29,398 matches
-
și În așteptarea altora, aflate sub tipar. Miracol!... trebuia să admit. Sceptic, cum mă obișnuisem să fiu față de trofeele sociale, energetizat, mai curând, de pesimism și, uneori, de panică, suspectam succesul, refuzam euforia, deși știam că fără aceste Încurajări ale destinului nu aș fi supraviețuit, la o vârstă nu prea juvenilă, șocului derutant al libertății, adică exilului. Contorsionatul metabolism al dubiilor, specific unei structuri „agorafobe și introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
opinia pe care Susan o avea despre Kertész, dar eu fusesem, Într-adevăr, printre puținii (sper că nu singurul) care l-au introdus pe Imre Kertész În curriculumul academic american. În 1998 am predat la Bard cartea sa Fateless (Fără destin), care aduce o tonalitate „obiectivă” cu totul particulară În literatura Holocaustului, chiar În comparație cu Primo Levi sau W.G.Sebald. Deportat ca evreu, condiție pe care pare s-o descopere, cu adevărat, prima dată, tânărul George Koves Înregistrează ceea ce i se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În fiecare dimineață Îl plonjau instantaneu În „lumea pe care voia s-o descrie”, model „socialist” al universului concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să scriu romanul cunoscut azi sub titlul Fără destin și care a obținut Înalta distincție a Academiei Suedeze”, declară Kertész. Menționând povestirile „limpezi, de o cruzime masochistă” ale lui Tadeusz Borowski din Spre gazare, doamnelor și domnilor, laureatul se Întreabă, cum s-a Întrebat, presupun, mereu În ultimele decenii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autorul trăiește multă vreme din an la Berlin pentru că „urăște ungurii” etc. Îmi sunau familiare asemenea vechi-noi resentimente... Drept pentru care am cumpărat, la librăria Barnes & Noble de lângă casă celălalt volum de Imre Kertész, tradus În engleză, după romanul Fără destin, pe care Îl predasem studenților de la Bard acum vreo cinci ani. Kaddish pentru un copil nenăscut este un roman mult mai scurt, 90 de pagini, un eseu de fapt, caustic exercițiu analitic și moral asupra Întrebărilor, eșecurilor și opțiunilor supraviețuitorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citi și În omul Kertész, de o constantă afabilitate, gentil și glumeț, de o generoasă deschidere spre interlocutor. Cel care a fost atât de timpuriu instruit În ravagiile urii și nu ar renunța nicicând la experiența care i-a marcat destinul s-a constituit, ca om și ca artist, cu o calmă Înțelepciune, distilând cu deliciu resemnarea, activându-i resursele de toleranță, amiabilitate, Înseninare. * În octombrie 2002, când s-a anunțat Premiul Nobel pentru literatură, mă aflam În plin semestru universitar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Am decis imediat să Încerc a-l aduce pe Imre Kertész la Bard, În toamna 2003, ca interlocutor În același ciclu sau În cursul meu vechi, pe care Îl puteam relua, Holocaust și literatură, unde figurase și romanul său Fără destin. Chiar și În cursul Exil și Înstrăinare În proza modernă, pe care Îl repetam frecvent, Imre Kertész nu ar fi fost nepotrivit, desigur. I-am scris proaspătului laureat pe adresa de la Budapesta și tot acolo i-a scris și președintele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui treptat proces de inducție traumatică, Keseru pare a fi abolit, tocmai el, cititorul profesionist și sagace, orice distanțare critică față de eroul său, iar acesta apare ca o versiune „maturizată” tenebros a lui George Koves, personajul central În romanul Fără destin. George Koves supraviețuise și el, doar aparent, viața „pură și simplă” de la Auschwitz, inițiat În „fericirea”, ca și În „resentimentul afectuos” al existenței captive. La o altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă, În care omul pierdut, deposedat de destin, exilat din semnificație, nu mai poate regăsi centrul eului, conștiința de sine. Înlocuirea omului tragic prin dublul său pervertit și burlesc al post-catastrofei nu definește doar cadrul de referință al interogației lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
servili care pot fi, la fel de bine, sadici sau neglijenți, sau plictisiți. Ca și Omul În gri, noii misiți ai tenebrelor nu forțează nici ei răul. Nu au de ce, răul domină, suveran, peste victime și peste călăi. „Omul catastrofei nu are destin... statul, dictatura, numește-l cum vrei, Îl prinde cu forța de sucțiune a unui vârtej... și haosul, ca un gheizer torid, izbucnește În el... și de aici Înainte haosul devine domiciliul său”, va afirma B. O reformulare a avertismentului biblic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
