28,509 matches
-
să dorim bunul altcuiva”8. Bodin le reamintea cititorilor săi că furtul este interzis de Dumnezeu. De ce ar include Dumnezeu porunca „Să nu furi” dacă el nu intenționa să Îmbrățișeze conceptul de proprietate privată? se Întreba Bodin. Bodin continuă să remarce că familia - o instituție naturală - este clădită pe proprietatea privată iar statul, la rândul său, este clădit pe familie 9. Aceasta fiind situația, pleda Bodin, responsabilitatea principală a statului este să protejeze dreptul „natural”, dat de Dumnezeu, al fiecărei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
era Îngrijorat de soarta oamenilor a căror „energie nervoasă” fusese pentru atât timp aproape În Întregime dedicată sarcinii domesticării naturii sălbatice a unui vast continent și transformării abundenței naturii Într-o sursă de proprietate privată. Președintele american Calvin Coolidge a remarcat odată că „afacerile sunt afacerea Americii”. Treizeci de ani mai târziu, intelectuali precum Turner au Început deja să aibă dubii cu privire la viitorul Americii, dacă visul american se reduce numai la asta. În articolul său, Turner Îl citează pe intelectualul francez
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ridicat - adeseori mii de lire sterline sau chiar mai mult -, mult peste posibilitățile chiar și a celor mai bogați meșteșugari. Numai noua clasă de comercianți capitaliști putea să-și permită costurile acestui nou model de producție 6. Istoricul Maurice Dobb remarca faptul că „subordonarea producției de către capital și apariția relațiilor de clasă Între capitaliști și lucrători, este prin urmare, pragul crucial Între vechiul mod de producție și cel nou”7. Meșteșugarii nu au putut să oprească mareea capitalistă. Mulți au abandonat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a-i convinge că au o identitate și un destin comun. Arhitecții statului-națiune modern au Înțeles amploarea provocării În fața lor. După unificarea statului italian În 1861, se spune că Massimo d’Azeglio, fostul prim-ministru al provinciei Piemonte, ar fi remarcat: „Am construit Italia, acum trebuie să producem italieni”13. Fiecare stat-națiune În era modernă a creat un mit originar, complet, cu eroi și eroine proprii și momente de grea Încercare din trecut, adeseori reiterate prin ritualuri elaborate. Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
limbă comună, nu a trecut mult timp până când oamenii au Început să creadă că erau, Într-adevăr, parte a unei experiențe de viață și a unui destin comun. Un ministru francez al Educației, reflectând asupra succesului educației publice În Franța, remarca faptul că „el putea să se uite la ceas și să știe În orice moment al zilei, dacă fiecare copil, de o anumită vârstă, din Franța făcea aritmetica, citea Corneille sau conjuga verbe”16. Au existat adesea și efecte mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
decât În oricare altă regiune a lumii, media fiind de 24% În Franța, Germania, Olanda și Marea Britanie 4. Extinderea nivelului de angajare În aceste țări a atins 40% angajărilor, adică 3,8 milioane locuri de muncă 5. Este interesant de remarcat că În zece țări europene, pentru care avem date În ceea ce privește venitul, taxele pentru bunuri și servicii au reprezentat Între o treime și jumătate din bugetul sectorului nelucrativ Între 1990 și 1995. La nivel global, pentru cele douăzeci și două de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
umane Însăși - o nouă sensibilitate la drepturile fiecărei ființe și la indivizibilitatea comunității planetare. Uniunea Europeană a devenit locul În care aceste mișcări au Început să-și facă auzită vocea, atât pe coridoarele puterii, cât și În afara lor. Merită să se remarce faptul că noile OSC-uri transnaționale, active politic și orientate către drepturi, nu au fost primele care au spart monopolul prerogativelor statelor-națiune În arena internațională. Anterior, un alt gen de organizații ne-guvernamentale internaționale, În domeniul profesional și tehnic, au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca mărime, În care 10% din populație este arabă și 17% musulmană, problema se pune astfel: Care este cultura franceză autentică? „Nu mai suntem o Franță a baghetelor și beretelor, ci una a lui Allah-u akbar și a moscheelor”, a remarcat sarcastic Mustapha Zergour, directorul unui post de radio franco-arab din Marsilia 56. Diasporele musulmane transformă regiuni Întregi ale Franței Într-o sferă multiculturală transnațională. Mulți dintre imigranți sunt săraci, sunt discriminați, nu au locuri de muncă și trăiesc În ghetouri
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
