28,509 matches
-
XVII-lea Iași, 1937 Congresul al XVIII-lea Sibiu, 1938 Congresele aveau loc sub președinția medicului primar sau directorului clinicii sau serviciului din centrul respectiv, antrenând astfel întreaga masă a specialiștilor din țară într-o activitate științifică permanentă. Este de remarcat orientarea medico-socială a rapoartelor. Aceste congrese dețin un rol important în evoluția psihiatriei românești, în special sub aspectul domeniilor în care diferențele de opinii sunt, de regulă, foarte mari146. Un al doilea capitol care se diferențiază de la Socola a profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de modificări fiziologice ale echilibrului endocrin individual; b) metoda experimentală: ablația unei glande sau a unui complex glandular și, pe de altă parte, opoterapia (în diverse modalități, inclusiv implantul sau transplantul); c) metoda anatomohistopatologică; d) cercetările umorale (biochimice). Trebuie să remarcăm că acest program metodic constituie scheletul cercetărilor de o viață ale marelui savant. * Printre cele dintâi preocupări ale lui C. I. Parhon în legătură cu relațiile (puțin cunoscute la începutul carierei sale) între unele psihoze și tulburările endocrine, un loc important îl
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
suprarenalelor, dar nu s-au putut contura concluzii certe. Cercetări privind funcțiile glandelor la bolnavii suferind de demență precoce (schizofrenie) au evidențiat tulburări necaracteristice pentru a se putea stabili oarecare determinisme, dar absența spermatogenezei a fost semnalată ca o regulă. Remarcăm faptul că în concepția lui C. I. Parhon exprimată încă în 1913, demența precoce este, "ca și paralizia generală, o boală generală și nu localizată numai al creier". Școala profesorului C. I. Parhon a studiat și funcțiile paratiroidelor la alienați
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Matamerien" în Neurologischesc Zentralblatt, nr. 20-21, 1901, sau "Contribuțiuni la studiul anatomiei microscopice a măduvei spinării, câteva noi localizări", publicat cu d-na Parhon în Presa medicală română în 1902. Printre cercetările de neurologie publicate de C. I. Parhon, se remarcă lucrările dedicate localizărilor motorii. Cele mai multe sunt efectuate în colaborare cu autori bucureșteni, aparținând perioadei de tinerețe a lui C. I. Parhon. Au colaborat la aceste lucrări M. Popescu, M. Goldstein, Gr. Nădejde, Gh. Marinescu, I. Minea și Constanța Parhon. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
târziu au primit confirmarea timpului. Mai multe lucrări se referă la epilepsie, boală care l-a preocupat în mod deosebit pe C. I. Parhon (între 1912 și 1936 a publicat un număr de 36 studii referitoare la epilepsie). Dintre acestea, remarcăm concepția endocrinologică și determinarea crizelor comițiale, asupra căreia am stăruit anterior, precum și lucrările cu privire la epilepsia mioclinică. Aceste lucrări au fot prezentate împreună cu A. Stockor, Maria Ștefănescu, Constanța Ștefănescu-Parhon, I. Ornstein, Zoe Caraman și Maria Briese. Foarte numeroase prezentări de cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dezvoltarea generală, a ține în echilibru ipertiroidia și a favoriza hidratarea țesuturilor". Am menționat deja studiile afectate acromegaliei, recunoscute și de Șt. Milcu. Ele au constituit o suită de observații și cercetări care au luminat multe necunoscute ale sindromului. De remarcat este afirmația făcută încă în 1939: "Cu oarecare rezerve mi s-a părut a putea conchide că teoria imperfecțiunei hipofizare cea mai conformă cu realitatea, la această imperfecțiune putându-se adăuga, în unele cazuri, insuficiența glandelor sexuale și persistența funcțiunei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Catedra de psihiatrie din 1933 până în 1965, dată la care, prin pensionare, a devenit profesor consultant. Numele prof. Leon Ballif s-a identificat cu Spitalul clinic de la Socola, pe care l-a condus și ca director între 1933 și 1951, remarcându-se ca un excelent conducător și specialist în psihiatrie, aceste calități fiind indispensabile mai mult decât în alte specialități medicale. În condiții extrem de dificile, având de înfruntat, pe de o parte, opinia publică și o mentalitate retrogradă care considera, încă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Lunguleac s-a născut la data de 13 aprilie 1957 în județul Ialomița. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași în 1984, după care a lucrat ca medic generalist pentru un timp în județul Vaslui. Calitățile sale manageriale s-au remarcat de timpuriu, fiind numit în scurt timp director al Spitalului din Băcești. Ulterior s-a transferat ca medic epidemiolog în cadrul Direcției Sanitare Iași. Pregătirea sa postuniversitară a continuat în tot acest timp prin numeroase cursuri de management al sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