domiciliază acum și Keseru, ne-evreul care și-a adjudecat „privilegiul” Auschwitz prin sumbra iradiere a personalității lui B. * Absoluta solitudine din finalul romanului, peste care coboară, o dată cu noaptea, Întunericul, Îi reciclează Începutul. Cel care trăise viața manuscriselor Își recunoaște destinul În manuscrisul ars. În cameră sclipește computerul noii ere, cu alternativele sale scurte și imperative: „Continuă - Întrerupe”. Nu incertitudinea identității Îl domină acum pe Keseru, ci, mai curând, certitudinea că nu mai are chef de profesia de lector. Nu i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Gândește, din nou, dar fără Îngrijorarea de altădată, spre acei Obdachlosen, Între care se poate imagina pe sine Însuși. Masa lor informă Îngână În stradă corul mut al Istoriei. Umbre fără corp și corpuri fără umbre, Între care sângerează tatuații destinului. (Observator cultural, 17 februarie 2004; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 17 aprilie 2004) Claudio von Triestetc "Claudio von Trieste" În semestrul de toamnă 2002, scriitorul italian Claudio Magris a venit, ca „distinguished writer in residence”1, la Bard College
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În birourile din Praga pe un oarecare Franz Kafka”. Numele revenea și ca referință culturală directă, alături de Musil, Canetti și Joseph Roth, autorii care constituiseră piesele de rezistență ale cursului meu. Interesul autorului față de Dunăre venise, aflam, prin Imperiul Habsburgic. Destinul Europei Centrale și de Est, revelat prin cel al Dunării, sugerase scriitorului o caracteristică esențială: perceperea vieții ca amenințare, ca agresiune. Mecanismele de autoapărare impuse de această cultură „claustrofobă”, cum o numea cineva, reduc existența la o strategie defetistă. Obsesia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale apa ocupă, Într-adevăr, un rol central, mereu reluat. Marea și râul, dar și laguna și țărmul de joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne-marxist, pe care nici Michael Krüger nu-l uită) ceea ce poporul este, dintotdeauna, silit să facă: „se Înclina până la pământ”. * În anul postcomunist al Întâlnirii noastre pariziene, când Îl vedeam prima oară pe cel care, involuntar, mi-a intersectat destinul, domiciliam deja departe nu doar de România, ci și de Paris, și de Berlin. Singura avere cărată În cochilia exilului era limba română, și Michael a fost printre cei care m-au ajutat, În deceniul următor, să locuiesc În ea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trebuie declarată”, obișnuia să spună după ce ne Împrietenisem. Frapantă formulare, la un om atât de discret și reticent. Prefera declarațiile ferme, dar discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate În voia perspicacității noastre de a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de gravă complicitate, misterul care potența relația noastră: diferența de vârstă, 22
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un băiat vesel și cu manifestări exterioare. Lui îi plăcea să înveselească pe alții cu glumele lui, dar el rămânea în fond un om profund serios și cu o viață interioară foarte intensă. În schimbul chipului frumos la înfățișare, îi dăduse destinul o inimă de aur. Pe de altă parte era inteligent ca un Esop, rușinos ca o fată mare, cuviincios și modest în toată viața lui. Prea multă treabă cu Valeriu n-am făcut. Am plecat de dimineață prin oraș. Era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
păreri până la formarea garniturii spre Marienburg, prima stație din Iugoslavia, la granița germană. Despărțirea de Cernea din gara Graz ca și aceea de Smultea, la Viena, îi lasă lui Nicolae Petrașcu în suflet un regret dar și o încredere în destinul misiunii ce și-o asumase, alături de atâția camarazi de nădejde. Simțea cum întreg neamul românesc pulsa neștiut de nimeni, prin acest grup de oameni, singurul care lupta pentru el, în acel moment Graz-Zagreb-Belgrad Nicolae Petrașcu călătorea cu pașaportul unui student