totuși că există cel puțin unii dintre ei a căror loialitate față de Islam depășește cu mult loialitatea față de stat. Același lucru poate fi spus atât despre unele dintre sectele ortodoxe evreiești, cât și despre comunitățile creștine fundamentaliste.) Este interesant de remarcat, că Însuși universalismul ei face lumea musulmană mai ușor de integrat Într-o lume globalizată decât multe alte religii. Provocarea este dacă credința musulmană poate reintroduce toleranța față de alte religii și culturi care i-a fost caracteristică În perioada ei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din experiența personală ca o ființă vie este diferită calitativ de un cadavru. În momentul morții, toate relațiile care făceau ființa vie un Întreg Încetează, rămânând numai o bucată de materie inertă. Marele fizician al secolului XX Werner Heisenberg a remarcat odată „că lumea apare astfel ca o complicată țesătură de evenimente, În care conexiunile de diferite feluri se suprapun sau se combină și, prin urmare, determină structura Întregului”37. Noua gândire sistemică datorează mult noului domeniu al ecologiei. Ecologie vine
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Congresului de a stabili anumite ținte pentru introducerea unui regim de energie reînnoibilă În America. În iunie 2003, Uniunea Europeană a anunțat un plan curajos de a deveni o economie curată bazată pe hidrogen la jumătatea secolului XXI45. Este interesant de remarcat, că, atunci când industria americană a aflat de planul european, a făcut presiuni Casei Albe pentru o inițiativa americană, temându-se că Uniunea Europeană ar putea depăși Statele Unite ale Americii În cursa către un viitor bazat pe hidrogen. Președintele Bush a anunțat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
naturale. Drepturile animalelor Noua știință nu elimină raționamentul și utilitatea În abordarea lumii naturale, dar condiționează parțial aceste valori cu empatia și valoarea intrinsecă. Acest lucru este cel mai vizibil În tratamentul Uniunea Europeană aplicat celorlalte ființe vii. Mahatma Ghandi a remarcat odată că „măreția unei națiuni și progresul ei moral pot fi judecate după modul În care tratează animalele”57. Opinia lui este Într-un contrast profund cu credința lui René Descartes potrivit căreia animalele sunt numai „automate lipsite de suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ei Încearcă emoții profunde și au o oarecare Înțelegere a morții”66. știm de asemenea că aproape toate animalele se joacă, În special atunci când sunt tinere. Oricine a observat giumbușlucurile cățeilor, pisicilor și puilor de urs nu poate să nu remarce similaritatea În modul În care aceste animale și copiii noștri se joacă. Studii recente ale chimiei creierului la șobolani arată că atunci când aceștia se joacă, creierul lor eliberează cantități mari de dopamină, o substanță neurochimică asociată la oameni cu plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
natură a asigura protecția societății, considerând pe bolnavi, mai totdeauna, sub unghiul periculozității lor, potențial antisociale. Vom reveni asupra acestei chestiuni când vom expune capitolul jurisdicției cu privire la alienați și la organizarea de către stat a caselor de recluziune. Totuși, trebuie să remarcăm însă că această rezolvare a constituit doar o excepție, iar acțiunea de reformare morală se reducea, în fapt, la regimul de viață în mănăstire. De altfel, în această categorie au intrat nu numai femeile, pentru care nu au existat, mult
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bolnavi, repartizați în 7 saloane. Ne imaginăm saloane mijlocii, mai mici decât cele obișnuite în acea vreme și chiar decât multe din cele existente încă, astăzi, la spitalele mai vechi. Era curat, saloanele erau încălzite, iarna, suficient de bine. Se remarcă, de asemenea, o notă de diletantism "organizatoric": epilepticii erau reuniți în același salon (pentru motive pe care le știu psihiatrii de astăzi și le știu poate mai bine cei din secolul al XIX-lea, conviețuirea acestor bolnavi, care sunt deseori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
necesită a fi "prospectate". Inspecția, comună și concomitentă, a "ospitalului" și ospiciului (întotdeauna epitropii au inspectat ambele instituții, de prin 1883-1884 denumindu-le, chiar, pe amândouă "Ospital", denumirea de Ospiciu de alienați fiind tot mai rar utilizată în rapoarte) a remarcat buna îngrijire a administrație spitalului din Tg. Neamț, dar, totodată, menționează grave deficiențe găsite la ospiciu. În intervalul de cca. 4 ani, din octombrie 1881, când Thiron găsise o situație atât de bună la ospiciu, și până în mai 1885, situația
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
