28,739 matches
-
de unde a plecat la Constantinopol pe o navă. Bulgarii și-au asigurat noile teritorii pentru secole. În 711, a izbucnit o revoltă care l-a forțat pe Iustinian să ceară ajutor, dar Tervel i-a trimis doar 3.000 de soldați, care după mai multe confruntări l-au dus pe noul împărat la Constantinopol. Iar Iustinian a fost executat.
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
de Curtea marțială din Constantinopol fără a fi puși măcar sub acuzare. Primul exilat a fost Ali İhsan Pașa, cel care a condus armatele otomane în campania victorioasă din Irak. Ali İhsan Pașa a fost învinuit că a organizat masacrarea soldaților creștini neînarmați din armata otomană cât și a civililor creștini din regiunea graniței otomano-iranieien (lacul Urmia). Ordonanța sa l-a urmat în exil în mod voluntar. Amândoi au plecat în exil pe 29 martie 1919. Pe 28 martie a avut
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
dedat la violențe împotriva civililor bănuiți că i-ar sprijini pe adversari. Kuvâ-i İnzibâtiyye a înregistrat progrese rapide, până acolo încât să amenințe Ankara, unde se afla sediul Marii Adunări Naționale, organul legislativ al revoluționarilor turci. Un număr mare de soldați naționaliști a dezertat în această campanie, alăturându-se Armatei Califatului, iar generalului Kazım Karabekir a început să îi fie tot mai greu să își țină sub control trupele. Poziția generalului Mustafa Kemal și a susținătorilor săi s-a schimbat radical
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
Imperiului Otoman între puterile învingătoare. Mustafa Kemal și guvernul lui au trimis generalilor instrucțiuni pentru organizarea apărării patriei, iar influența de care se bucurase sultanul în rândurile turcilor de rând a dispărut rapid. Armata Califatului s-a dezintegrat rapid, iar soldații ei au trecut de partea naționaliștilor. După numai o săptămână, mai exista doar o unitate activă a Kuvâ-i İnzibâtiyye, și anume cea care asigura protecția garnizoanei britanice din Izmit. Înfrângerea Armatei Califatului, care poate fi interpretat ca un semn al
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
pârjolind pământurile din cale. După trecerea Prutului trupele cazaco-tătare întâlnesc în cale o forță moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Forțele lui Ștefan variau între 10 000 - 20 000 de soldați, și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Forțele lui Ștefan variau între 10 000 - 20 000 de soldați, și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului Jijia, apoi moldovenii au folosit artileria, trăgând din cele 6 tunuri și arme de calibru mic. Cazacii au răspuns și ei din 11
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
grăbit să fugă, urmărit fiind de cazaci. După înfrângerea moldovenilor, cazacii au trecut râului, fără vreo rezistență intrând în capitala principatului, trupele moldo-transilvănene retrăgându-se în adâncul teritoriului. Înfrângerea de la Popricani a prăbușit moralul în rândurile armatei, dezertarea mare a soldaților din principat l-a făcut pe Ștefan să se retragă în Transilvania. Ca urmare a bătăliei, Iașiul a fost ocupat, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie. Aceasta avea să dureze
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
au întors înapoi în fortăreața,galii le-au blocat accesul.Femeile și copii erau într-o situație disperată,devenind victime colaterale.Insa,în cele din urmă,Vercingetorix le-a permis să se întoarcă. Cezar însuși a condus un atac cu soldați odihniți,producând pierderi serioase galilor.Aeduii ,când au auzit că Cezar biruise,au plecat spre satele lor. Vercingetorix a convocat ultimul consiliu.Era dispus să se predea.Le-a spus că a luptat pentru libertatea Galiei,nu pentru sine. Căderea
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând după aceasta să tragă asupra soldaților eleni. Militarii greci au reușit să îi aresteze și execute pe Hasan Tahsin și prietenii săi. În Izmir a fost ridicat în zilele noastre un monument al primului foc de armă tras în timpul Războiului de Independență. Debarcarea a fost haotică
