27,608 matches
-
chiar că îți găsești ritmul și respirația consumându-te cu violență pe parcursul textului, pierzându-ți suflul. Să-ți omori, să-ți extenuezi corpul dintâi pentru a-l găsi pe celălalt (alt corp, altă respirație, altă economie) care trebuie să joace. Lectură profundă din ce în ce mai înceată, mai apropiată de fond. Textul devine pentru actor hrană, trup." Dacă realizările teatrale ale lui Artaud nu au lăsat decât o urmă fugitivă, teoriile sale au jucat un rol capital în evoluția pe care a cunoscut-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încercase, fără niciun succes, să-l facă cunoscut, montând Opera de trei parale (L'Opéra de quat'sous). Concepțiile sale dramaturgice s-au născut din descoperirea conjugată a lui Marx, pe care îl citește în 1926, și a teatrelor orientale. Lectura din Marx are asupra lui rolul unui adevărat declic, făcându-l să-și dea seama de țelurile pe care le poartă în el. "Citind Capitalul, scrie el în Drumul spre un teatru contemporan (1927-1931) mi-am înțeles piesele." El știe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
primire foarte variabilă, în anii 1830. Cele ale lui Musset nu trec de rampă. Premiera Nopții venețiene în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce spatele scenei, creând Un Spectacol într-un fotoliu, pe care îl rezervă plăcerii lecturii, fără să-i pese pentru moment de reprezentație. De-abia în 1847, cu succesul lui Un Capriciu, la Comedia Franceză, unele din operele sale dramatice obțin în fine consacrarea meritată. Dacă Hugo triumfă cu Hernani, a cărei premieră provoacă celebra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în romanul moldovenesc contemporan, S. este coautor la mai multe lucrări colective, în general cu destinație didactică: Literatura moldovenească pentru copii (1983), Metodica predării literaturii moldovenești (1985) pentru facultățile de filologie, Istoria criticii literare moldovenești (programe pentru școala superioară, 1984), Lectura expresivă ș.a. S. s-a manifestat ca un promotor dogmatic al ideologiei și politicii oficiale în domeniul culturii din perioada totalitarismului comunist, prin lucrări precum Cuvântul: angajare și răspundere partinică (1984), Omul nou: patriot și internaționalist (1986), Pagini de leniniană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
Școala Normală (Preparandială) orădeană, fiind și unul din susținătorii „lepturiștilor” de aici. Moartea lui, prematură, va fi deplânsă de elevi, trezind ecouri în presa românească din Transilvania. În „Diorile (Zorile) Bihorului”, almanah beletristic „naciunal”, scos în 1854 de Societatea de Lectură, S. și-a publicat o parte din scrieri (versuri, mai ales, dar și o proză și o seamă de „sentințe”), restul rămânând în manuscris. Postum, prin grija lui Iosif Vulcan, îi vor mai apărea poezii în „Familia” și „Foaie pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
veniți din Transilvania. Din acest grup, patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O. se definește în esență ca un cerc de studiu, țintind „cultura literară prin discuții, lecturi, comunicări intime și publicații”. La întâlnirile săptămânale și apoi bisăptămânale, Grandea vorbea despre frumos în poezie, despre versificație, despre lirica românească și universală, încerca analize „din punct de vedere estetic”. Tot aici conferențiau, mai puțin spectaculos, și ceilalți participanți. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
despre versificație, despre lirica românească și universală, încerca analize „din punct de vedere estetic”. Tot aici conferențiau, mai puțin spectaculos, și ceilalți participanți. În ambianța de cenaclu creată, tinerii poeți, mai toți în formare, au beneficiat de discuțiile iscate de lectura producțiilor proprii. În program intra și culegerea sistematică a literaturii populare din toate provinciile românești, inițiativă remarcabilă în epocă, explicabilă și prin preocupări anterioare ale membrilor O., care mai adunaseră și publicaseră folclor. Astfel, șapte comisii ar fi trebuit să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles Long, Epilog de Ioan Petru Culianu, București, 1992; Alexandru Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții (Jurnal. 1939-1957), tr. și pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, Lecturi și zile, TR, 1975, 30,31; Liviu Grăsoiu, Nici legendă, nici adevăr, LCF, 1975, 37; Vasile Gh. Șega, Originea lui Tudor Arghezi, R, 1975, 9; I.D. Lăudat, Precizări în legătură cu biografia lui Tudor Arghezi, CRC, 1975, 39; Mitzura Arghezi, Postscriptum la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