număra sute de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel ridicat odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al ospiciului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să fie măcar făcut cu legume... pâinea au arătat că de cele mai multe ori li se dă uscată și rea", deși bugetul, după cum menționează Catargi, "are prevăzute toate articolele de îndestulare". După ce se face o analiză de sinteză a meniurilor, se remarcă: "bucatele lor (ale bolnavilor, n.n.) nu au fost făcute niciodată cu ulei, la zile de post și nici nu au văzut vreo dată pește, când toate aceste articole sunt trecute în buget; pentru a li se da și tutun, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
șase numere, cât au putut edita revista, din fonduri proprii, că, într-adevăr, nu numai cazuistica era bogată, dar ei înșiși, colaboratorii, cum se numesc modest, erau animați de pasiune și de spirit de cercetare. Revista lor demonstrează, ceea ce am remarcat și la proiectul întocmit de A. Fătu, că exista în Moldova, în acel timp, un potențial medical și științific remarcabil. Colaboratorii Nosographului dovedesc o bună orientare psihiatrică, deși nu știm dacă aveau o pregătire psihiatrică de specialitate. Cazurile prezentate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cunoștința funcțiilor psihice". Lukaszewski insistă asupra necesității instituirii învățământului obligatoriu al psihiatriei și asupra înființării unor clinici corespunzătoare scopului didactic, clinici pe care le concepe ca pe niște "institute libere", care să includă și acel sector al psihiatriei de limită, remarcând raritatea excepțională a acestor institute nu numai la noi, dar și în alte țări europene unde aceste unități sanatoriale, când există, sunt de cele mai multe ori particulare, proprietatea unor societăți sau medici bogați. Pentru Lukaszewski, medicul specialist în psihiatrie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
opera psihiatrică a lui Zosin nu poate fi pe deplin desprinsă de aceea culturală, în special din cadrul orientărilor social-politice de la Viața Românească și Contemporanul. În acest capitol ne vom referi în special la activitatea sa psihiatrică, domeniu în care se remarcă prin idei originale și căruia i-a imprimat o optică filozofică particulară. * S-a născut la Carbănești 92, județul Botoșani, în 1870, într-o familie de țărani săraci, cu șase copii. Condițiile materiale ale țăranilor localnici, din cele mai grele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
crede, ci pentru că medicina până astăzi ni se pare numai pe jumătate ca atare, a fost numai individuală." Ca urmare a acestor convingeri, în opera lui Panaite Zosin, în care nota de originalitate se reflectă cu mai multă pregnanță, se remarcă și unele exagerări. Ne referim, mai întâi, la lucrarea sa de docență, care constituia, în epocă, una din cel mai ample lucrări de acest fel din țara noastră. Intitulat "Expertiza psihiatrică cu referire la articolele respective din legile române în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o vedea edificată pe criterii materialiste, Zosin stabilea relațiile acestei discipline cu alte științe. Relațiile menționate de Zosin sunt, în general, cele clasice, admise și astăzi. Ele au devenit mai complexe ca urmare a dezvoltării firești a științei. Este de remarcat însă cum interpreta Zosin relațiile psihiatriei cu filozofia: Această știință generalizatoare, aflată astăzi la voia întâmplării, s-a prezentat totdeauna ca un conținut foarte instabil, prezentând mare interes ca sagacitate și câteodată și ca adevăr, când făuritorul filozofic era un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
printr-o bună profilaxie, această boală să dispară. Dacă cretinismul este legat du gușă prin raportul de cauzalitate, ar trebui să dispară în același timp". Pe linia acelorași preocupări cu caracter medico-social, opera psihiatrică a lui C. I. Parhon se remarcă printr-o atitudine politică prea cunoscută pentru a mai fi necesar să o subliniem. Este suficient să reliefăm însă viziunea sa medico-socială, unde nu rareori întâlnim observații ca acestea: Anumite delicte, ca furtul, devin așa de comune încât nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tratamentului psihozelor endogene". Abordând problema unor psihoze endogene, el reia vechea sa teorie referitoare la determinismul endocrin al melancoliei, maniei, demenței precoce și al câtorva deliruri. A subliniat, în paginile anterioare, elementele mai semnificative ale acestei concepții. Trebuie însă să remarcăm, în plus, ipotezele pe care le formulează cu această ocazie despre "demența precoce" (schizofrenia), pe care o abordează cu denumirea de "sindromul schizofrenic". " Într-adevăr, afirmă C. I. Parhon, avem a face cu o entitate morbidă. Este extrem de probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]