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cărui amintire am trezit-o eu prin întoarcerea mea. Ziua era pe sfârșite. Ne-am recules cu toții și ridicându-ne de pe lemnele de lângă casă, cu pași ușori, ca după un mort, am urmat pe mama, acum liniștită și împăcată cu destinul ei. Odată cu căderea serii am ieșit din curte. Nu mai era mișcarea de altădată. În jur sâlășluia pustiul, lucrurile se părăginiseră și parcă peste toate plutea atmosfera apăsătoare a mortului, care a rămas departe. A înserat de-a binelea. Soarele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi nesfârșite de lilieci, care fâlfâiau în văzduhul cuprins de un duh misterios. Acesta a fost duhul prevestitor al marilor patimi ce ni le-a pregătit destinul tragic al Căpitanului și al întregii Mișcări Legionare. Mi-au rămas mereu în suflet nopțile de la Vurpăr, cu caracterul neliniștitor al enigmelor lor. M-au însoțit în zilele grele ale luptelor duse mai târziu în țară, iar în pribegia din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trebuie. Eu mă voi face doctor în locul unchiului meu, iar Horică, frățiorul meu, se va face profesor în locul tău„. Viața trăia din nou în jurul nostru și ne asalta din toate părțile cu valurile ei. De acum eram al ei, dar destinul nostru personal nu-i putea servi ei direct. El era pentru luptă și prin lupta și biruința noastră serveam neamului și vieții lui veșnice. în lupta surdă cu realitățile Curând după adeziunea Gărzii de Fier la Partidul Națiunii, Horia Sima
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
serie de vizite pe la muzee și călătorii cu avionul pe la mânăstirile și mitropoliile din țară. Toate vizitele erau aranjate cu manifestări și discursuri, cu multă publicitate și reclamă făcută de presa regimului. Peste tot locul omul expunea o filozofie a destinului omenesc, în care unii au căzut pentru o idee, iar alții au fost cruțați ca să le realizeze opera. Explicația morții Căpitanului convenea oamenilor regimului, pe care îi îndepărta de răspunderea uciderilor, iar pentru orator deschidea perspective de mare carieră politică
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
clipa războiului, toate combinațiile diplomatice se vor nărui, ca niște castele de carton. Țara întreagă trebuie să se cutremure, să se înalțe și să-i înfrunte pe acei care îi pregătesc moartea. Toți cei ce se găsesc astăzi pe linia destinului și a istoriei naționale, au datoria să ceară și să impună scoaterea politicii românești interne și externe de sub influența și comanda Masoneriei, Comunismului și Iudaismului. Este singura măsură salvatoare pentru viitorul Neamului Românesc”. Rezultatul acestei înalte prevederi politice a fost
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
morți. O întreagă generație lovită și însângerată. Garda de Fier a plătit cu jertfa sângelui celor mai buni legionari, linia politică fixată de Corneliu Zelea Codreanu. Tot atunci Căpitanul nostru a cerut să declare solemn toți cei care dețin răspunderea destinelor țării că vor plăti cu capul toate actele care angajează viitorul neamului nostru. Rezultatul acestei politici infame, al cărui final nu putea fi decât prăbușirea, a ajuns astăzi la sfârșitul tuturor erorilor: destrămarea internă, izolarea externă, iar pământul patriei sfâșiat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
structurilor spirituale noi, pentru Statul Național Legionar, transformarea progresivă a celor existente, pentru a le alinia celor noi, reorganizarea educației legionare în școli, la sate, în facultăți și la maturi, pentru ca Mișcarea Legionară prin tineret să devină forța generatoare a destinului românesc, moralizarea întregii societăți românești, pentru a face primii pași spre împăcarea cu Dumnezeu, deci o reclădire a Mișcării Legionare și a poporului român din temelii până la vârf, respectând gândurile Căpitanului. Toate aceste reforme trebuiau gândite în perspectiva timpului și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Sibiu reapare Glasul Strămoșesc al lui Ion Banea sub direcția lui Nicolae Petrașcu. Dăm mai jos, frontonul „foii scrisă în duhul Ardealului legionar” cum a apărut în perioada biruinței, (Anexa 5.1.) precum și articolul din 6 decembrie 1940 cu titlul „Destin evanghelic”. „Ultimul act din drama vieții Căpitanului a început în Săptămâna patimilor. Atunci a fost smuls din mijlocul oamenilor, a fost judecat și aruncat de către cei răi, în întunericul umed al temniței, pe care n-a mai părăsito niciodată. Dușmanii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]