28,201 matches
-
intermediar german, G. Gheorghiță, ca să mă „îmbrățișeze” de sărbători și să-mi spună că nu mi-a făcut abonament la „Lire”, deoarece costă enorm: „cu ceea ce dai pe un număr, mănînci trei zile”. De cîte ori vorbește, are vocea în lacrimi. Poză dramatică ori, realmente, străinătatea nu-i priește?... Pentru a patra oară azi, o „echipă” răscolește ghena cu gunoi de lîngă gardul redacției. Bărbatul, care a sărit înăuntrul ei, are drept unealtă un par. N-a găsit decît o bucată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de analfabeți. Fără vreun orgoliu de felul celui al său, eu însumi îmi măsor nu o dată astfel progresul. L-am condus pînă la ușa de la intrare. M-a invitat să continuăm discuția la restaurantul „Decebal”, ceea ce n-am făcut. Ciudat, lacrimile din glasul său erau lacrimi adevărate! Slăbiciune a vîrstei? Nu-i prea devreme? * Mi se fac șicane la abonamentele la presa străină. Mai întîi mi s-a spus să fac o cerere: am făcut-o, dar răspunsul a fost mereu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de felul celui al său, eu însumi îmi măsor nu o dată astfel progresul. L-am condus pînă la ușa de la intrare. M-a invitat să continuăm discuția la restaurantul „Decebal”, ceea ce n-am făcut. Ciudat, lacrimile din glasul său erau lacrimi adevărate! Slăbiciune a vîrstei? Nu-i prea devreme? * Mi se fac șicane la abonamentele la presa străină. Mai întîi mi s-a spus să fac o cerere: am făcut-o, dar răspunsul a fost mereu amînat. În fine, ieri (7
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să citeze și alte cazuri celebre de acest gen la englezi: pe Byron, care ținea un cîine, un lup și un urs, moartea cîinelui pricinuindu-i „cea mai mare disperare”; apoi familia lui Walter Scott, care „a vărsat șiroaie de lacrimi fierbinți” la mormîntul cîinelui Camp al romancierului; în fine, pe Wordsworth, care avea slăbiciune pentru măgăruși; unuia îi spune cu toată seriozitatea într-un vers „I hail thee Brother!” (Te salut, frate!). Mă întorc la tema acestei însemnări: cum de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe str. Maior Ioan, În clădirea de azi a școlii Horticole. 588 Petrovici și locuiesc În Iași. Am primit de la ea o invitație la o expoziție În Iași, cu o dedicație, pe a 2-a copertă, care mi-a stors lacrimi. Însemnează că tot mai există suflete recunoscătoare! De atunci mereu ne scrim și mă invită la Iași să mă plimb peste tot și chiar la Fălticeni. O dată cu această scrisoare, primiți și invitația ei, cu 2 fotografii. Prin faptul că Începuturile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pregătit și ambalajul. Cât despre portretul lui Millo am să-l expediez eu zilele acestea direct la Fălticeni. Nu aș vrea să afle cumva D-na Millo că nu a ajuns la voi. Mi l-a dat cu ochii În lacrimi. Cred că ai dedus din ce ți-am scris că predarea se va face după plecarea mea306 și aceasta pentru că eu Încă sunt În toate mințile, mai am și putere și mai port În mine multe lucruri care nu aș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
avut întreaga manifestare cu ziua eliberării. Nu ni s-a vorbit decât despre Ceaușescu și soția sa, despre Congresul al IX-lea, despre înțelepciunea lui Ceaușescu și fantasticul progres înregistrat în cei 18 ani ai guvernării sale. E dureros până la lacrimi să fii silit să-l proslăvești pe cel care te-a îngenuncheat, care ți-a luat pâinea de la gură, libertatea din suflet, care ți-a destrămat familia și anihilat speranțele. Toate acestea le-a reușit demonstrația din Piața Aviatorilor. O