excelentă pregătire profesională și capacitate de dăruire afectivă. A contribuit la crearea sistemului de asigurări de sănătate , ocupând încă de la înființarea Casei de Asigurări lași funcția de Director Medical. Timp de 7 ani cât a ocupat această funcție, s-a remarcat ca un profesionist desăvârșit și ca un bun coleg. In iunie 2006, a fost numit manager al Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola Iași, funcție în care a fost confirmat ulterior prin concurs. Fără a fi specialist în psihiatrie, dar fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
al Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola Iași, funcție în care a fost confirmat ulterior prin concurs. Fără a fi specialist în psihiatrie, dar fiind doctorand în această specialitate, dr. Lunguleac și-a asumat în mod remarcabil elementele specifice acestei specialități, remarcându-se prin bunătate, calm, echilibru, capacitate deosebită de înțelegere a bolnavului psihic, precum și prin vaste cunoștințe medicale și generale. A realizat o planificare realistă a dezvoltării spitalului, echilibrată, în compartimentele de practică medicală, cercetare științifică și organizare administrativă. În doar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
celor doi soți a tulburat viața orașului și, mai ales, a spitalului. Cei doi copii ai familiei Lunguleac au trecut cu dificultate peste clipele de coșmar, dar au fost susținuți psihic și financiar de prietenii părinților. Nu putem să nu remarcăm gestul plin de omenie al directorului adjunct al Direcției de Sănătate Publică Iași, dr. Eugen Popescu, prieten cu familia Lunguleac, ce are o grijă părintească față de fiul cel mic al doctorului Lunguleac, coleg de clasă la "Negruzzi" și prieten cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în considerație accesibilitatea acestor bolnavi la Spitalul de Psihiatrie, fapt neobișnuit înainte de 1950. Mai facem aici o observație care ne-a fost sugerată de consultarea unui număr foarte mare de foi de observație din secolul al XIX-lea: noi am remarcat o identitate a tabloului clinic al unor boli psihice din acea perioadă cu acela cunoscut astăzi. Foile de observație ale bolnavilor de la ospiciile Neamț și Golia, foarte bine întocmite, ne transmit aceleași imagini despre schizofrenici, paranoici, melancolici, maniaci și epileptici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
melancolici, maniaci și epileptici identice cu simptomatologia pe care o vedem în prezent (regretăm că, din lipsă de spațiu, nu putem reproduce câteva documente mai caracteristice în această privință, dar credem că fotografiile anexate sunt elocvente în această privință). Am remarcat, pe de altă parte, o modificare importantă în tabloul psihozelor pelagroase și sifilitice, care, din punct de vedere clinic, au devenit mai puțin agitate, căpătând un contur clinic mai discret, mai atenuat (corelăm această observație cu o probabilă creștere a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Salpêtrière, 1886, t. II. * Diagnosticul cu care figura Eminescu a fost același, dar bolnavul Eminescu nu era atunci internat. 66 A.S.I. Fond. Epitr. Sf. Spiridon nr. 556, pp. 8-78. 67 Ibidem, p. 42. 68 Ibidem, p. 48. * S.n. De remarcat utilizarea termenului "deținut" în locul aceluia de "internat". 69 Ibidem, p. 59. 70 Ibidem, p. 49. * Mortalitatea înregistrată în ospiciu între 18980 și 1900 a variat între 2 și 4%; între 1850 și 1880 mortalitatea a înregistrat procente duble față de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
intranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Y = subiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Z = obiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Capitolul 1 ERGATIVITATEA DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ 1. DIN ISTORICUL STUDIILOR DESPRE ERGATIVITATE Existența ergativității a fost remarcată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Fenomenul a fost inițial pus în legătură cu limbile caucaziene indigene, studiate și descrise de generalul, inginerul și lingvistul rus Peter von Uslar în anii 1860 (Hewitt 1987: 319). Fără a vorbi explicit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
investigată de Haig (1998), construcția ergativă își are originea în cea posesivă, care conține verbul corespunzător sensului 'a exista'81. Cercetările din anii '70−'80 s-au concentrat asupra apariției ergativității în kurdă și asupra surselor acestora, dar s-a remarcat 82 destul de repede că, cel puțin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare rapid. Ultimele două exemple sugerează destul de clar faptul că apariția și dispariția ergativității (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferențele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiză pentru cele două tipuri de limbi. Problemele pentru teoria lingvistică nu țin de un anumit model teoretic, acestea fiind sesizate de autori de diverse orientări, dintre care voi prezenta câteva, în ordine cronologică. S. R. Anderson (1976: 3) a remarcat că, în gramatica tradițională, analiza sintactică privea numai structura de suprafață. Subiectul era astfel asociat cu un anumit comportament morfologic. Existența limbilor ergative ridică probleme importante pentru ipoteza conform căreia morfologia este un indicator al structurii sintactice. Levin (1983: 9
