28,739 matches
-
din multe alte state africane. Mulți dintre acești luptători ar fi fost parte a Legiunii Islamice, creată în 1972 ca parte a visurilor lui Gaddafi pentru înființarea unui mare stat islamic al Sahelului. Există mărturii conform cărora aproximativ 800 de soldați recrutați din Niger, Mali, Algeria, Ghana sau Burkina Faso și un număr mic de est-europeni au luat parte la lupte de partea lui Gaddafi. Cele mai multe surse consideră că est-europenii sunt în general veterani sârbi ai războaielor din Iugoslavia - lunetiști, piloți și
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în China datorită atacului japonez de la Pearl Harbor. Imperiul Persan a angajat numeroși mercenari greci în toată perioada clasică a existenței sale. În perioada târzie a Imperiului Roman, a devenit tot mai dificil pentru împărați și generalii săi să recruteze soldați din rândul propriilor cetățeni pentru completarea efectivelor legiunilor. Motivele au fost diverse, de la lipsa efectivă a recruților, a timpului necesar pentru instruirea corespunzătoare, a materialelor militare și până la, nu în ultimul rând, diferite considerente politice. De aceea, începând cu sfârșitul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
care era necesară repopularea. În Imperiul Bizantin, varegii au format garda imperială pe parcursul a mai multe secole. Împărații Bizanțului au folosit practica romană a angajării mercenarilor străini în cadrul gărzilor imperiale. Garda varegă era formată din militari profesioniști scandinavi (vikingi). Acești soldați erau preferați deoarece se considera că atâta vreme cât nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care le plătea soldele și nu aveau nicio reținere să înăbușe violent orice fel de rebeliune
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
formate din mercenari. Unele dintre statele medievale nu aveau suficienți bani pentru întreținerea unor forțe regulate permanente și de aceea au preferat să angajeze mercenari pentru perioadele de conflict. Asemenea companii se formau de regula la sfârșitul conflictelor militare, când soldații profesioniști erau aproape de terminarea contractului și veteranii erau obligați să-și găsească noi angajamente. Companiile libere se specializau de cele mai multe ori în forme de luptă care cereau perioade îndelungate de instrucție și antrenament, greu de asigurat de armatele neregulate. Compania
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
și-au cucerit o reputație redutabilă, fiind angajați de toate statele medievale în perioada sfârșitului secolului al XV-lea și de-a lungul întregului secol al XVI-lea. Sir Thomas Morus, în cartea sa Utopia, a susținut folosirea mercenarilor în locul soldaților recrutați din rândurile propriilor cetățeni. Războaiele din Scoția și Irlanda secolelor XIII-XVI au fost purtate cu participarea masivă a mercenarilor gallowglas. Aceștia erau infanteriști protejați de armuri, foarte bine înarmați, care erau folosiți atât pe câmpul de luptă cât și
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Acest fapt ar fi explicat trădările dese care caracterizau relațiile mercenar / client în Italia, dat fiind faptul că nicuna dintre părți nu avea încredere în partenerul de afaceri. Soluția era reprezentată în gândirea omului de stat italian doar de recrutarea soldaților din rândul cetățenilor țării, care erau caracterizați de o dragoste reală pentru propria patrie. Stratioti (în limba greacă: στρατιώτες, stratiotes]] au fost unități de mercenari originari din Peninsula Balcanică. Ei au fost angajați în perioada secolelor XV-XVIII în principal de
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
și Centrală. Stratioti au fost recrutați din Albania, Grecia, Dalmația și la un moment dat și din Cipru. Cei mai mulți istorici consideră că statioti au fost în principal albanezi. Un studiu al istoricului grec Commines arată că aproximativ 80% dintre numele soldaților stratioti au origini albaneze, pe când cele mai multe nume ale ofițerilor sunt de origini elen. Un număr mic de nume ale stratioti sunt de origine slavă. Printre numele liderilor militari stratioti apar unele ale unor familii nobile bizantine precum Palelolog sau Comnen
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Războiului de 30 de ani. Istoricul Geoffrey Parker afirmă că, între 1618 și 1640, aproximativ 40.000 de scoțieni, aproximativ 15% din populația masculină adultă, au luptat în Războiul de 30 de ani. După semnarea Tratatului de la Limerick din 1691, soldații de origine irlandeză care au luptat în Franța au luat parte la așa-numitul „zbor al gâștelor sălbatice”. Numeroși irlandezi au transformat mercenariatul în principala sau unica sursă de venit.Unul dintre cei mai vestiți mercenari irlandezi ai perioadei, contele
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Laden, pe când lupta de partea francezilor. Se povestește că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Măcar dacă asta ar fi fost pentru Irlanda”. Aproximativ o treime dintre regimentele de infanterie ale Armatei Regale Franceze de dinaintea Revoluției franceze era formată din soldați străini. Cel mai numeros grup de mercenari străini era format din cele 12 regimente elvețiene. Alte grupuri importante erau formate din Brigada irlandeză și, după ce recrutarea „gâștelor sălbatice” a devenit tot mai dificilă, germanii au format grosul mercenarilor străini din cadrul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
cu gradul de maior și conduce trei spitale militare - spitalul Colțea, spitalul de chirurgie instalat la Palatul regal din Calea Victoriei (la cererea Reginei Maria) și spitalul de la Școala de Poduri și Șosele, organizat de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei - unde operează soldații răniți. După război își continuă activitatea profesională și cercetările alături de soțul său. Este aleasă membru a Academiei de Medicină din România (1935) și membru de onoare a Societății de Biologie din București.
