30,218 matches
-
de Benevent din sudul peninsulei ce avea relații apropiate cu bizantinii. În urmă impunerii protectoratului asupra ducatului, francii și bizantinii au intrat în conflict, a căror relații se răciseră de la cel de-Al doilea conciliu de la Niceea din 787, ce condamnă iconclasmul, când Carol a refuzat să adere la aceste concepții considerate radicale. A ocupat Istria, regiunea dintre fostul regat longobard și Imperiul Bizantin. În 797, Irina Ateniana, care guverna că regență în numele fiului ei, Constantin al VI-lea, l-a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Bagdad, la califul Harun al-Rashid, restabilind raporturile diplomatice inițiate din timpul lui Pepin cel Scurt. În 801-802, califul a răspuns și i-a trimis daruri, inclusiv un elefant alb. În 794, a concovat conciliul de la Frankfurt în care adoptionismul era condamnat că erezie. Episcopii i se adresau cu "rex et sacerdos", ca un adevărat reprezentant al lui Christos pe pământ. Autoritatea sa politică depășea limitele regatului sau, asupra occidentului și orientului. Prin asumarea demnității imperiale, Carol și-a arogat funcții de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și a fostului prim-ministru britanic Tony Blair care au fost găsiți vinovați de genocid și crime împotriva păcii, după o anchetă care a durat aproape trei ani. Instanța, în frunte cu renumitul judecător malaiezian Abdul Kadir Sulaiman, i-a condamnat în absență pe Bush și Blair pentru încălcarea dreptului internațional în martie 2003, inclusiv a rezoluțiilor ONU emise împotriva lor, atunci când au decis în mod unilateral să invadeze Irakul. Pentru procurori și Comisie, Bush și Blair au făcut abuz de
George W. Bush () [Corola-website/Science/298006_a_299335]
-
francez, explică această proprietate prin faptul că - la om - existența este predecesoare esenței. De aceea, alegerea este determinantă pentru existența umană și de neevitat, pentru că și sustragerea de la o alegere, de la luarea unei decizii, este tot o alegere. Omul este "condamnat să fie liber". Atunci alegerea unui posibil act existențial, ca opțiune obligatorie, atrage după sine o răspundere copleșitoare pentru sine și pentru întreaga umanitate. După Kierkegaard, anxietatea ("die Angst") ca experiență sensibilă - spaimă structurală în fața lumii - este de nedespărțit de
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
și făcându-se își asumă responsabilitatea întregei specii, dacă nu există nici valoare, nici morală care să fie date a priori, dacă în fiecare caz noi trebuie să decidem singuri, fără punct de sprijin, fără ghid și totuși pentru toți, "condamnați de a fi liberi" (Sartre), cum am putea să nu resimțim spaima unui asemenea destin? La aceasta se adaugă conștiința tragică a faptului că noi nu supraviețuim decât prin propriul nostru efort (fie și numai acela de a respira, sau
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
conștient și glorios, de a o împlini continuu..." (în "Soliloquii") În ""Existența tragică"" face procesul cunoașterii științifice și metafizice, ajunge la un agnosticism total și la pesimism. Gânditorul alege eseul și aforismul ca forme privilegiate de exprimare a ideilor sale. Condamnați la o singularitate contingentă, "singuri pe lume", cu sufletul tânjind intuitiv după absolut, luciditatea noastră ne livrează pe "culmile disperării". Soluția nu este investigația (""mă miră faptul că unii se mai preocupă de teoria cunoașterii""), ci trăirea intensă și lucidă
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru a-l judeca. Procesul a avut un impact major asupra conștientizării publicului asupra Holocaustului. Eichmann rămâne singura persoană din lume, care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian. Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui. Până în 1966, relațiile israeliano-arab s-au deteriorat, până la punctul când au avut loc
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
Ğewerkan (în limba română ortografiat: Gevercan). Tatăl ei era un prosper comerciant din Medgidia care și-a investit profitul în proprietăți imobiliare devenind cunoscut printre posesorii de pământ din județul Constanța. Însă comuniștii i-au confiscat proprietățile și l-au condamnat la muncă forțată în lagărele de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După eliberare s-a îndrăgostit de Ğewerkan din Alakapî, o frumoasă învățătoare cu douăzeci de ani mai tânără. S-au căsătorit și, dorind să se salveze din hărțuirea continuă a autoritățile
Melek Amet () [Corola-website/Science/312587_a_313916]
-
