28,662 matches
-
de instrumente de control era similar cu cel folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de instrumente. Toate cele trei trepte foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
folosit la rachetă Saturn 1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de instrumente. Toate cele trei trepte foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra combustibilului), cu combustibil solid, folosite pentru separarea treptelor
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de instrumente. Toate cele trei trepte foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra combustibilului), cu combustibil solid, folosite pentru separarea treptelor în timpul lansării și pentru aducerea combustibilului lichid într-o poziție din care să poată fi pompat din rezervor
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra combustibilului), cu combustibil solid, folosite pentru separarea treptelor în timpul lansării și pentru aducerea combustibilului lichid într-o poziție din care să poată fi pompat din rezervor. Secțiunea S-IC a fost construită în același loc unde astăzi sunt construite rezervoarele externe ale navetei spațiale. Cea mai mare pondere
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
construită în același loc unde astăzi sunt construite rezervoarele externe ale navetei spațiale. Cea mai mare pondere din masa să uriașă de peste 2.000 de tone o are combustibilul (RP-1 și oxigen lichid), acest lucru fiind valabil în cazul oricărei trepte de rachetă purtătoare. A se observă și faptul că greutatea secțiunii S-IC reprezintă aproximativ două treimi din masa totală a rachetei. Avea 42 de metri înălțime, 10 metri în diametru și o forță de propulsie de 34.02 MN
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
provenite din Wichita. A durat în medie 7, până la 9 luni pentru construcția rezervoarelor și 14 luni pentru întreaga secțiune. Primul model construit de Boeing a fost S-IC-D, folosit tot pentru teste. Cea mai mare și mai grea componentă a treptei S-IC a fost structura de susținere a propulsoarelor, cântărind peste 21 de tone. Trebuia să suporte forță de propulsie a celor 5 motoare și să o distribuie uniform la baza rachetei. Rachetă era ținută la sol, în timp ce erau pornite
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
conductele de oxigen lichid trebuiau să fie drepte, deci să treacă prin rezervorul de RP-1. Era necesară izolarea acestora într-un tub, pentru a preveni înghețarea combustibilului RP-1 și efectuarea a încă 5 găuri în partea de sus a rezervorului. Treaptă a doua a rachetei Saturn V avea ca principal scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil pentru cele 5 motoare de tip J-2, care erau dispuse similar cu cele de la
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a doua a rachetei Saturn V avea ca principal scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil pentru cele 5 motoare de tip J-2, care erau dispuse similar cu cele de la treaptă S-IC, si care dezvoltau o forță de propulsie de 5 MN. Timpul efectiv de ardere era de 367 de secunde. Secțiunea S-II și-a început existența în decembrie 1959, când un comitet a recomandat construcția unui motor cu
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
decembrie 1959, când un comitet a recomandat construcția unui motor cu forța de propulsie mai mare, cu hidrogen lichid. Contractul pentru motor i-a fost acordat firmei Rocketdyne. Ulterior motorul a fost numit J-2. Între timp a început și proiectarea treptei propriu zise. Inițial treaptă S-II trebuia să aibă 4 motoare, 22,5 metri lungime, si 6,5 metri în diametru. În 1961 Marshall Space Flight Center a început procesul de selecție a firmelor pentru construcția treptei. Din 30 de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
comitet a recomandat construcția unui motor cu forța de propulsie mai mare, cu hidrogen lichid. Contractul pentru motor i-a fost acordat firmei Rocketdyne. Ulterior motorul a fost numit J-2. Între timp a început și proiectarea treptei propriu zise. Inițial treaptă S-II trebuia să aibă 4 motoare, 22,5 metri lungime, si 6,5 metri în diametru. În 1961 Marshall Space Flight Center a început procesul de selecție a firmelor pentru construcția treptei. Din 30 de companii care au trimis
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
început și proiectarea treptei propriu zise. Inițial treaptă S-II trebuia să aibă 4 motoare, 22,5 metri lungime, si 6,5 metri în diametru. În 1961 Marshall Space Flight Center a început procesul de selecție a firmelor pentru construcția treptei. Din 30 de companii care au trimis reprezentanți la conferința de prezentare a proiectului, doar 7 au înaintat propuneri o lună mai tarziu. Trei dintre acestea au fost eliminate după o nouă rundă de selecție. Mai tarziu s-a decis
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
au trimis reprezentanți la conferința de prezentare a proiectului, doar 7 au înaintat propuneri o lună mai tarziu. Trei dintre acestea au fost eliminate după o nouă rundă de selecție. Mai tarziu s-a decis ca specificația inițială prevedea o treaptă prea mică pentru rachetă, deci era nevoie de o mărire a întregii secțiuni. Acest lucru a ridicat probleme pentru cele 4 companii rămase în cursă. În același timp, NAȘĂ nu se hotărâse încă asupra dimensiunilor și a componentelor care urmau
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
secțiuni. În final, pe 11 septembrie 1961, contractul a fost acordat firmei North American Aviation , care primise și contractul pentru modulul de comandă al rachetei. Construcția a început în hangarul construit de guvern în Seal Beach, California. Masă totală a treptei S-II a fost de aproximativ 500.000 de kilograme, din care o pondere de 97% o avea combustibilul. Ca să o facă mai ușoară, inginerii de la NAȘĂ au fost nevoiți să recurgă la un artificiu tehnic. Rezervoarele de hidrogen lichid
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