Marta Trancu-Rainer () [Corola-website/Science/327617_a_328946]
-
de la fermă către un depozit din apropiere sau grânar; apoi se va întoarce la fermă cu un coș gol. Luptele sunt date prin trimiterea unor legiuni să mărșăluiască spre inamic, apoi se pot aranja într-o anumită formație. După aceea soldații intră în luptă. Cu sulițașii se poate ataca de la distanță și apoi pot fi retrași în spatele altor legiuni. Nu există nici o editare topografică în joc în afară de eliminarea permanentă a copacilor pentru a goli terenuri necesare pentru construcții. Scurte clipuri video
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
cei mai puternici sunt: Câteodată apar revolte populare, pot fi furați și dinari, răsculații putând fi uciși ușor, dar nu există niciun avertisment înainte de aceste revolte. Pentru apărarea orașului se pot construi ziduri, turnuri cu baliste, forturi și case de soldați. Soldații care pot fi antrenați sunt legionarii (necesită arme), auxiliari (sulițași și cavalerie). Există cinci zei romani pentru care trebuiesc construite temple, oracole și organizate periodic festivaluri în cinstea unui zeu anume. Aceștia sunt Marte, zeul războiului, Venus, zeița iubirii
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
mai puternici sunt: Câteodată apar revolte populare, pot fi furați și dinari, răsculații putând fi uciși ușor, dar nu există niciun avertisment înainte de aceste revolte. Pentru apărarea orașului se pot construi ziduri, turnuri cu baliste, forturi și case de soldați. Soldații care pot fi antrenați sunt legionarii (necesită arme), auxiliari (sulițași și cavalerie). Există cinci zei romani pentru care trebuiesc construite temple, oracole și organizate periodic festivaluri în cinstea unui zeu anume. Aceștia sunt Marte, zeul războiului, Venus, zeița iubirii, Mercur
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
un castel la Dunnottar apare prin secolul 13. O capelă a fost construită în 1276. Poetul Harry Orbul a scris că William Wallace a cucerit Dunnottar de la engleji în 1297. Se spune că a capturat în jur de 4000 de soldați cărora le-a dat foc de vii. În 1336 Eduard al III-lea al Angliei a ordonat să ancoreze opt vase în scopul fortificării cetății. Eforturile lor au fost în zadar, deoarece în același an o armată scoțiană a distrus
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
, zis și Buriașu, (n. 5 iunie 1850, satul Dumbrăvești, comuna Mălăești, județul Prahova - d. 19 septembrie 1915) a fost un soldat al Batalionului al II-lea de Vânători din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Române, erou al Războiului de Independență care, la 30 august 1877, a capturat drapelul turcesc în timpul asaltului redutei Grivița 1. a fost chemat sub arme în
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
Vânători din cadrul Diviziei a IV-a a Armatei Române, erou al Războiului de Independență care, la 30 august 1877, a capturat drapelul turcesc în timpul asaltului redutei Grivița 1. a fost chemat sub arme în primăvara anului 1877, fiind mobilizat ca soldat, împreună cu contingentele 1875 și 1876, în Batalionul 2 de Vânători aflat în garnizoană la Ploiești. Într-o prima etapă, batalionul a participat la operațiuni de acoperirea și apărare a Dunării în zonele Oltenița și Corabia. După trecerea Dunării, batalionul s-
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
Plevna din 30 august 1877, bătălie în care trupele turcești din reduta Grivița 1, conduse de colonelul Sevfet, au fost nevoite să execute o manevră de retragere sub presiunea celor patru asalturi ale trupelor române și ruse. În cursul acțiunii soldatul Ion a observat un soldat inamic ce se retragea cu drapelul turcesc, l-a atacat și, cu sprijinul altor doi camarazi de batalion, sergentul Gheorghe Stan și caporalul Nica Vasile, a reușit să captureze drapelul pe care l-a predat
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
