28,647 matches
-
este un afluent de stânga al Răutului ce izvorăște din s. Lipnic și debușează în Răut de pe malul stîng, la kilometrul 191 de la gura de vărsare a acestuia, lîngă s. Putinești, la altitudinea de 85 m. Lungimea râului este de 101,3 km, suprafața bazinului de recepție -943 km2, căderea - 95 m, panta medie - l,0%, maximă - 4
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
de satul Maramonovca râul traversează un șir de iazuri cu o lungime de 1,0 2,8 km. și o lățime maximă la baraje de 60-300 m, adâncimea -1,5-5,0 m. Fundul albiei este neted, mâlos, pe alocuri pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de la 0,5 până la 4,5 m, constituite din argile nisipoase și acoperite cu iarbă, mai rar arbuști și arbori. Observații asupra regimului hidrologic al râului se efectuează din anul 1965. Materialele observațiilor sunt publicate în
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
m, constituite din argile nisipoase și acoperite cu iarbă, mai rar arbuști și arbori. Observații asupra regimului hidrologic al râului se efectuează din anul 1965. Materialele observațiilor sunt publicate în compartimentele respective ale CSA. Suprafața cuvetei lor este netedă, mîloasă, malurile abrupte cu înălțimea de până la 1,3 m. în perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale se acoperă cu un strat de apă cu grosimea de 0,5-2,8 m. Albia râului este șerpuitoare, predominant fără bifurcări, la
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
abrupte cu înălțimea de până la 1,3 m. în perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale se acoperă cu un strat de apă cu grosimea de 0,5-2,8 m. Albia râului este șerpuitoare, predominant fără bifurcări, la maluri cu vegetație de stuf și rogoz, la izvor uscată. Lățimea râului este de 6-18 m, adâncimea de 0,4-1,3 m, viteza cursului de apă 0,2-1,1 m/s. Lângă s. Moara de Piatră s-a format un prag
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
administrație, biserici, școli și trupe de ordine proprii. Odată cu înaintarea Aliaților spre nordul Italiei, partizanii italieni le-au cerut cazacilor să părăsească regiunea Carnia și să plece spre nord, spre Austria. Aici, cazacii au fost făcuți prizonieri lângă Lienz, pe malurile râului Drava. Britanicii i-au internat într-un lagăr de prizonieri încropit în mare grabă. Timp de câteva zile, britanicii s-au purtat bine cu cazacii, dându-le acestora impresia că îi vor trata ca pe niște refugiați politic. În
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
a lungul întregului curs al fluviului Volga. Cazacii au cucerit orașele Saratov și Samara, dar Simbirsk-ul a reușit să reziste atacului. Mai mult chiar, apărătorii Simibirskului i-au înfrânt pe asediatori pe 1 și 4 octombrie, în două bătălii pe malurile râului Sviaga. Razin a fugit de pe câmpul de luptă pe fluviul Volga, lăsându-și tovarășii pradă răzbunării trupelor victorioase. Rebeliunea lui Razin nu s-a încheiat însă după această înfrângere. Emisarii lui Stenka, înarmați cu proclamații inflamatoare, au reușit să
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
corespunzătoare din punct de vedere tehnic și cu productivitate ridicată pentru executarea fundațiilor direct sub apă. <br/br>Chesoanele formează fundația pentru diferite construcții care se ridică în ape adânci, mai ales pe fundul mării, cum sunt: zidurile de cheiuri, malurile, spărgătoarele de valuri, farurile sau alte construcții hidrotehnice. <br/br>Chesoanele plutitoare se execută din beton armat, în formă de cutii compartimentate, care sunt aduse la locul de punere în operă prin plutire și apoi sunt scufundate în apă până la
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
a întărit, pentru a putea fi aduse prin plutire la locul executării construcției, chesoanele se lansează în apă, aducându-se la linia de plutire. <br/br>Dacă chesoanele au dimensiuni mici, iar locul de amplasare nu este prea departe de mal, lansarea lor se poate face cu ajutorul macaralelor portal. <br/br>Pentru chesoanele mai mari, se construiește o cală de lansare dusă sub apă până la adâncimea necesară. Chesonul plutitor se execută în poziție culcată pe malul apei, pe o platformă special
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
