28,109 matches
-
una din puținele femei filosoafe din antichitate. Cinismul s-a caracterizat printr-o sfidare a oricărei convenții sau norme sociale. Cinicul pledează pentru o viață naturală, apropiată de animalitate și acuză normele sociale, ca fiind împotriva firii. Scopul vieții este fericirea, iar ea nu poate fi atinsă decât prin virtute, realizată prin ascetism. Cirenaismul, școală filosofică fondată de Aristippe din Cirene (435 - 356 î.Chr.), are ca doctrină hedonismul, o morală a plăcerii (ηδονη / hēdonē = plăcere). Filosofia cirenaică este apropiată de
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și "Epicureismul", care au marcat momente importante în filosofie și etică, depășind cu mult locul și timpul lor de apariție. Influența lor, departe de a se epuiza cu trecerea secolilor, se resimte până în timpurile moderne. În timp ce epicureismul recomandă aspirația spre fericire prin satisfacția rațională a plăcerilor și stăpânirea de sine în viața de fiecare zi, stoicismul combate dependența spiritului de satisfacția trebuințelor individuale, recomandă controlul comportamentului prin rațiune și vede individul ca parte a unei comunități, determinat de propriul destin în
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
mai vechi: "ratio", "corpora prima", "prima elementa", "principia", "primordia rerum" etc. Stoicismul, creat de Zenon din Citium în secolul al IV-lea î.Chr., este o fiolosofie raționalistă, recomandând o viață în conformitate cu legile naturii, pentru a atinge astfel înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității, care, pornind de la logică și trecând prin legile fizicei, are ca scop final - ca și alte doctrine filosofice elenistice - normativele morale, etica. În conformitate cu logica stoică, orice cunoaștere își are
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
considerate. Nimic în lume nu are o existență independentă, totul este interconectat într-un lanț cauzal, în acord cu legile naturii]. Un comportament în conformitate cu principiile naturale rezultă în virtute, binele absolut și scopul ultim al vieții, singura rețetă pentru obținerea fericirii. În "prima sa perioadă", în afară de Zenon, reprezentanți ai stoicismului au fost: Din "perioada de mijloc" este de menționat: Epicureismul, școală filosofică numită astfel după numele filosofului Epicur ("Επικουρος", 341 - 270 î.Chr), fondată de acesta la Atena în jurul anului 306
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
reprezentanți ai stoicismului au fost: Din "perioada de mijloc" este de menționat: Epicureismul, școală filosofică numită astfel după numele filosofului Epicur ("Επικουρος", 341 - 270 î.Chr), fondată de acesta la Atena în jurul anului 306 î.Chr., este axat pe căutarea fericirii și a înțelepciunii, având ca ultim scop atingerea "ataraxiei", o stare de liniște absolută a spiritului. Pentru a evita suferința, trebuie evitate sursele acelor plăceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizează căutarea cu orice preț a
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
evita suferința, trebuie evitate sursele acelor plăceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu preconizează căutarea cu orice preț a plăcerii, cum este de multe ori înțeles în mod eronat, ei văd în filosofie instrumentele esențiale pentru obținerea fericirii ("Tetrapharmakos"): Epicur își bazează gândirea sa pe trei principii: logica sau "canonica", fizica (atomismul) și etica (semi-ateismul). Școala lui Epicur (""Grădina lui Epicur""): Adepți ai Epicureismului la romani: Termenul scepticism își are originea în limba greacă: "Σκεψις" ("sképsis"), însemnând cercetare
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
au afirmat că „intențiile alteței sale Împărăteasa Rusiei Ecaterina cea Mare, aliata Uniunii Polone, care a introdus armata sa, sunt și au fost doar cele de a readuce Uniunii și polonezilor libertate, și mai ales tuturor cetățenilor țării siguranță și fericire.” La 18 mai 1792, peste soldați ai Confederației au trecut granița în Polonia, împreună cu de soldați ruși. Regele Poloniei și reformiștii au reușit să adune o armată de doar de oameni, mulți dintre ei recruți neinstruiți. Armata poloneză, condusă de
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
