28,662 matches
-
unei mari cantități de stres constant cum ar fi arborele cotit, arborele cu came sau punțile de legătură, iar arborele cardanic nu este supus unui stres atât de mare. Limita superioară a turațiilor unui motor Wankel este dată de capacitatea treptelor de sincronizare. Pentru operare constantă la peste 7000 sau 8000 turații pe minut, trepte de oțel de calitate superioară sau carbon sunt necesare. Motoarele Wankel de curse produse de Mazda depășesc cu ușurință 10000 turații pe minut, în timp ce la avioane
Motor Wankel () [Corola-website/Science/306413_a_307742]
-
sau punțile de legătură, iar arborele cardanic nu este supus unui stres atât de mare. Limita superioară a turațiilor unui motor Wankel este dată de capacitatea treptelor de sincronizare. Pentru operare constantă la peste 7000 sau 8000 turații pe minut, trepte de oțel de calitate superioară sau carbon sunt necesare. Motoarele Wankel de curse produse de Mazda depășesc cu ușurință 10000 turații pe minut, în timp ce la avioane nu se depășesc 6500-7500 de turații pe minut. Totuși, datorită faptului că presiunea gazului
Motor Wankel () [Corola-website/Science/306413_a_307742]
-
pentru titlul mondial la SummerSlam 2004.Taker a câștigat meciul și după ce și-a apărat titlul la Unforgiven avea revanșa la No Mercy 2004 în primul Last Ride match din istorie distrugându-i cariera lui JBL printr-un Tombstone pe treptele de metal și un Chokeslam care l-a trecut pe JBL prin limuzină distrugându-i aproape întreaga coloană.Paul Heyman l-a asmuțit pe Heindreich să-i ceară un meci pentru titlu,acesta pierzând,meciul fiind un Casket Match la
The Undertaker () [Corola-website/Science/306387_a_307716]
-
piesa centrală a expoziției." "Emoționată de momentul întoarcerii acasă, dar și de numărul mare a celor care au venit s-o întâmpine, artista și-a „fulgerat” existența într-o scurtă expunere în care și-a amintit că urca, parcă ieri, treptele aceleiași clădiri, în care funcționa Școala primară de fete, cu abecedarul în geantă și cu caietul de desen în care „mâzgălea lumea”."" Parte din operele artistei (portrete, compoziții, peisaje, flori) au intrat deja în patrimoniul cultural național, parte fac obiectul
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
an în clinica sa de la Universitatea din Strasbourg, unde State Drăgănescu rămâne până la sfârșitul anului 1926, ocupând funcția de ""chef de clinique"". În 1927 i se atribuie premiul ""Déjerine"" al Facultății de medicină din Strasbourg. Reîntors în țară, parcurge repede treptele ierarhiei medicale. În 1924 a fost numit șef de lucrări, în 1925 dă cu succes examenul de docență, în 1928 ia concursul de medic primar, iar în 1941, după moartea lui Gheorghe Marinescu, este numit conferențiar universitar la catedra de
State Drăgănescu () [Corola-website/Science/306478_a_307807]
-
Din momentul punerii sub acuzare, Președintele este suspendat de drept; în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, el este demis. În iunie 2010, președintele României, Traian Băsescu, avea 120 de consilieri. 90 dintre ei erau consilieri cu diferite gradații și trepte de încadrare, adică slujbași de rang superior, iar 20 aveau rang. 10 dintre cei din urmă erau consilieri prezidențiali asimilați funcției de ministru, iar ceilalți 10 erau consilieri de stat al căror rang este identic cu funcția de ministru-adjunct.