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
de greci, uciși prin înjunghiere cu cuțite sau baionete și, după aceea, după ce le-au fost smulse de pe trupuri hainele și bunurile de valoare, au fost aruncați în mare... Au fost citate de către aceeași martori oculari situații speciale în care soldați și ofițeri turci au fost înjunghiați în spate cu baionetele de către gărzile lor elene, în vreme ce gloata le-a golit buzunarele și le-a aruncat trupurile în mare. Donald Whitall, rezident britanic în Smirna a declarat că: Eu am fost de la
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
în Smirna a declarat că: Eu am fost de la cădirea vămii până la Kramer Palace Hotel martor fără voie la masacrul a aproximativ treizeci de bărbați neînarmați, care se deplasau cu mâinile deasupra capului. Acest măcel a fost comis doar de soldații greci... în apropierea locului de debarcare a bărcilor Cordelio am văzut mai mulți împușcați Primele două luni de ocupație au fost descrise în fața Senatul Statelor Unite ale Americii de către James Harbord, care avusese misiunea evaluării situației creștinilor armeni din Imperiul Otoman: . În timp ce trupele
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
misiunea evaluării situației creștinilor armeni din Imperiul Otoman: . În timp ce trupele elene înaintau spre cazarma unde comandantul turc Ali Nadir Pașa avea ordine să nu opună nicio rezistență, un turc din mulțime a deschis focul asupra grecilor, ucigând un stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra cazărmii și a clădirilor guvernamentale. Aproximativ 300-400 turci și cam 100 de greci (dintre care 2 militari) au fost uciși sau răniți în prima zi a debarcării. Debarcările armatei elene
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
000 de oameni și-au pierdut viața doar în timpul incendierii orașului Alașehir. Pe 9 septembrie, armata turcă a intrat în Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene părăsiseră orașul. În oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci. Pe 13 septembrie a izbucnit un puternic incediu în Smirna, al cărui focar inițial a fost localizata în cartierul
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene părăsiseră orașul. În oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci. Pe 13 septembrie a izbucnit un puternic incediu în Smirna, al cărui focar inițial a fost localizata în cartierul armenesc. Populația creștina s-a refugiat pe cheiul portului, iar cartierele creștine au fost complet distruse de foc. Responsabilitatea pentru
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
Securizare vestului Macedoniei era esențial pentru rezultatul viitoarei campanii din Asia. Asediul Peliumului, cetate iliră din Albania de astăzi, a permis lui Alexandru o întoarcere rapidă pentru a înăbuși revolta Tebei din Grecia. Alexandru în fruntea a 15.000 de soldați dorea a ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și Cleitus. Cleitus deținea orașul, iar Glaukias în fruntea unei oști se îndreaptă spre oraș. Primul obiectiv al generalului macedonean a fost așezarea taberei. Regele Macedoniei începe
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
doreau anihilarea forțelor inamice și l-a trimis pe Philotas, unul dintre locotenenți săi, să fure provizii. Alexandru, într-un final, înfrânge trupele ilire datorită invincibilei sale falăngi și neglijenței barbarilor. Bătălia s-a soldat cu moartea a multor din soldați și capturarea unui număr mare de iliri. După restabilirea vasalității ilirilor, tracilor și celorlalte cetăți grecești, Teba a rămas singurul oraș ce a refuzat să recunoască stăpânirea Macedoniei asupra Balcanilor. În decembrie 335 î.Hr., Alexandru va înfrunta oștile tebane în
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
î.Hr., Alexandru va înfrunta oștile tebane în bătălia de la Teba, deși a trimis nenumărați soli basileului pentru a renunța la cauza sa. Conducătorul Atenei, Demostene, un înverșunat inamic a lui Filip, a trimis cetații din Beoția arme, dar nu și soldați, iar spartanii au fost trimiși să apere istmul Corint. Adunarea Bătrânilor Tebani au dorit cu entuziasm război cu Alexandru, în ciuda reușitelor campanilor din nord ale Macedoniei și refuzului polisurilor să se alăture luptei. Alexandru și-a împărțit armata în trei