nu este prea departe de mal, lansarea lor se poate face cu ajutorul macaralelor portal. <br/br>Pentru chesoanele mai mari, se construiește o cală de lansare dusă sub apă până la adâncimea necesară. Chesonul plutitor se execută în poziție culcată pe malul apei, pe o platformă special amenajată. După întărirea betonului, pământul de sub cheson se sapă în taluz, chesonul alunecând înspre apă, până ajunge la linia de plutire. După ce chesonul a fost adus la locul de amplasare, se face scufundarea lui la
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
graniței, în Principatul Moldovei. Nemaiputând ajunge la târgul săptămânal din orașul Suceava, unde să-și valorifice produsele agricole, dar și animalele, din cauza graniței dintre Imperiul Habsburgic și Principatul Moldovei, locuitorii din Burdujeni-Sat și-au organizat propriul târg în apropiere de malurile Sucevei. Treptat în jurul acestui tâg au început să se construiască locuințe și s-a format localitatea Burdujeni-Târg. După anexarea Bucovinei de către austrieci, în Burdujeni s-au stabilit locuitori români din Transilvania. Printre aceștia s-a numărat și familia preotului Ioan
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
Își prezintă operele și în Anglia, printre altele în sălile de la "Royal Academy" din Londra. În decembrie 1862, părăsește Parisul însoțit de prietena sa Joanna Hifferman și se stabilește definitiv în Anglia. În Londra, artistul locuiește în cartierul Chelsea de pe malul stâng al Tamisei. Whistler organizează în fiecare duminică întâlniri cu oameni de artă, discuțiile animate prelungindu-se până la revărsatul zorilor. Comportamentul americanului original, sosit de la Paris, stârnește uimirea londonezilor. Rafinamentul estetic în viața cotidiană, căruia Whistler îi acordă o deosebită
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
(arabă:الضفة الغربية, " aḍ-Ḍiffä l-Ġarbīyä"; ebraică: הגדה המערבית, "HaGadah HaMa'aravit", ""malul de vest""; engleză: "West Bank") este un teritoriu aflat pe malul drept al râului Iordan. Pe majoritatea acestui teritoriu își exercită autoritatea de facto guvernul laic al Autorității Naționale Palestiniene (Regiunea Autonomă Palestiniană), o entitate prestatală arabă sunnită semiindependentă și
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
(arabă:الضفة الغربية, " aḍ-Ḍiffä l-Ġarbīyä"; ebraică: הגדה המערבית, "HaGadah HaMa'aravit", ""malul de vest""; engleză: "West Bank") este un teritoriu aflat pe malul drept al râului Iordan. Pe majoritatea acestui teritoriu își exercită autoritatea de facto guvernul laic al Autorității Naționale Palestiniene (Regiunea Autonomă Palestiniană), o entitate prestatală arabă sunnită semiindependentă și separată teritorial și politic de guvernul Hamas din Fâșia Gaza. O
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
ultimii ani se duc, cu tărăgănare, tratative israelo-palestiniene pentru reglementări teritoriale și definitivarea situației politico-administrative. Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, este menționat pentru prima oară în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
și definitivarea situației politico-administrative. Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, este menționat pentru prima oară în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
Regatului Transiordania. Abdullah I și-a încheiat cariera în 1951, fiind împușcat de un arab palestinian pe când ieșea de la rugăciune, în fața Moscheei Al-Aqsa din Ierusalim. Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 a menționat afilierea Cisiordaniei, cucerită de transiordanieni și redenumită „Malul de Vest” (al Iordanului, în ) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de la Ierihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană”) din 1 decembrie 1948, și care l-a proclamat pe Abdulah I-ul
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
decembrie 1948, iar la 13 decembrie Parlamentul transiordanian a votat pentru transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», iar regele Abdullah a devenit „Rege al Iordaniei”. Unificarea a fost definitivată de Adunarea Națională Iordaniană formată din 20 de reprezentanți ai malului de Est al Iordanului și 20 de reprezentanți (palestineni) ai malului de Vest, la 24 aprilie 1950. Actul de unificare conținea și o "clauză protectivă" care venea să asigure drepturile arabe asupra "întregului teritoriu arab" (adică, clauza includea și teritoriul
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