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
titlul științific de Doctor în economie la Academia de Studii Economice din București, specializarea Contabilitate, cu teza de doctorat "Model de calculație a costurilor normate în condițiile prelucrării automate a datelor". După Revoluția din decembrie 1989, Dumitru Oprea urcă pe treptele ierarhiei didactice: lector universitar (1990), conferențiar (1991) și profesor universitar (1994). În anul 1997, devine conducător de doctorat, în domeniul Informatică Economică, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Profesorul Dumitru Oprea a participat la o serie de stagii de
Dumitru Oprea () [Corola-website/Science/305848_a_307177]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub directă supraveghere a lui Wernher von Braun la Marshall
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la Stennis Space Center de lângă Bay
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la Stennis Space Center de lângă Bay St. Louis, Mississippi. Baza a fost folosită ulterior pentru verificarea și testarea motorului principal al navetei spațiale cât și a noilor motoare RS-68 ale rachetelor de tip Delta IV EELV
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
construcție și testare și a ajuns să fie cunoscută sub numele de Saturn I. Proiectul C-2 a fost abandonat încă din fazele inițiale în favoarea versiunii C-3, care trebuia să folosească două motoare de tip F-1 pentru propulsia primei trepte, patru motoare de tip J-2 pentru cea de-a doua treaptă, iar cea de-a treia treaptă, S-IV urma să aibă șase motoare de tip RL-10. NAȘĂ plănuise să folosească versiunea C-3 ca parte a metodei "Earth Orbit
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de Saturn I. Proiectul C-2 a fost abandonat încă din fazele inițiale în favoarea versiunii C-3, care trebuia să folosească două motoare de tip F-1 pentru propulsia primei trepte, patru motoare de tip J-2 pentru cea de-a doua treaptă, iar cea de-a treia treaptă, S-IV urma să aibă șase motoare de tip RL-10. NAȘĂ plănuise să folosească versiunea C-3 ca parte a metodei "Earth Orbit Rendezvous", cu mențiunea clară că ar fi fost necesare cel puțin
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a fost abandonat încă din fazele inițiale în favoarea versiunii C-3, care trebuia să folosească două motoare de tip F-1 pentru propulsia primei trepte, patru motoare de tip J-2 pentru cea de-a doua treaptă, iar cea de-a treia treaptă, S-IV urma să aibă șase motoare de tip RL-10. NAȘĂ plănuise să folosească versiunea C-3 ca parte a metodei "Earth Orbit Rendezvous", cu mențiunea clară că ar fi fost necesare cel puțin patru sau cinci lansări pentru o
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
cel puțin patru sau cinci lansări pentru o singură misiune. Între timp, MSFC (Marshall Space Flight Center) plănuia deja să construiască o rachetă și mai mare, versiunea numită C-4, cu patru motoare de propulsie de tip F-1 echipând prima treaptă, o a doua treaptă de tip C-3 și o a treia treaptă (modelul numit S-IVB) cu un singur motor de tip J-2. Versiunea C-4 ar fi avut nevoie "doar" de două lansări pentru fiecare misiune. Pe 10
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
cinci lansări pentru o singură misiune. Între timp, MSFC (Marshall Space Flight Center) plănuia deja să construiască o rachetă și mai mare, versiunea numită C-4, cu patru motoare de propulsie de tip F-1 echipând prima treaptă, o a doua treaptă de tip C-3 și o a treia treaptă (modelul numit S-IVB) cu un singur motor de tip J-2. Versiunea C-4 ar fi avut nevoie "doar" de două lansări pentru fiecare misiune. Pe 10 ianuarie 1962 NAȘĂ a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Marshall Space Flight Center) plănuia deja să construiască o rachetă și mai mare, versiunea numită C-4, cu patru motoare de propulsie de tip F-1 echipând prima treaptă, o a doua treaptă de tip C-3 și o a treia treaptă (modelul numit S-IVB) cu un singur motor de tip J-2. Versiunea C-4 ar fi avut nevoie "doar" de două lansări pentru fiecare misiune. Pe 10 ianuarie 1962 NAȘĂ a anunțat că plănuiește să construiască versiunea C-5. Această