mama lui Eduard, Cecily Neville, a aflat despre căsătoria lui Eduard cu Elisabeta Woodville în 1464, s-a înfuriat rău și s-a grăbit să-l declare bastard. Cu toate acestea, acest episod nu este raportat de sursele contemporane, care condamna în schimb perechea pentru că au avut o căsătorie ilegală, inadecvată și în circumstanțe dubioase. Înainte de succesiunea sa, pe 22 iunie 1483, Richard al III-lea a declarat că Eduard al V-lea a fost nelegitim, iar trei zile mai târziu
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
actor, om de litere (sub pseudonimele Peter Anders și Adalbert Rantschek), devenind . Sub semnătură Grețe Gross a publicat, între altele, două texte într-un număr din revista Banater Schrifttum: "Mama lui Lenau în Banat" și povestirea "Barbara Bernath" în care condamnă unele atitudini ale minorității germane din România. Aproape întreaga să opera a fost publicată postum, în 1985; Volumul "Das Schlüsselwort" ("Cuvântul-cheie") cuprinde poezii, traduceri, piese teatrale într-un act, literatura pentru copii, proza și fragmente din jurnale. Ediția a fost
Irene Mokka () [Corola-website/Science/312617_a_313946]
-
actor la Teatrul din Piatra Neamț a decedat cu o jumătate de an mai târziu de la moartea tatălui său, la fel într-un accident rutier. Scriitorul Ion Proca (1945 - 2014), cumnatul lui Grigore Grigoriu a editat ]n anul 2006 carte "Grigorie condamnat la glorie" despre Grigore Grigoriu. Cartea a fost reedidat în Ediția a II-a revizuită și adăugată la anul 2007, într-un tiraj mic.
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
Pipera, în apropiere de locul unde fusese găsit răsturnat automobilul. Maiorul bănuiește că proprietarul știe cine i-a luat mașina și dispune verificarea tuturor foștilor angajați ai lui Glamnicu. Dintre aceștia, Tudor Cuceanu i se pare singurul suspect, deoarece fusese condamnat în 1967 la doi ani și jumătate de închisoare pentru furt; în prezent, acesta nu avea nicio ocupație, era divorțat și avea un copil. Cercetările efectuate de miliție duc la descoperirea faptului că Glamnicu i-a trimis o sumă mare
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
au cheltuit o sumă de bani nejustificată și bănuiește că aceștia ar fi fost plătiți de cineva (probabil de soția boierului) pentru a săvârși crima. Judecătorul Elefterescu (Alexandru Dobrescu) vrea să închidă însă cât mai repede dosarul și să-l condamne pe Manlache. Pentru a da de urma fugarului, procurorul dispune arestarea lui moș Petrache. Acesta din urmă este eliberat de Manlache, iar cei doi fug prin mlaștina înghețată. Fostul ocnaș este rănit grav, iar moșul se duce după doctorii și
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
moarte a celor vinovați. Oficialitățile satului se transformă atunci în niște păsări de pradă, singura persoană care-și păstrează trăsăturile umane fiind doar Ipu care zâmbește cu ochii în lacrimi. În distribuția filmului se regăsesc următorii: Filmul " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" este inspirat din nuvela "Moartea lui Ipu", scrisă de romancierul și scenaristul Titus Popovici și publicată de Editura Albatros în 1970. Sergiu Nicolaescu a afirmat în mai multe rânduri că el este autorul ideei care a
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
a interpretului principal. Regizorul a solicitat fără succes Tribunalului București să interzică distribuției filmului în cinematografe, acuzându-i pe producători că au modificat filmul fără acordul său, scurtându-l și schimbând finalul prin operațiuni de remontaj. Filmul " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" a fost vizionat de 2.141.942 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2014 alcătuită
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
și execuția simbolică sau autentică spre care „filmul e dirijat abil și fără cruțare”, un final deschis a cărui semnificație este lăsată la aprecierea spectatorilor. Criticul Călin Căliman afirma în volumul "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000) că " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" este în opinia sa cel mai valoros film al lui Sergiu Nicolaescu. Principalul argument îl constituie faptul că cineastul se autodepășește prin acest film după ce realizase anterior două superproducții istorice, primite cu mari elogii de către public
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
costumele Hortensiei Georgescu și coloana sonoră a lui Anușavan Salamanian. În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, același critic afirmase că " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" este o dramă psihologică, care conține mai multe secvențe de suspans: lungul, iritantul și obsedantul galop al unui ofițer neamț peste miriște în timp ce în aer plutește sentimentul neliniștitor al unor întâmplări dramatice, „cina cea de taină
