274,383 matches
-
în arabă:وادي السنط - Wadi as-Sunt) este o mică vale îngustă în regiunea Shfela din Israel, la sud de orașul Beit Shemesh care leagă această regiune cu Munții Iudeei. Este menționată în Biblie, în Cartea Samuel I (pentru creștinii ortodocși Cartea I a Regilor) 17,2, care localizează în această zonă o tabără unde s-au cantonat israeliții în timpul luptei dintre David și Goliat. Numele văii - Emek Haelá - înseamnă în limba ebraică Valea Terebintului sau a „Stejarului sau arborelui de fistic
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
astfel de dispozitive". Pentru că termenul "bionic" implica puteri supranaturale, comunitatea științifică de limbă engleză a abandonat termenul. Termenul de "biomimetism" a apărut încă din 1982. Bionica a fost popularizată de către omul de știință și autorul Janine Benyus în 1997 în cartea "Biomimetismul: inovația inspirată de natură". Biomimetismul este definit în carte ca o "nouă știință care studiază modelele naturii și apoi le imită sau se inspiră din aceste modele și procese pentru a rezolva problemele umane". Benyus ne sugerează privim Natura
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
științifică de limbă engleză a abandonat termenul. Termenul de "biomimetism" a apărut încă din 1982. Bionica a fost popularizată de către omul de știință și autorul Janine Benyus în 1997 în cartea "Biomimetismul: inovația inspirată de natură". Biomimetismul este definit în carte ca o "nouă știință care studiază modelele naturii și apoi le imită sau se inspiră din aceste modele și procese pentru a rezolva problemele umane". Benyus ne sugerează privim Natura ca un "Model, Măsură, și Mentor" și pune accentul pe
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
Universității din București (1965-1970). A beneficiat de o bursă de specializare la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A îngrijit publicarea unor ediții din opera lui Tudor Arghezi, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A îngrijit publicarea unor ediții din opera lui Tudor Arghezi, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu. Începând din 2001 a fost redactor-șef al revistei "Universul cărții". A decedat la București, în seara zilei de 3 iulie 2015. a debutat ca autoare de critică literară în 1971 cu articolul „Note despre „Cartea nunții” de G. Călinescu”, publicat în revista "Ramuri". A colaborat cu cronici și studii literare
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu. Începând din 2001 a fost redactor-șef al revistei "Universul cărții". A decedat la București, în seara zilei de 3 iulie 2015. a debutat ca autoare de critică literară în 1971 cu articolul „Note despre „Cartea nunții” de G. Călinescu”, publicat în revista "Ramuri". A colaborat cu cronici și studii literare la Radio România și la publicații de specialitate precum "Luceafărul", "Steaua", "România literară", "Ateneu", "Orizont", "Viața românească", "Contemporanul - Ideea europeană", "Litere", "ProSaeculum", "Axioma", "Oglinda literară
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
pseudonimele Ioana Papina, Diamanta Ștefanide, Benedict Ionescu și Vicenția Vara. Volumul de debut "Artă și aspirație" (1977) conținea mai multe studii critice și eseuri consacrate universului imaginar plăsmuit de prozatorii contemporani (Tudor Arghezi, George Călinescu, Zaharia Stancu și Laurențiu Fulga). Cartea conține patru comentarii ample: „Grădinarul melancolic (Tudor Arghezi)”, „Facerea lumii (G. Călinescu)”, „Ziua și noaptea (Zaharia Stancu)” și „Privilegiul permanenței (Laurențiu Fulga)”. Au urmat monografii dedicate prozei lui Tudor Arghezi (1981) și operei literare a lui Zaharia Stancu (1985); volumul
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
onorarii pentru materialele publicate. La sfârșitul anului 2013 el mai spunea: «Revista mea plătește încă unele onorarii destul de ridicole». "Drujba narodov" participă la proiectul literar online „Jurnalinîi zal”, iar din 2013 are propriul site. În perioada sovietică au fost publicate cărți ca supliment al revistei. În treizeci de ani de existență a suplimentului au fost publicate aproximativ 500 de volume. În cursul anilor au fost publicați în revista "Drujba narodov" următorii autori: Viktor Astafiev, Vladimir Bogomolov, Vasil Bîkov, Dmitri Bîkov, Mihail
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
sprijin financiar pentru un institut, care a fost inaugurat de lordul Willingdon. El a fost găzduit inițial în clădirea Sukhadwala de pe strada Hornby. Începând din 1936 a avut un sediu propriu pe strada Apollo nr. 136, Fort, Bombay. El editează cărți și un ziar. Bibliotecă institutului a fost formată inițial din cărțile aflate în colecția personală a lui Cama, devenind ulterior o bibliotecă de cercetare pentru orientaliști. Cama a fost căsătorit de două ori. Fiul său, Rustamji, a fost căsătorit cu
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
Willingdon. El a fost găzduit inițial în clădirea Sukhadwala de pe strada Hornby. Începând din 1936 a avut un sediu propriu pe strada Apollo nr. 136, Fort, Bombay. El editează cărți și un ziar. Bibliotecă institutului a fost formată inițial din cărțile aflate în colecția personală a lui Cama, devenind ulterior o bibliotecă de cercetare pentru orientaliști. Cama a fost căsătorit de două ori. Fiul său, Rustamji, a fost căsătorit cu Bhikaiji Cama.