primăverile, lăsându-se pătruns de amețitorul parfum al atâtor flori pe care le considera numai ale acestui pământ și pe care credea că nu le va mai întâlni nicăieri. Prințul iubea la fel de mult și toamnele Corcovei, trăia clipe de rară fericire când vedea întinsele podgorii copleșite de rod și când atingea, ca o mângâiere, strugurii dolofani și brumării care decantaseră miraculos comoara de aur a soarelui verii." Desele popasuri la Corcova ale familiei Bibescu au prilejuit vizite celebre ale lui Ion
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
panoramică pentru a imortaliza mai mult peisaje deșertice, dar neavând experiență cu ea, nu știa cum să focalizeze cu obiectivul ei. Astfel, s-a hotărât să focalizeze pe fundal, lăsând personajele din poză ușor defocalizate. Corbijn a declarat apoi: „din fericire, era multă lumină.” Ulterior, și-a amintit că întreaga idee a fotografiilor a fost să suprapună „omul și mediul, irlandezii în America”. În seara de după ședința foto din prima zi, Corbijn a povestit formației despre arborii lui Iosua ("Yucca brevifolia
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
noua Mare Ducesă era deja însărcinată cu primul ei copil, Frederic. Louise a fost o soție și o mamă fericită, scriind unei prietene "de când nu ne-am mai văzut, viața mea a devenit mult mai frumoasă, mai prețioasă pentru mine, fericirea mea este mai bogată și mai adâncă decât înainte". Cuplului îi displăcea rigiditatea curții Karlsruhe și evadau cu bucurie la castelul lor de pe insula Mainau. Ei erau populari în Baden și toată lumea din Konstanz, unde Louise și Frederic aveau reședința
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
de drept. Ei vorbeau de libertatea naturală a omului, de egalitatea naturală între oameni. Pentru Thomas D’Aquino legea naturală era ansamblul principiilor de echitate adaptate la natura umană. Ordinea naturală era considerată ansamblul instituțiilor care asigură omului salvarea și fericirea, în cadrul unei societăți supusă principiilor doctrinei creștine. În felul acesta ordinea naturală gândită de scolasticii medievali, reprezenta un ideal dorit- întocmai ca în Antichitate - și, nicidecum, o realitate nemijlocită. Această concepție a suferit, pe măsura trecerii timpului, câteva modificări semnificative
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
din regiunea superioară a vechiului Mexic reprezintă sudul; la fel și la chinezi, unde în timpul dinastiei Chou (1050-256 î. Hr.) roșul (ho) era culoarea sacră, dătătoare de viață, ea anticipând steagurile roșii ale Chinei comuniste. Roșul era și culoarea împărăției zeilor fericirii. Combinația roșu-verde, considerată în Europa dură și agresivă, în China simbolizează longevitatea, de pildă în cazul ciorapilor verzi și fustelor roșii din veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri. „Față roșie” erau numiți
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
Stacks și astfel încep aventurile amuzante ale unei tiranice guvernatoare care se descoperă pe sine prin intermediul lui Annie, realizând că "Mâine, va răsări" pentru fiecare om în parte, și că a fii alături de ceilalți te completează perfect și îți oferă fericire. Annie este coloana sonoră a filmului Annie, lansată de casele de discuri Roc Nation și Madison Gate Records pe 17 noiembrie 2014. Cântecele originalului de pe Broadway sunt scrise de compozitorul Charles Strouse și textierul Martin Charnin. Filmul deține și noi
Annie (film) () [Corola-website/Science/332994_a_334323]
-
a cunoștințelor religioase sunt: ┌──────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐ │ Conținuturi clasa a VII-a Conținuturi clasa a VIII-a 1. Dumnezeu se descoperă oamenilor. 2. Crearea lumii │8. Pilda semănătorului - primire și │ │3. Hristos, Lumina lumii: Rugăciunea în viața creștinului │10. 6. Legea cea nouă - Fericirile NOTE: 1. Conducerea seminarului propune componența comisiei de examen, care este aprobată de inspectoratul școlar. 2. Până la sfârșitul timpului de elaborare a fiecărei lucrării scrise, comisia afișează baremul de evaluare și notare. 3. Proba orală este apreciată cu calificativul admis
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.432/2014 privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2015-2016. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265834_a_267163]
-