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Lazăr scria că Nicolaescu a oferit aici „manifestarea cea mai rafinată a unui talent regizoral deosebit de ambițios chiar și atunci când pare conștient de natura inspirației și a forței sale creatoare”. Prin transformarea titlului filmului din "Ipu" în " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", regizorul a dorit să mute accentul de la destinul tragic al lui Ipu către condamnarea caracterului duplicitar și ticălos al conducătorilor unei comunități. El evită imaginea clișeistică a soldatului german din filmele realizate în statele socialiste, fără
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
H.”". Acest film a obținut două premii din partea Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Premiul pentru interpretare masculină a fost primit de actorul Gheorghe Dinică pentru rolurile din filmele "Explozia", "Felix și Otilia", "Cu mîinile curate", "Bariera" și "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (premiul a fost obținut și de Mircea Albulescu pentru rolul său din "Puterea și Adevărul"), iar Premiul pentru coloană sonoră i-a revenit inginerului Anușavan Salamanian pentru contribuția sa la acest film. Filmul a fost vizionat
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
ca senator pe listele partidului legionar Totul pentru Țară. El va fi numit prefect al Poliției Capitalei în timpul Statului Național-Legionar și va fi implicat în Masacrul de la Jilava (26/27 noiembrie 1940). Găsit vinovat de săvârșirea masacrului, el va fi condamnat la moarte și executat la 28 iulie 1941, la Jilava. Personajul este interpretat de actorul Ion Besoiu, care-l mai interpretase și în filmele "Un comisar acuză" (1974) și "Revanșa" (1978). Deși nu este numit în mod direct, încadrarea acțiunii
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
Siguranței Statului și simpatizant legionar. A îndeplinit o lungă perioadă funcția de șef al Inspectoratului Regional al Siguranței din Basarabia. El a fost arestat în perioadele 1941-1944 și 1948-1962, fiind acuzat pentru implicare în rebeliunea legionară din ianuarie 1941 și condamnat la 5 ani de închisoare și apoi la muncă silnică pe viață; a murit în închisoarea Gherla. Omul de încredere al personajului din film se numește Stângă, nume similar cu cel al lui Ilie Stângă ce va deveni șef al
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
noiembrie 1940, a crimelor din aceeași noapte de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic - județul Prahova și din pădurea Balota-Vlăsia, colonelul Ștefan Zăvoianu (fost prefect al Poliției Capitalei) a fost degradat, i s-a retras Ordinul Mihai Viteazul și a fost condamnat la moarte și executat la 28 iulie 1941 la închisoarea Jilava. Printre evenimentele prezentate în film este și arestarea și asasinarea de către legionari a lui Constantin David (1908-1941), un cunoscut militant comunist. Nicolaescu a aflat de la unchiul său, comisarul de
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
un informator al Siguranței infiltrat în partid. Legionarii l-au dus la marginea pădurii Pantelimon pentru a obține informații de la el, împușcându-l acolo. După instaurarea regimului comunist s-a judecat procesul ucigașilor lui David, iar comisarul Cambrea a fost condamnat și întemnițat pentru implicare în asasinarea „militantului” comunist. În anii '70 ai secolului al XX-lea apăruseră câteva lucrări care au descris detaliat o serie de evenimente petrecute în perioada Statului Național-Legionar. Sunt de menționat volumele "„Regimul politic din România
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
și Shah Mansoor. Gohar Shahi s-a confruntat de asemenea cu o mare opoziție din partea liderilor religioși sunniți, deoarece propovăduia iubirea divină pe care o considera cea mai importantă pentru apropierea de Dumnezeu. Învățătura lui Gohar Shahi au fost vehement condamnată de către cărturari sunniți, iar extremiștii musulmani și bigoții au căpătat o mare dușmănie față de Gohar Shahi. Ca atare, au fost multe tentative de asasinat la adresa sa. De asemenea, s-a pus un mare preț pe capul său în Pakistan. Adepții
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]
-
acuzațiilor de blasfemie care i-au fost aduse. Gohar Shahi a fost arestat în 1997 sub acuzația de ucidere a unei femei ce venise la el pentru tratament spiritual. Gohar Shahi, și mulți dintre adepti săi, mai târziu au fost condamnați în conformitate cu legile islamice privitoare la blasfemie și a legii antiteroriste de către o instanță din Sindh. Gohar Shahi a fost condamnat "in absentia" căci, între timp, se refugiase în Anglia,la 59 de ani de închisoare. Shahi dispărut în Anglia cândva
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]