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe alții cu baubaul că, dacă te-ai adresat Europei Libere, ești un borfaș, un trădător, te afli angajat în lupta împotriva intereselor propriei țări, iar domnia sa, care, chipurile, polemizează cu acest post de radio, e pentru asta curat ca lacrima. Și-apoi, n-ar fi fost normal ca înainte de a se arăta atât de revoltat de activitatea unuia ori altuia, activitate ce-ar putea leza, chipurile, în vreun fel, interesele statului român, n-ar fi fost normal spun, ca înainte de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
strămoșesc. Astfel, ce credeți că S-a comentat cel mai mult în legătură cu catastrofa de la Teleajen? Faptul că Ceaușescu a plâns! Asta se pare s-a văzut chiar și la televizor și, desigur, în mod deliberat s-a lăsat secvența respectivă lacrimile lui Ceaușescu au fost lăsate la liberă vedere. Demagogia înregistrează recorduri de impudoare aici, în România! Oare Hitler nu reușea să plângă la comandă? Lacrimile familiilor celor spulberați de explozie n-au ajuns pe ecrane. Nu ni s a arătat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
văzut chiar și la televizor și, desigur, în mod deliberat s-a lăsat secvența respectivă lacrimile lui Ceaușescu au fost lăsate la liberă vedere. Demagogia înregistrează recorduri de impudoare aici, în România! Oare Hitler nu reușea să plângă la comandă? Lacrimile familiilor celor spulberați de explozie n-au ajuns pe ecrane. Nu ni s a arătat nicio secvență de la înmormântări, așa cum ni se arată când o catastrofă se petrece undeva pe afară, și anume prin Occident, ori și mai departe, dincolo de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
explozie n-au ajuns pe ecrane. Nu ni s a arătat nicio secvență de la înmormântări, așa cum ni se arată când o catastrofă se petrece undeva pe afară, și anume prin Occident, ori și mai departe, dincolo de Ocean! Ce valoare au lacrimile de actor ale lui Ceaușescu, când o țară întreagă a ajuns să-și plângă nu numai morții, ci însuși traiul de fiecare zi petrecut în temnița comunistă construită de Ceaușescu și neamul său? Niciuna, absolut niciuna! Așa cum există bucurii mincinoase
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ei vor ca defilarea de la 23 august, din acest an, să aibă loc pe acest bulevard. Nu va fi posibil. Trebuie ca cetățenii Bucureștiului să refuze, în caz că utopia va deveni realitate până atunci, să mărșăluiască pe aceste locuri udate cu lacrimi și sânge nevinovat numai pentru a satisface setea de glorie, boala grandorii celor doi tirani. Toată lumea trebuie să priceapă că birul pe care-l impun ei a început să capete caracteristicile unei avalanșe care crește necontenit și, alunecând irezistibil în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a-ți spune că sentimentul libertății nu poate fi întrecut decât de cel al vieții; pentru a-ți spune că viața în Statele Unite ale Americii, țara libertății la al cărei nume ochii tatălui meu și ochii mei se umpleau de lacrimi, este pur și simplu de necrezut. Vă scriu ție și soțului tău și pentru a vă cere să găsiți puterea de a începe o nouă viață aici, unde nu veți fi singuri, așa cum eu am fost. Pentru a vă spune
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
blânde chiar. Nu știu ce anume determina aceste oscilații, de la cruzimea cea mai inimaginabilă la politețe și larghețe, după cum nu știu ce a determinat eliberarea mea nesperată până în preziua scoaterii mele din închisoare. Dacă nu ar fi iubirea cu care oamenii m-au primit, lacrimile celor care m-au îmbrățișat, în casă, pe stradă, în biserici, foștii mei credincioși și elevi, care au suferit persecuții și teroare, percheziții și amenințări și care, trecând peste toate, m-au căutat, ca să putem trăi câteva clipe de comuniune
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cei cinci ani și jumătate de detenție. Ba, dimpotrivă, le-a păsat, dar în rău. Le cer acum să oprească această ură ordonată, să-și amintească măcar acum că sunt reprezentanții lui Hristos în această lume a durerii și a lacrimilor. În toată clipa suntem pândiți de primejdii, loviți de concepții materialiste (atât comuniste, cât și capitaliste) și ne găsim crucificați, ca Iisus pe Golgota. Spuneți, păstorii noștri duhovnicești, tot ca El, în clipa morții: Mâine vei fi cu noi, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