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limbile indo-europene, însă utilizarea termenului a fost extinsă și la alte procese sintactice și morfologice care funcționează pe baza acelorași distincții. Relațiile gramaticale nu par a fi potrivite pentru a descrie anumite fenomene din limbile ergative. Al doilea aspect remarcat de autoare și important pentru discuția de față este acela că, din moment ce subiectul unui verb intranzitiv poate fi Agent sau Pacient, nu se poate stabili o corespondență 1 la 1 între rolurile semantice și relațiile gramaticale. Relația tranzitiv/ intranzitiv este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3.1. Probleme și soluții terminologice Dificultatea de a folosi denumirile Cazurilor cu referire la cele două tipuri de limbi a fost remarcată în numeroase studii. În cele mai multe dintre acestea s-a încercat stabilirea unor corespondențe între denumirile folosite în mod curent (vezi infra, 3.2.), dar există și propuneri de revizuire completă a terminologiei. De exemplu, Creissels (2005) arată că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu opozițiile relevante pentru fenomenele de ergativitate, în aceeași direcție mergând și opinia formulată de Lazard (1994: 101), conform căruia noțiunea subiect este inegal pertinentă în diverse limbi. De asemenea, Creissels (1995: 222) subliniază că, în limbile "exotice", s-a remarcat absența criteriilor de ierarhizare pentru subiect, prin urmare trebuie avute în vedere alte criterii decât cele folosite pentru limbile cunoscute (cu alte cuvinte, noțiunea de subiect există și în limbile mai puțin cunoscute, dar înseamnă altceva). 4.1. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mod frecvent, limba tratează diferit subiectul în funcție de apariția acestuia în construcții tranzitive sau intranzitive − subiectul e marcat numai în construcții tranzitive, iar subiectul construcțiilor intranzitive și obiectul construcțiilor tranzitive sunt nemarcate (georgiană, bască). Din punct de vedere sintactic, au fost remarcate (Haegeman 1994: 50, 71, Avram 2003: 140) mai multe asimetrii între subiect și obiect: ● alegerea obiectului poate afecta rolul tematic al subiectului, însă alegerea subiectului nu afectează rolul obiectului; ● rolul tematic este atribuit compozițional subiectului, fiind determinat de semantica verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre structura tranzitivă și cea intranzitivă constă în faptul că ambele denotă evenimente, iar deosebirea, în faptul că numai în cea tranzitivă evenimentul e dus la capăt de o cauză externă. Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 119), reluând trăsăturile categoriei v, remarcă faptul că din (a) și (c) rezultă Generalizarea lui Burzio. Autoarele arată că, în această abordare, diferența dintre tranzitive, pasive, reflexive și inacuzative este determinată de specificarea trăsăturilor categoriei v și de prezența/absența argumentului extern. Folli și Harley (2007
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semantice dintre cele două structuri au fost semnalate în multe studii. Pană Dindelegan (1999 [1974]: 91) atrage atenția asupra diferențelor semantice foarte mici, nesesizabile, între structuri de tipul Ploaia (se) pornește, Copacii (se) îngălbenesc. Și în GALR II: 162 autoarea remarcă existența variantelor libere pentru același tipar de construcție: (s-)a albit de ziuă (vezi supra, 2.5.). Reinhart (1996: 8) vorbește despre situația în care un verb are atât variantă reflexivă, cât și inacuzativă (nereflexivă), exemplificând cu verbul neerlandez corespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analize deja existente, pe care le-am extins, pe cât posibil, și la alte verbe, introducând, suplimentar, criteriul citirii generice; pentru verbele care exprimă procese durative, intensitatea etc., am introdus criteriul prezenței (implicite) a controlului din partea subiectului; pentru alte verbe, am remarcat fie specializarea semantică, fie stilistică (în absența unei distincții semantice) a celor două variante; în fine, am remarcat comportamentul special al celor patru verbe care exprimă o configurație spațială sau mișcarea direcționată. 6.2. Statutul sintactic al elementului se Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
generice; pentru verbele care exprimă procese durative, intensitatea etc., am introdus criteriul prezenței (implicite) a controlului din partea subiectului; pentru alte verbe, am remarcat fie specializarea semantică, fie stilistică (în absența unei distincții semantice) a celor două variante; în fine, am remarcat comportamentul special al celor patru verbe care exprimă o configurație spațială sau mișcarea direcționată. 6.2. Statutul sintactic al elementului se Așa cum am arătat supra 6.1., în română, se are mai multe valori, care sunt greu de captat și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]