poate dura; Wilhelm cedează și are loc o reconciliere în 1894. Bismarck moare după 4 ani, departe de orice activitate politică. Și-a petrecut ultimii ani scriindu-și „Amintirile”. Înainte de a muri, a fost cuprins oarecum de remușcări: „Am adus fericire unei mari națiuni, da, dar și nefericire pentru mulți! Fără mine n-ar fi avut loc trei mari războaie. Nu ar fi pierit 80000 de oameni, n-ar fi îndoliați tați, mame, surori. Acum o să dau socoteala lui Dumnezeu”. Bismarck
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
extraordinare funcții educative.” Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare...”, opinie împărtășită și de Andrei Tudor, care scria că „[d]in multipla sa activitate, în care s-a afirmat cu egală strălucire, opera componistică reprezintă latura cea mai esențială și, desigur, cea mai trainică a complexei sale personalități
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
imperiului care depunea un " arz" (plângere). Divanul se întrunea de 4 ori pe săptămână, prezidat de Marele Vizir, iar după sesiune, acesta se prezenta în fața sultanului și îi prezenta discuțiile și deciziile luate în cadrul divanului. În cadrul Palatului Topkapi, la Poarta Fericirii, era fereastră dreptății, de unde sultanul putea observa ședințele divanului, ca să pară că acesta era prezent în viața tuturor funcționarilor. O mare parte a administrației centrale era compusă din kul-robi ai sultanului. Nu erau oameni care lucrau cu forța, ci erau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
și „Clopotul” (poeziile "Durerei", "Victoriei", "Plânsul", "Domnișoarei V.", "Poetul"). În același an, publicând în „Vocea Oltului” poezia "Ploaie din senin", este remarcat de poetul Alexandru Macedonski. Acesta îi publică apoi în revista “Literatorul” câteva poezii, printre care "Meditațiune", "Bătrânețe", "Plânsul fericirii" și "Nenorocire". Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, "Tradem", a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski. În octombrie 1884 îi apare primul său volum de versuri, "Poesii", într-un tiraj de 500 de
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, "Jurnalul fericirii". A fost doctor în drept constituțional. S-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă București, Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască. Tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobilă și cherestea. Oscar Steinhardt
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit", publicată în același an. Din această perioadă datează începutul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care a considerat-o "„până la botez, evenimentul cel mai de seamă”" (Jurnalul fericirii, p. 121). Antisthius este pseudonimul, - inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui Jean de La Bruyère - sub care a publicat primele sale apariții editoriale: Cartea „În genul... tinerilor” a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
fiindu-i Emanuel Vidrașcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant, "spre a da botezului un caracter ecumenic" (cf. "Jurnalul fericirii"). Episodul dă naștere cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. Redactat la începutul anilor '70, această primă variantă - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscată de Securitate în 1972 și îi va fi restituită în
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant, "spre a da botezului un caracter ecumenic" (cf. "Jurnalul fericirii"). Episodul dă naștere cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. Redactat la începutul anilor '70, această primă variantă - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscată de Securitate în 1972 și îi va fi restituită în 1975, după numeroase intervenții pe lângă Uniunea
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
primă variantă - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscată de Securitate în 1972 și îi va fi restituită în 1975, după numeroase intervenții pe lângă Uniunea Scriitorilor. Între timp, autorul finalizează a doua variantă, mai amplă, de 760 pagini dactilografiate. "Jurnalul fericirii" este confiscat a doua oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică "Jurnalul" în 1991, iar în 1992 cartea primește premiul pentru cea mai bună carte a anului. Câteva fragmente din "Jurnalul fericirii" lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria: ""Printre țigani. Rasismul este o demență, dar - cum să spun? - nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]