F., ca și Undrea, din „Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau în principal din dorința de a nu fi un intrus în lumea scenei, pe care o frecventa cu asiduitate. Aceasta este experiența capitală a vieții lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și-a pus probleme speciale de tehnică a genului, ca Radu Ionescu, spirit teoretic evoluat, nici măcar precum I. M. Bujoreanu, C. D. Aricescu sau G. Baronzi. Se formase ca autodidact, era ispitit în permanență să-și exhibe cultura, iar între lecturile lui rar poate fi semnalat romanul. În fapt, autorul s-a simțit solicitat indistinct de ideea unei opere ample, capabilă să transporte în „sertarele” ei tot ce acumulase între timp. În această scriere-laborator se stratifică beneficii venite din preocupări extraartistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
a tonurilor fundamentale. Tabloul e lucrat repede, în fierbințeala intuiției, prin contururi și gesturi schematice, renunțându-se la detalii. [...] Simplificarea colorilor și a liniilor face ca tabloul să fie cu atât mai neted cu cât e mai îndepărtat. După încetarea lecturii, conștiința cititorului adaugă singură detaliile. Chiar divagațiile, moralitățile, naivele satanisme și angelisme de foileton, susținute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
-lea, București, 1977, 366-376; Pillat, Itinerarii, 81-87; Dicț. lit. 1900, 351-354; Nicolae Filimon interpretat de..., îngr. și pref. Gabriela Danțiș, București, 1980; Manolescu, Arca, I, 106-119, passim; Piru, Ist. lit., 97-99; Anghelescu, Scriitori, 113-149; Valentin Tașcu, Nivele sociale - nivele de lectură în romanul lui Nicolae Filimon, DFC, 1-15; Papahagi, Critica, 22-38; Țeposu, Viața, 17-23; Cornea, Itinerar, 105-150; Cosma, Geneza, 81-83, 93-103, passim; Constantin Mateescu, Pe urmele lui Nicolae Filimon, București, 1985; Călinescu, Biblioteci, 25-48, 99-102; Cornea, Aproapele, 163-189; Manolescu, Istoria, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Lae se dovedește până la urmă un revoltat de carton, care, după ce se îndepărtează de familie și de comunitate, cutreierând munții alături de un grup de legionari, se hotărăște totuși să se înscrie în colectivă din rațiuni pragmatice. Romanul este rebarbativ la lectură, mai ales din pricina stilului, fie prea reportericesc (în consemnarea unor fapte), fie liricoid (în exaltările protagonistului sau în elogiile bombastice aduse clasei țărănești). Reușite sunt figurile satului de odinioară (strămoși ai eroului) și personajele feminine. Speciale au fost și unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
sentimentul frumosului este indiferent, în ansamblu, la condițiile sociale ori etnice. Îndreptându-și atenția exclusiv asupra operei, C. a căutat să lupte, potrivit preceptelor junimiste, împotriva „falsului talent”, în numele unui adevăr estetic, dedus din cercetarea tratatelor de estetică și din lectura atentă a capodoperelor literaturii universale. În mod firesc, el a ajuns astfel la crearea unui model ideal, ținut de unic criteriu valoric. De aceea, critica sa este de principii și pune mare preț pe raționament. În prima parte a articolelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice, care împiedică fluența lecturii, cu toate că, pe alocuri, fraza păstrează o parte din suflul originalului. SCRIERI: Discursuri, București, 1907. Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
sub numele Roxolania. Fără o construcție epică și fără un flux narativ propriu-zis, cartea se articulează ca o succesiune de episoade dramatice, dând seamă despre deteriorarea și ieșirea din matcă a vieții oamenilor din acest ținut al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după al doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