altul, cum făcusem de-atâtea ori, cum se Întâmplase chiar În anul ce se Încheia. S-a stins Într-o dimineață de ianuarie. La Începutul zilei, Încă vorbise cu mama sa. La 9,30, când moartea l-a țintit, o lacrimă i-a izbucnit În ochi. Seara, am pornit cu un bun prieten al amândurora spre casa Îndoliată. Bucureștiul părea ruinat În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față, În „lacrima de dimineață amuțită”. Cort Îmi era, Într-adevăr, din nou, propria piele, cum spunea Poeta, pielea În care nu m-am simțit niciodată prea confortabil. Alături, chiar alături, la pagina 249, poemul Punct. „Anemone Latzina Își dorea În 1966/ să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
strada, zidul, câmpul, apa, piatra, lumina, ci și „iarba grădinii”. Grădina Ghetsemani succedă Grădinii Paradisului, Gan-Edenul, din care cuplul primordial se trezise catapultat În aventura cunoașterii: „Scoate-mă din biografia asta Întâmplător de femeie/ din istoria asta cu sânge spermă lacrimi foliculină/ ajută-mă să-mi lepăd epiderma șerpește”, sună invocarea Domnului care poate fi Iubitul sau, mai curând, Nimeni și În care cuvântul „șerpește” se Încarcă de conotații nu doar biblice (Marta În Grădina Ghetsemani). Poeta se adresează Autorității Supreme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate durerile prietenilor mei (ca un fel de «abces de fixație» al suferințelor). Și asta nu cu un sentiment de milă ori caritate, ci ca unica reacțiune «onorabilă» În fața imensei stupidități a durerii fizice”, Îi scrie Blecher lui Miron Grindea. Lacrimi pentru sine nu și-a Îngăduit Blecher; privirea sa albastră se umezea doar când vorbea despre părinți, Îngrijorat că ei s-ar putea considera vinovați de existența sa frântă, ca autori ai unei vieți blestemate, În afara normalității. Pe strada Costache
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
picătură de apă sunt În stare să-l ucidă. Dar chiar dacă universul Îl strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-o lacrimă de rouă. Dintr-un ocean de suferință artistul a recuperat, ca un superb și iluminat scafandru al durerii, un apel unic, o măreață lecție de frumusețe. Chinul pământesc al lui Blecher s-a curmat În ultima zi a primăverii anului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit pe poartă. Niciodată nu Închide poarta. Iese vioi, cum a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
față, cale de luptă neobosită până la biruință pentru neamul nostru. M-am uitat la camaradul meu, cu care intrasem în această seară pe drumul legionar. Camaradul s-a mulțumit să asculte, dar n-a răspuns. Eu am fost emoționat până la lacrimi și din cauza timidității, care mă stăpânea n am răspuns nici eu nimic. Mai târziu am aflat că, fără să vreau, am procedat bine, fiindcă în Legiune nu se răspunde niciodată în asemenea ocazii, după cum se întâmplă în organizațiile democratice. Ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Trecând prin primejdii multipte, feciorii din satele ardelenești au adus pacea și ordinea în provincia noastră românească și odată cu ea și steagul nostru ca simbol al reîntregirii românești de pretutindeni. Am citit această scrisoare cu răsuflarea reținută. Din ea picurau lacrimile neamului nostru, curat și sănătos în păturile lui populare, de acolo de unde se trăgea și lon Cătană și unde milioane credeau și reacționau la fel în fața încercărilor prin care trecea poporul român. Am putut și de data aceasta să constat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]