absolută (-273 °C). Încercările inițiale de izolare a rezervorului nu au dat roade, așa că izolația a fost pusă manual. Secțiunea S-II a fost construită vertical pentru a facilita sudura și pentru a tine componentele mari, circulare, în pozițiile corecte. Treaptă S-IVB (cunoscută și ca S4b) a fost construită de Douglas Aircraft Company la Huntington Beach, California. În timpul misiunilor spre Luna era folosită de două ori la fiecare zbor: pentru inserția pe orbită Pământului după separarea treptei inferioare (156 de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
în pozițiile corecte. Treaptă S-IVB (cunoscută și ca S4b) a fost construită de Douglas Aircraft Company la Huntington Beach, California. În timpul misiunilor spre Luna era folosită de două ori la fiecare zbor: pentru inserția pe orbită Pământului după separarea treptei inferioare (156 de secunde de functionare) și pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna (335 de secunde de functionare). Această a fost singura secțiune a rachetei Saturn V care putea fi transportată cu avionul. A fost folosit un aparat de tip
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
pentru înscrierea pe traiectoria spre Luna (335 de secunde de functionare). Această a fost singura secțiune a rachetei Saturn V care putea fi transportată cu avionul. A fost folosit un aparat de tip Super Guppy. S-IVB a evoluat din treaptă superioară a rachetei Saturn I (S-IV) și a fost prima componentă proiectată pentru rachetă Saturn V. Principalele diferențe între S-IV și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
din treaptă superioară a rachetei Saturn I (S-IV) și a fost prima componentă proiectată pentru rachetă Saturn V. Principalele diferențe între S-IV și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-IV folosea 6 motoare, cu același tip de combustibil că S-IVB. De asemenea ea trebuia să fie a patra treaptă a rachetei C-4 (de unde și numele de S-IV). Unsprezece companii au înaintat propuneri pentru construcția treptei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
S-IV și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-IV folosea 6 motoare, cu același tip de combustibil că S-IVB. De asemenea ea trebuia să fie a patra treaptă a rachetei C-4 (de unde și numele de S-IV). Unsprezece companii au înaintat propuneri pentru construcția treptei, la termen, până pe 29 februarie 1960. Administratorul de atunci al NAȘĂ, Ț. Keith Glennan, a decis să acorde contractul firmei Douglas. Firma
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
trepte. S-IV folosea 6 motoare, cu același tip de combustibil că S-IVB. De asemenea ea trebuia să fie a patra treaptă a rachetei C-4 (de unde și numele de S-IV). Unsprezece companii au înaintat propuneri pentru construcția treptei, la termen, până pe 29 februarie 1960. Administratorul de atunci al NAȘĂ, Ț. Keith Glennan, a decis să acorde contractul firmei Douglas. Firma concurență, Convair, a fost refuzată pentru că acest contract ar fi pus-o într-o poziție de monopol, ea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Administratorul de atunci al NAȘĂ, Ț. Keith Glennan, a decis să acorde contractul firmei Douglas. Firma concurență, Convair, a fost refuzată pentru că acest contract ar fi pus-o într-o poziție de monopol, ea ocupându-se deja de construcția unei trepte a rachetei Centaur. Un alt motiv pentru care Douglas a primit contractul, au fost similaritățile dintre S-IV și S-IVB. În final, MSFC a decis să folosească modelul C-5 (numit mai tarziu Saturn V) cu doar trei trepte
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
trepte a rachetei Centaur. Un alt motiv pentru care Douglas a primit contractul, au fost similaritățile dintre S-IV și S-IVB. În final, MSFC a decis să folosească modelul C-5 (numit mai tarziu Saturn V) cu doar trei trepte și o versiune avansată a S-IV, adică S-IVB. Urma să aibă un singur motor J-2 în loc de 6 mai mici. În același timp s-a decis construcția rachetei C-IB (Saturn IB), care avea să fie folosită la testarea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
un singur motor J-2 în loc de 6 mai mici. În același timp s-a decis construcția rachetei C-IB (Saturn IB), care avea să fie folosită la testarea modulului de comandă pe orbită Pământului. S-IVB constituia cea de-a doua treaptă a rachetei Saturn IB. Douglas a construit două versiuni distincte ale S-IVB, seria 200 și seria 500. Versiunea din seria 200 a fost folosită pentru rachetă Saturn IB, si diferea de cea din seria 500 din mai multe puncte
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
nu avea motoare auxiliare (cu combustibil solid), pentru stabilizarea hidrogenului și a oxigenului lichid din rezervoare, operațiune necesară pentru repornirea motorului J-2. Rezervoarele conțineau 72.700 litri de oxigen lichid și 229.000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita a devenit mai tarziu învelișul exterior al Skylab, prima stație spațială a Statelor Unite. În timpul misiunilor Apollo 13, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, treptele S-IVB au fost prăbușite intenționat pe Lună
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita a devenit mai tarziu învelișul exterior al Skylab, prima stație spațială a Statelor Unite. În timpul misiunilor Apollo 13, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, treptele S-IVB au fost prăbușite intenționat pe Lună pentru a face măsurători seismice, utile pentru determinarea structurii interne a Lunii. Un model evoluat de S-IVB avea să constituie una din treptele rachetei Ares I. Modulul de instrumente al rachetei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, treptele S-IVB au fost prăbușite intenționat pe Lună pentru a face măsurători seismice, utile pentru determinarea structurii interne a Lunii. Un model evoluat de S-IVB avea să constituie una din treptele rachetei Ares I. Modulul de instrumente al rachetei Saturn V era o structură cu forma inelara, situată deasupra treptei S-IVB, sub modulul lunar și cel de comandă. A fost construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]