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
un singur motor de tip J-2. Versiunea C-4 ar fi avut nevoie "doar" de două lansări pentru fiecare misiune. Pe 10 ianuarie 1962 NAȘĂ a anunțat că plănuiește să construiască versiunea C-5. Această urma să aibă pe prima treaptă cinci motoare de tip F-1, pe a doua treaptă cinci motoare de tip J-2, iar a treia treaptă era S-IVB, cu un singur motor J-2 care urma să fie folosit de două ori (pentru finalizarea înscrierii pe orbită terestră
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
ar fi avut nevoie "doar" de două lansări pentru fiecare misiune. Pe 10 ianuarie 1962 NAȘĂ a anunțat că plănuiește să construiască versiunea C-5. Această urma să aibă pe prima treaptă cinci motoare de tip F-1, pe a doua treaptă cinci motoare de tip J-2, iar a treia treaptă era S-IVB, cu un singur motor J-2 care urma să fie folosit de două ori (pentru finalizarea înscrierii pe orbită terestră și mai apoi pentru TLI - Trans-Lunar Injection - evadarea de pe
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fiecare misiune. Pe 10 ianuarie 1962 NAȘĂ a anunțat că plănuiește să construiască versiunea C-5. Această urma să aibă pe prima treaptă cinci motoare de tip F-1, pe a doua treaptă cinci motoare de tip J-2, iar a treia treaptă era S-IVB, cu un singur motor J-2 care urma să fie folosit de două ori (pentru finalizarea înscrierii pe orbită terestră și mai apoi pentru TLI - Trans-Lunar Injection - evadarea de pe orbita terestră către Luna). Inițial primele patru zboruri urmau
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fie folosit de două ori (pentru finalizarea înscrierii pe orbită terestră și mai apoi pentru TLI - Trans-Lunar Injection - evadarea de pe orbita terestră către Luna). Inițial primele patru zboruri urmau să fie de testare, câte unul pentru fiecare din cele trei trepte, iar ultimul urma să fie un zbor circumlunar. O misiune cu oameni la bord era programată pentru anul 1969. La mijlocul anului 1962 NAȘĂ a decis să modifice foaia de parcurs. Toate cele 3 trepte ale rachetei urmau să fie testate
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
unul pentru fiecare din cele trei trepte, iar ultimul urma să fie un zbor circumlunar. O misiune cu oameni la bord era programată pentru anul 1969. La mijlocul anului 1962 NAȘĂ a decis să modifice foaia de parcurs. Toate cele 3 trepte ale rachetei urmau să fie testate încă de la prima lansare. Astfel se reduceau drastic timpul necesar pentru teste și totodată numărul de rachete necesare, de la 25 la doar 15. Această schemă presupunea că treptele rachetei să funcționeze perfect de la prima
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
foaia de parcurs. Toate cele 3 trepte ale rachetei urmau să fie testate încă de la prima lansare. Astfel se reduceau drastic timpul necesar pentru teste și totodată numărul de rachete necesare, de la 25 la doar 15. Această schemă presupunea că treptele rachetei să funcționeze perfect de la prima lansare. În 1963 versiunea C-5 a primit numele de Saturn V, și firma Rocketdyne a produs primele motoare. În 1966, motorul F-1 a trecut de inspecția tehnică, NAȘĂ considerând că este complet pregătit
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fost folosite puternicele motoare de tip F-1 și J-2 care, la teste, provocau unde seismice perceptibile pe o rază de 80 km (50 mile). Proiectanții au decis sa reutilizeze cât mai multă tehnologie rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
provocau unde seismice perceptibile pe o rază de 80 km (50 mile). Proiectanții au decis sa reutilizeze cât mai multă tehnologie rămasă de la rachetă Saturn I. În consecință treaptă a treia, S-IVB, a rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
rachetei Saturn V era bazată pe treaptă a doua, SI-V, a rachetei Saturn I și Modulul de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de instrumente. Toate cele trei trepte foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]