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
indian în 1885. Una dintre principalele activități ale Societății Asiatice a fost colectarea de manuscrise vechi din India. Societatea a avut o colecție enormă de manuscrise sanscrite. În prezent, biblioteca Societății Asiatice are o colecție de aproximativ 117.000 de cărți și 79.000 de reviste tipărite în aproape toate limbile importante ale lumii. Ea are, de asemenea, o colecție de 293 hărți, microfișe a 48.000 de lucrări, un microfilm de 387.003 pagini, 182 picturi, 2500 pamflete și 2150
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
tipărite în aproape toate limbile importante ale lumii. Ea are, de asemenea, o colecție de 293 hărți, microfișe a 48.000 de lucrări, un microfilm de 387.003 pagini, 182 picturi, 2500 pamflete și 2150 de fotografii. Cea mai veche carte tipărită care este păstrată în această bibliotecă este "Astronomicorum Libri" a lui Juli Firmici, ce a fost publicată în 1499. Biblioteca are în posesia sa un număr mare de cărți tipărite în India în secolul al XVIII-lea și la
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
picturi, 2500 pamflete și 2150 de fotografii. Cea mai veche carte tipărită care este păstrată în această bibliotecă este "Astronomicorum Libri" a lui Juli Firmici, ce a fost publicată în 1499. Biblioteca are în posesia sa un număr mare de cărți tipărite în India în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, precum și multe cărți rare. Ea mai dispune de o bogată colecție de aproximativ 47.000 de manuscrise în 26 de limbi. Printre acestea se află
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
este "Astronomicorum Libri" a lui Juli Firmici, ce a fost publicată în 1499. Biblioteca are în posesia sa un număr mare de cărți tipărite în India în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, precum și multe cărți rare. Ea mai dispune de o bogată colecție de aproximativ 47.000 de manuscrise în 26 de limbi. Printre acestea se află un manuscris ilustrat al "Coranului", un manuscris al textului "Gulistan" și un manuscris al "Padshah Nama" ce poartă
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
este în prezent de aproximativ 80.000. Colecția inițială a acestei biblioteci a fost îmbogățită prin donațiile primite de la membrii săi. Biblioteca a primit în 25 martie 1784 șapte manuscrise persane de la Henri Richardson. De asemenea, William Marsden a donat cartea sa, "History of Island of Sumatra" (1783), pe 10 noiembrie 1784. Robert Home, primul custode al bibliotecii (1804), a donat colecția sa mică, dar valoroasă de lucrări de artă. Prima donație importantă a fost un cadou de la Comitetul Seringapatam din
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Brill, Brill Academic Publishers) este o editură academică neerlandeză cu acoperire internațională fondată în anul 1683, la Leiden, Olanda. Având birouri în Leiden și Boston, Brill publică astăzi mai mult de 200 de reviste și în jur de 700 de cărți și lucrări de referință noi în fiecare an. În plus, Brill este un furnizor de materiale sursă primare on-line și pe microfilme pentru cercetători în științe sociale și umaniste. Brill publică lucrări în următoarele domenii: Originile companiei Brill datează de la
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
următoarele domenii: Originile companiei Brill datează de la data de 17 mai 1683, când un anume Jordaan Luchtmans era înregistrat ca librar în registrele breslei librarilor din Leiden. Așa cum era obiceiul în acea vreme, Luchtmans a combinat afacerea de vânzare de cărți cu activități tipografice. Compania sa edita cărți, în principal, în domeniile studiilor biblice, teologiei, limbilor orientale și etnografiei. Luchtmans a stabilit legături strânse cu Universitatea din Leiden, care era pe atunci unul dintre cele mai importante centre de studiu în
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
data de 17 mai 1683, când un anume Jordaan Luchtmans era înregistrat ca librar în registrele breslei librarilor din Leiden. Așa cum era obiceiul în acea vreme, Luchtmans a combinat afacerea de vânzare de cărți cu activități tipografice. Compania sa edita cărți, în principal, în domeniile studiilor biblice, teologiei, limbilor orientale și etnografiei. Luchtmans a stabilit legături strânse cu Universitatea din Leiden, care era pe atunci unul dintre cele mai importante centre de studiu în aceste domenii. În 1848, afacerea a trecut
