv pentru epoca lui. Tiparul încă există și încă funcționează, dar el refolosește de fapt tradiția bucuria secretă a poetului modernist. 3.3. Peter Ackroyd: Tradiția basmului marea absență din poem Peter Ackroyd e un autor tandru care ascunde lecturii cât e de vulnerabil. El ezită în fața creației: dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu, ori doar începutul altei povești? (romanul) Într-un lung dialog cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte în stare să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deloc cu ideea poemului moartea unui prieten apropiat dar lui Adcock îi place să-și șocheze lectorul, să-l ia prin surprindere. Poeta respinge compasiunea, fie a autorului pentru eroi, fie a lectorului pentru text. Dorește totuși o comuniune a lecturii cu creația, așa cum o doresc toți autorii Desperado. Ajunge la această comuniune pe ocolite, deconstruind rima, sentimentul, tandrețea, orizontul de așteptare. The Telephone Call (Telefonul) e o excelentă descriere a felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
felului cum vede Adcock rolul poetului. Poemul e o loterie care nu oferă milionul de lire, ci experiența acestui milion. Nu e pentru prima oară că poeta ne șoptește că speranța poemului e mai bună decât orice bucurie reală, că lectura e mai presus decât viața: M-au întrebat "Ești așezată? Da? Aici Loteria Universală", au zis. "Ai câștigat, Premiul Special Ultra-super Global. Ce-ai face cu un milion de lire? De fapt cu mai mult de un milion deși nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cel din urmă pachet, în Ultimul loc gol, cât un punct, o siluetă ce dă să plece. Încuie apoi ușa, Stinge lampa de pe noptieră, Și, cu sarea vărsată în așternut, adoarme. (s.n.) Frazele simple fac ca poemul să fie o lectură extrem de accesibilă. Punctul cheie, despărțirea cuvântului esențial în silabe și așezarea lui în două versuri deodată, e modul lui Brownjohn de a ne atrage atenția că limpezimea lui verbală pune la cale (ca peste tot) un sens nerostit, bănuit, ascuns
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și ne încurajează să ne construim una proprie, cu mister și tot ce ne-ar mai putea atrage. Brownjohn scrie la fel cum vorbește. Pentru poeții Desperado, firescul nu poate lipsi. Pentru ei rima e o monotonie care ucide interesul lecturii. Brownjohn scrie deci cât mai accidentat cu putință: Acum douăzeci de ani eram indivizi egocentrici Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era o bucurie. Palindrom e un poem despre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un poet retractil, nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui ascunde un labirint de idei. Lectorul le descoperă tocmai când crede că s-a pierdut în incertitudini. El descoperă esența poeziei lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-ar gândi să mă salveze. Străini. Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole, cel care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai falnică biserică, nu e doar a spațiului românesc. În multe culturi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alegerea lui Manole nu este una tragică. Scriind despre suferință, amintiri chinuitoare, iubiri eșuate, așteptări înșelate, această poetă din zid își găsește bucuria în viața semnelor, în pagina scrisă. Mimi Khalvati ne face să simțim pentru scurtul răgaz care e lectura că literatura are puterea să ne împace cu lumea. Izvorul acestei bucurii, atunci când o citim pe Mimi Khalvati, este sufletul ei, pe care cuvintele îl zidesc de viu. 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent Născut în 1922, anul publicării simultane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care se ajunge în fapt la misterul artei, care e aici imposibila contopire a obiectului (pianul), a imaginii ("culoarea muzicii"), a degetelor vii cu sunetul. Poetul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lector părtaș, care trebuie să se dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vedea dincolo. Lecția lui Peter Ackroyd este trecerea hotarului, trecerea tuturor hotarelor. E acesta un mesaj premeditat, ori e doar vorba de o înclinare firească sensibilității tale? PA. Nu am un mesaj ca atare nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se va sfârși un roman până ce nu-l închei totul se petrece din instinct, aproape la întâmplare, nu neapărat din voia mea. LV. Cum reacționezi când lectorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roman până ce nu-l închei totul se petrece din instinct, aproape la întâmplare, nu neapărat din voia mea. LV. Cum reacționezi când lectorul interpretează textul și găsește în el ceva ce n-ai pus acolo cu bună știință? Îți plac lecturile răstălmăcitoare? Încerci să le ghidezi? PA. Dacă lectorul înțelege taina timpului, dacă e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una, atunci nu are nici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din vorbele dinaintea lor, de pe pagină. Eu sunt doar persoana care face reacția posibilă. Ceea ce scriu nu depinde de fapt de mine, așa că orice așteptare de natură teoretică, în ce mă privește, e zadarnică. Student: Dar când vine vorba de lectură, ați prefera să nu ne preocupe tehnica literară, adică să citim doar ca să simțim textul, ori ar trebui să căutăm mecanismele, procedeele pe care le folosiți? PA: Asta e decizia voastră. Orice abordare e permisă, nu există legi în privința lecturii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectură, ați prefera să nu ne preocupe tehnica literară, adică să citim doar ca să simțim textul, ori ar trebui să căutăm mecanismele, procedeele pe care le folosiți? PA: Asta e decizia voastră. Orice abordare e permisă, nu există legi în privința lecturii, așa cum nici scrisul nu are legi. Dacă vă atrage detectarea unei teorii literare, căutați-o. Nu văd de ce nu ați găsi-o, în fond, chiar dacă ea nu are nimic de-a face cu intenția mea. Dacă teoria se află în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea nu are nimic de-a face cu intenția mea. Dacă teoria se află în narațiune, e-n ordine. Alții mă citesc doar pentru intrigă, ceea ce e la fel de bine din punctul meu de vedere. Unii caută conștiința istorică evocată... Orice lectură e bună, câtă vreme sunt citit. Student: Unii eroi ai Dvs, cum ar fi Nicholas Dyer, recurg la ocultism pentru a comunica cu trecutul, cu spiritul morților. E oare vorba de vreo influență literară, ori sunteți pasionat de cunoașterea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Student: Dacă vorbele curg după legile lor, aș vrea să vă întreb, în Hawksmoor, nu v-a fost greu să scrieți în limba secolului al XVIII-lea? PA: După o perioadă de ucenicie, nu. M-am așezat în sala de lectură de la British Library, care se afla pe vremea aceea în British Museum, și am citit tot ce-am găsit din perioada aceea, cam între 17210-1720, dacă nu mă înșel. Nu conta ce fel de carte e, un tratat despre ciuperci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de pildă biografia lui Shakespeare, despre care v-am vorbit. Sau viața lui Dickens. Și pentru romane e nevoie de pregătire. Pentru Hawksmoor am avut mult de pregătit. Romanele care se petrec total ori parțial în trecut cer multă muncă, lecturi din perioada respectivă (ca să stăpânești limba corect). Alte cărți țâșnesc din peniță fără nicio pregătire, de niciun fel. O astfel de carte a fost The Plato Papers. Dan Leno la fel. M-am așezat pe scris și, când am terminat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce să fac, nu mai citesc decât cu creionul în mână, ca să notez pe margine tot ce am nevoie să știu. Nu mai citesc de plăcere. Nu mai am vreme. Dacă lucrez la cinci-șase proiecte simultan, am nevoie de multe lecturi și, evident, timpul trece cu cărțile pe care le citesc de nevoie. Student: Ce proiecte aveți? PA: Să mă gândesc... Tocmai mi-a apărut în Anglia o scurtă biografie a lui Isaac Newton. După ea va ieși un roman în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]