o metodă și o inspirație comune, subînțelese unor profiluri variate, ele nu pot fi evidențiate decât prin recurgerea la o tradiție a studiilor religioase, așa cum este cea, În buna tradiție italiană, hrănită de filologie și erudiție, capabilă totodată să transforme lectura riguroasă a documentelor În elaborate sinteze istorice atente la specificul datelor religioase. 5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIETC "5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIE" Fie că aparține unui trecut deja Îngropat, fie că, având rădăcinile Într-un pământ mai mult sau mai puțin Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
volum dedicat religiilor Extremului Orient, mai ales hinduismului și budismului Împreună cu ramificațiile lor complexe și manifestările lor istorice, iar un alt volum este dedicat fie religiilor popoarelor la nivel etnologic, fie situației religioase actuale, care pare să se sustragă unei lecturi cristianocentrice. În sfârșit, un statut aparte Îl au religiile dualiste - (gnoza, maniheismul și destinul lor medieval) - pe care am decis să le izolăm după un criteriu tipologic, având În vedere importanța lor deosebită (ele se găsesc În volumul al III
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se prezintă, mereu diferit, sensul unui progres al istoriei ca dialectică a opozițiilor: valoarea perechilor Osiris-Seth și Horus-Seth constă În semnificarea tensiunii, a puterii de a frânge simplul „a fi”. Aceste incoerențe se Întâlnesc adesea În texte și complică lectura: Mamaxe "Mama" ta este Mareaxe "Marea" Junincă Sălbatică ce locuiește la Nekheb; coroana albă, acoperământul regal, cu pene lungi, cu doi sâni care atârnă. Ea te alăptează și nu te Înțarcă. (412) Juninca aceasta cu pene este În realitate Nekhebet
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sarcofagelor sunt Înscrise cu stilul pe pereții locuințelor funerare și nu au nevoie de spații largi sau de personalul specializat de care au putut dispune suveranii. Hieroglifele sunt trasate În forme rapide, cursive, reduse la adevărate forme grafice, suport pentru lectură mai mult decât realități grafice dotate cu o viață autonomă care să depășească simpla notație verbală, așa cum se Întâmpla În epoca piramidelor. Diferit este și tonul multor astfel de formule care sunt adesea dotate scolastic cu un titlu care, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (tab. I, 223 sqq.), pentru a crea omul și pentru a-l Înnobila cu o parte „spirituală” (edimmu sau eÚemmu), este ucis un zeu. Este vorba despre un zeu important, din moment ce este numit „dotat cu inteligență”. Lectura numelui său este discutabilă: „WE-e-ilaxe "WE-e-ila"” sau „PE-e-ilaxe "PE-e-ila"” sau, mai simplu, „zeul WE/PExe "WE/PE"” ori alte forme asemănătoare. Se spune că sângele și carnea acestui zeu ucis au fost amestecate cu lut, prin actul ritual al zeiței-mame
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acesta este evident legat de tradiția babiloniană exprimată În celelalte două mituri. În cazul mitului KAR-4, se afirmă că sângele divin folosit nu a provenit de la o singură zeitate, ci de la un grup de zei: Lamgaxe "Lamga" (dacă aceasta este lectura numelui), uciși special pentru a da viață omului. Uimește oarecum faptul că se vorbește despre sânge divin În cazul creării omului Într-un mit care este și sumerian, din moment ce această tradiție nu se regăsește În literatura sumeriană. Probabil este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe pământ (sumeriană k i, akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini. Este un topos al literaturii mesopotamiene ideea că, atunci când o divinitate este luată din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spune În Biblie (Genza), la mesopotamieni lumea nu a fost creată „din nimic” (ex nihilo), ci din ceva confuz și inform (haos), care se deosebește total de forma și orânduirea lucrurilor reale existente, putând fi considerat non-existență. b) Evaluarea documentării Lectura atentă a textelor cosmologice mesopotamiene - care aici, din rațiuni de spațiu, nu pot fi nici măcar sintetizate - permite descoperirea a două adevăruri principale. Primul constă În faptul că lumea este o lucrare divină, realizată de divinități masculine (Anxe "An"/Anuxe "Anu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]