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
au fost adăpostiți în templele din interiorul orașului. Când lupta a început, tebanii au luptat vitejește temându-se pentru cetate, soțiile și copiii lor. Bătălia a durat ceva timp, dar strategia militară a lui Alexandru nu a dat greș. Așadar, soldații Tebei s-au refugiat în oraș realizând imposibilitatea apărării zidurilor, unde lupta finală a continuat pentru scurt timp. Această înfrângere a Tebei a avut un efect devastator. Cetatea greacă a fost incendiată, 6.000 de tebani au murit, iar 30
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Potrivit diferitelor surse privind garnizoana inițială a Sucevei. Se estimează cifre între 140 la 2200 de soldați. Ultima cifră, probabil, exagerată, dar având în vedere că în Suceava se aflau rămășițile oastei lui Vasile Lupu, după înfrîngerile de Valea Seacă și Sârca, am putea presupune că garnizoana ar putea număra aprox. o mie de ostași moldoveni. În
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
polonezi și 6 tunuri. Spre sfârșitul asediului, la Suceava au ajuns încă 800 de cavaleri polonezi. Deasemenea a venit și Gheorghe Rákóczi cu detașamente transilvaniene, astfel încât, până la sfârșitul lui octombrie numărul trupelor aliate a ajuns până la 20.000-25.000 de soldați. După ce a început asediul Timuș a trimis o scrisoare tatălui său, Bogdan Hmelnițki, pentru a cere ajutor. Pe 29 august Hmelnițki a primit cu îngrijorare scrisoare, care solicita întăriri. Cu toate că acesta avea 10.000 de soldați în Cihirin, de teama
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
20.000-25.000 de soldați. După ce a început asediul Timuș a trimis o scrisoare tatălui său, Bogdan Hmelnițki, pentru a cere ajutor. Pe 29 august Hmelnițki a primit cu îngrijorare scrisoare, care solicita întăriri. Cu toate că acesta avea 10.000 de soldați în Cihirin, de teama unui atac din parte polonezilor nu a îndrăznit să trimită forțe de mari dimensiuni la Suceava (câteva mii de cazaci nu ar putea salva situația). Prin urmare, Timuș a decis să ție apăre până vor sosi
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
au cucerit teritoriul și i-au luat bogățiile, ceea ce i-a dat impuls de a conduce răscoala antiromană din anul 61. A încercat să negocieze cu romanii, dar aceasta a fost biciuită, iar fiicele ei au fost abuzate sexual de soldații romani. Ca răzbunare,rebelii iceni și trinobanți, la comanda ei, au asediat orașele Camulodunum, Verulamium și au incendiat Londinium, măcelarindu-le locuitorii și punând legiunile pe fugă. Suetonius Paulinus a strâns trupe suficient de numeroase pentru a se confrunta cu armata
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
viața într-o singură noapte două mii de oameni. Titus turbează; fără milă poruncește cavaleriei să decimeze trupele auxiliare și instituie pedeapsa cu moartea pentru această fărădelege. Dar asta nu ajută prea mult, măcelul continuă pe ascuns. La începutul lui iulie soldații săi iau cu asalt Antonia. Cetățuia, pe al cărei „loc pardosit cu pietre” Iisus din Nazaret și-a primit sentința de condamnare la moarte, este dărâmată până la temelii. Zidurile ei se ridicau lângă valul nordic de apărare al Templului. Acum
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
au folosit acest moment favorabil pentru o acțiune violentă. Într-un masacru necruțător legionarii îi împing înapoi pe evrei, se iau după ei, îi urmăresc prin atrii. Într-un tumult sălbatic luptătorii roiesc în jurul sanctuarului. Agitat și surescitat „unul dintre soldați, fără să aștepte un ordin și fără să se îngrozească de aceasta sau, mai degrabă, ca împins de un demon, a luat una dintre făcliile aprinse și, ridicat de unul dintre camarazii săi, a aruncat focul prin Fereastra de Aur
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]