transformarea «Transiordaniei» în «Regatul Hașemit al Iordaniei», iar regele Abdullah a devenit „Rege al Iordaniei”. Unificarea a fost definitivată de Adunarea Națională Iordaniană formată din 20 de reprezentanți ai malului de Est al Iordanului și 20 de reprezentanți (palestineni) ai malului de Vest, la 24 aprilie 1950. Actul de unificare conținea și o "clauză protectivă" care venea să asigure drepturile arabe asupra "întregului teritoriu arab" (adică, clauza includea și teritoriul Israelului).. Numai Regatul Unit a recunoscut oficial această unire. Pakistanul a
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
îngrozitor, Arya încearcă să intre în castel pentru a-și salva mama, dar Sandor o împiedică și o duce în josul râului. În timpul unui vis în care vede lumea prin ochii lupului ei străvechi de mult plecat, Nymeria, ea trage la mal cadavrul unei femei. Când se trezește, Arya îi spune lui Sandor că mama ei, Catelyn, e moartă. Arya și Sandor dau peste câțiva dintre oamenii lui Gregor Clegane. În lupta iscată între ei, cei din urmă sunt uciși, dar Sandor
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
de trupe. În noaptea de 18 aprilie 1775, armata a început să treacă râul Charles către Lexington, iar Sons of Liberty au intrat imediat în acțiune. Pe la ora 11 pm, Revere a fost trimis de dr. Warren către Charlestown, pe malul opus al râului Charles, de unde putea să înceapă drumul călare către Lexington, în timp ce Dawes a fost trimis pe drumul ocolit, pe uscat, prin istmul Boston Neck tot către Lexington. În zilele dinainte de 18 aprilie, Revere îl instruise pe Robert Newman
Paul Revere () [Corola-website/Science/321814_a_323143]
-
cu Italia post-"Risorgimento". Ca urmare, la Biarritz la 4 octombrie 1865, Napoleon al III-lea i-a promis lui Bismarck neutralitatea Franței, în speranța că o asemenea declarație deschisă de intenție va întări poziția de negociere a Franței pe malul vestic al Rinului. Premierul prusac a refuzat să ofere teritorii din Renania, regiune preferată de Napoleon. El a făcut totuși unele oferte privind hegemonia franceză în Belgia și Luxemburg, dar niciuna dintre acestea în scris. Când Austria și Prussia au
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
au propus o ipoteză alternativă, modelul disperiilor multiple, în care ar fi existat două migrații din Africa: Această ipoteză încearcă să explice de ce haplogroupul N este predominant în Europa în timp ce haplogroupul M este absent. Se presupune că dovezile migrației pe malul mării au fost distruse de creșterea nivelului mării din Holocen. Alternativ, populația europeană ar fi fost fondată de o populație de talie mică ce poseda ambele haplogroupuri, M și N, haplogroupul M pierzându-se ulterior datorită derivei genetice determinate de
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
complet închisă, traversarea ei cu ajutorul unor simple plute ar fi putut fi favorizată de existența unor insule. Prezența unor grămezi de cochilii vechi de 125.000 ani găsite în Eritreea arată că alimentația primilor oameni includea animale marine culese pe malul mării. Având ca punct de plecare Orientul Apropiat, aceste populații s-au răspândit, în urmă cu 50.000 de ani, în Asia de Sud. Răspândirea ulterioară în Australia, acum 40.000 de ani, a marcat momentul în care "Homo sapiens" a colonizat
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
Tactica lui a eșuat, dar atunci când mareșalul Tallard a sosit pentru a consolida armata franco-bavareză, comandantul imperial Eugen de Savoia a ajuns la rândul său cu întăriri pentru aliați. Cele două armate s-au întâlnit în cele din urmă pe malurile Dunării lângă un mic sat Blindheim. Blenheim a intrat în istorie ca unul din punctele de cotitură ale războiului de succesiune spaniol, victoria copleșitoare a aliaților punând la adăpost Viena în fața amenințării armatei franco-bavareze și prevenind prăbușirea Marii Alianțe. Întreaga
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
(în ) a fost un palat din Paris. A fost castelul de reședință al monarhilor Franței. Palatul se află pe malul drept al Senei, vizavi de Place de la Concorde (Piața Concorde) și la circa 500 m de Louvre. Palatul a fost distrus în anul 1871 în timpul revoltei Comunei din Paris. În zilele noastre, clădirea impunătoare a castelului este amintită numai de
Palatul Tuileries () [Corola-website/Science/321849_a_323178]