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
în aceste domenii. În 1848, afacerea a trecut de la familia Luchtmans la E. J. (Evert Jan) Brill, un fost angajat. Dorind să acopere obligațiile financiare pe care le-a moștenit, E. J. Brill a decis să lichideze întregul stoc de cărți Luchtmans printr-o serie de licitații care au avut loc între 1848 și 1850. Brill a continuat să publice cărți în domeniile tradiționale de bază ale firmei, iar ocazional și în alte domenii. Astfel, în 1882, firma a tipărit ' ("Manual
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
Dorind să acopere obligațiile financiare pe care le-a moștenit, E. J. Brill a decis să lichideze întregul stoc de cărți Luchtmans printr-o serie de licitații care au avut loc între 1848 și 1850. Brill a continuat să publice cărți în domeniile tradiționale de bază ale firmei, iar ocazional și în alte domenii. Astfel, în 1882, firma a tipărit ' ("Manual de funcționare a motorului cu aburi") în două volume. Mai programatic, cu toate acestea, ' ("Rugăciunea Domnului în paisprezece limbi") (1855
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
alte domenii. Astfel, în 1882, firma a tipărit ' ("Manual de funcționare a motorului cu aburi") în două volume. Mai programatic, cu toate acestea, ' ("Rugăciunea Domnului în paisprezece limbi") (1855) a fost destinat să arate capacitatea lui Brill de a tipări cărți în alfabete non-latine, cum ar fi ebraic, aramaic, samaritean, sanscrit, coptă, siriac, arab, printre multe altele. În 1896 Brill a devenit o societate pe acțiuni, atunci când succesorii lui E. J. Brill, A. P. M. van Oordt și Frans de Stoppelaar, ambii
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
a vândut tipografia, operațiune ce a însemnat „amputarea propriilor membre”. Această reorganizare a reușit să salveze compania, care a experimentat de atunci o expansiune care ar fi fost de neconceput în 1990. Brill publică acum în jur de 600 de cărți și 100 de reviste în fiecare an, având o cifră de afaceri de 26 de milioane de euro. Brill editează mai multe reviste cu acces liber și este una dintre cele treisprezece edituri care participă la programul pilot Knowledge Unlatched
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
afaceri de 26 de milioane de euro. Brill editează mai multe reviste cu acces liber și este una dintre cele treisprezece edituri care participă la programul pilot Knowledge Unlatched, ce urmărește crearea unui consorțiu de biblioteci globale care să finanțeze cărțile cu acces liber. În 2013, Brill a creat IFLA/Brill Open Access Award pentru inițiative în domeniul publicării monografiilor cu acces liber, împreună cu Federația Internațională a Instituțiilor și Asociațiilor Bibliotecare. Brill este membru al Open Access Scholarly Publishers Association.
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
Lucian Grigorescu, si Paul Molda. Ca și alți arhitecți din acea perioadă Simotta face multe acuarele. Unii consideră (ex. Arhitectul-artist Gheorghe Leahu) că acesta activitate era o supapa de alinare sufletească a arhitecților din timpul comunismului. S-au scris două cărți despre marele architect Gheorghe Simotta: cartea “Arhitect Gheorghe Simotta” de Irina Patrulius (editor), Rodica Ianași (editor), Gheorghe Simotta, Editura Simetria 2003 și cartea “Gheorghe Simotta - între noblețe și arhitectura” de Cornel Samara, Editura Sfanțul Ierarh Nicolae. Toate prezintă atât biografia
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
și alți arhitecți din acea perioadă Simotta face multe acuarele. Unii consideră (ex. Arhitectul-artist Gheorghe Leahu) că acesta activitate era o supapa de alinare sufletească a arhitecților din timpul comunismului. S-au scris două cărți despre marele architect Gheorghe Simotta: cartea “Arhitect Gheorghe Simotta” de Irina Patrulius (editor), Rodica Ianași (editor), Gheorghe Simotta, Editura Simetria 2003 și cartea “Gheorghe Simotta - între noblețe și arhitectura” de Cornel Samara, Editura Sfanțul Ierarh Nicolae. Toate prezintă atât biografia arhitectului, cât și realizările lui în
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]