bătălie în care trupele turcești din reduta Grivița 1, conduse de colonelul Sevfet, au fost nevoite să execute o manevră de retragere sub presiunea celor patru asalturi ale trupelor române și ruse. În cursul acțiunii soldatul Ion a observat un soldat inamic ce se retragea cu drapelul turcesc, l-a atacat și, cu sprijinul altor doi camarazi de batalion, sergentul Gheorghe Stan și caporalul Nica Vasile, a reușit să captureze drapelul pe care l-a predat ulterior comandantului de batalion. După
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
din 1937, ale cărui decoruri erau semnate de tânărul Wieland Wagner, fiul cel mare al lui Winifred. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Festivalul a fost pus la dispoziția Partidului Nazist, iar reprezentațiile au fost rezervate, începând din 1940, soldaților germani răniți pe front, invitați ai "Führer"-ului. Maeștrii cântăreți din Nürnberg, ușor de deturnat în slujba unei propagande ultranaționaliste, rămâne singura operă pe afiș în 1943 și 1944. Ultimul spectacol la Bayreuth a avut loc pe data de 9
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
care se crede însă adesea că era provocat de poliția secretă, care a vrut astfel să legitimeze un răspuns dur la adresa protestatarilor Un alt lider, Stanisław Kociołek, a făcut apel la muncitori să se întoarcă în fabrici. Dar în Gdynia soldații au primit ordin să-i oprească pe muncitori să se întoarcă la serviciu și au tras în mulțimea de muncitori care coborau din trenuri pe 17 decembrie: sute de persoane au fost ucise sau rănite. Mișcarea de protest s-a
Protestele din Polonia din decembrie 1970 () [Corola-website/Science/327670_a_328999]
-
sau rănite. Mișcarea de protest s-a extins apoi și în alte orașe, ducând la greve și demonstrații. Guvernul a scos pe străzi 550 de tancuri, precum și 5.000 de membri ai echipelor speciale de miliție și 27.000 de soldați, echipați cu mitraliere. Peste 1.000 de oameni au fost răniți, cel puțin 40 au fost uciși (alte numere adesea citate sunt 39 și 44 , deși numărul exact al morților rămâne necunoscut), iar 3.000 de oameni au fost arestați
Protestele din Polonia din decembrie 1970 () [Corola-website/Science/327670_a_328999]
-
(cca. 1778 — după 1800), născut Karol Domerz, a fost un soldat polonez, devenit cunoscut pentru apetitul său neobișnuit de mare. Și-a făcut serviciul militar în Armata Prusacă în timpul Războiului primei coaliții, până când a dezertat în favoarea Armatei Revoluționare Franceze, datorită faptului că aceștia i-au oferit mai multă mâncare. Deși era
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
lumânările din închisoare și, dacă ducea lipsă de bere, bea din apa destinată spălării vaselor. (În perioada respectivă, din cauza distrugerilor cauzate de război, inclusiv în sistemele sanitare, răspândirea infecțiilor prin apă era foarte probabilă, astfel încât consumarea apei naturale era descurajată. Soldaților li se furnizau băuturi slab alcoolice și băuturi preparate din apă fiartă.) Conducătorul închisorii a raportat cazul lui Domery către „Comisia pentru îngrijirea semenilor bolnavi sau răniți și pentru îngrijirea și tratamentul prizonierilor de război”, instituția însărcinată cu prestarea de
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
tancuri. Raportul ajunge la Richter, iar acesta îl contactează pe căpitan și-l roagă să vină la sediul Ambasadei Germane. Cei doi își reiau relațiile, iar maiorul german mărturisește că s-a săturat de război, dar că va lupta ca soldat până la capăt. Udrea devine un invitat obișnuit în clădirea Ambasadei și o cunoaște pe Corina. Aflând de o întâlnire a baronului cu violonista într-o vilă discretă de pe str. Stockholm nr. 3, căpitanul ajunge mai repede acolo și simulează o
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
relațiilor bune cu Roma, cum nu se pot vedea pe monedele altor orașe.De pildă: Prezența de neevrei politeiști este evidențiată atât de Talmud, cât și de excavațiile arheologice care au dat la iveala citadela (în arameică:hakra) regală, cu soldați romani, un templu roman în cinstea triadei capitoline, un teatru. În secolul al IV-lea creștinismul, devenit religie oficială, a început sa se întărească la Sepphoris. După tradiția creștină, la Tzipori au locuit Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria. Încă
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]