28,662 matches
-
face măsurători seismice, utile pentru determinarea structurii interne a Lunii. Un model evoluat de S-IVB avea să constituie una din treptele rachetei Ares I. Modulul de instrumente al rachetei Saturn V era o structură cu forma inelara, situată deasupra treptei S-IVB, sub modulul lunar și cel de comandă. A fost construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama. Modulul de instrumente era funcțional din momentul lansării și până la abandonarea treptei S-IVB. El conținea sistemele de ghidare
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
o structură cu forma inelara, situată deasupra treptei S-IVB, sub modulul lunar și cel de comandă. A fost construit de IBM la Space Systems Center în Huntsville, Alabama. Modulul de instrumente era funcțional din momentul lansării și până la abandonarea treptei S-IVB. El conținea sistemele de ghidare și telemetrie ale rachetei. Cu ajutorul unor senzori se puteau calcula: accelerația, viteza, inclinarea și poziția vehiculului. Computerul de bord putea să corecteze automat deviațiile de la traiectorie, pe baza informațiilor primite de la acești senzori
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
unei situații de urgență la lansare. Echivalentul sovietic al lui Saturn V a fost rachetă N-1. Saturn V era mai înaltă, mai grea, avea o forță de propulsie mai mare și o sarcină utilă mai mare, dar diametrul primei trepte al rachetei N-1 era mai mare. Uniunea Sovietică a efectuat 4 lansări de test ale rachetei N-1, după care a hotărât să întrerupă programul. Toate cele 4 zboruri s-au soldat cu eșecuri catastrofale, chiar din primele faze
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
1 avea un sistem asemănător, dar acesta nu a reușit să facă față cu succes unor situații în care unul sau mai multe motoare nu au funcționat la capacitate maximă. În timpul uneia dintre lansări, sistemul a oprit toate motoarele primei trepte, distrugând vehiculul și rampă de lansare. Principalul motiv pentru eșecurile rachetei N-1 se pare că a fost lipsă acută de fonduri, care nu a permis testarea riguroasă a primei trepte. Varianta cu trei trepte a rachetei Saturn V a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
uneia dintre lansări, sistemul a oprit toate motoarele primei trepte, distrugând vehiculul și rampă de lansare. Principalul motiv pentru eșecurile rachetei N-1 se pare că a fost lipsă acută de fonduri, care nu a permis testarea riguroasă a primei trepte. Varianta cu trei trepte a rachetei Saturn V a avut o forță de propulsie maximă de cel putin 34,02 MNewtoni (SĂ-510 și următoarele), si o sarcină utilă de 118.000 kg, pentru orbită joasă a Pământului. SĂ-510 (Apollo 15
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a oprit toate motoarele primei trepte, distrugând vehiculul și rampă de lansare. Principalul motiv pentru eșecurile rachetei N-1 se pare că a fost lipsă acută de fonduri, care nu a permis testarea riguroasă a primei trepte. Varianta cu trei trepte a rachetei Saturn V a avut o forță de propulsie maximă de cel putin 34,02 MNewtoni (SĂ-510 și următoarele), si o sarcină utilă de 118.000 kg, pentru orbită joasă a Pământului. SĂ-510 (Apollo 15) a avut o forță
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
utilă (excluzând greutatea vehiculului) de 28.800 kg, ceea ce reprezintă 25% din sarcina utilă a rachetei Saturn V. Dacă luăm în considerare și greutatea navetei, sarcina utilă este de aproximativ 112.000 kg. Pentru comparație se poate lua ca exemplu treaptă S-IVB a rachetei Saturn V în timpul misiunii Apollo 15, care avea o masă totală de 140.976 kg. Alte vehicule de lansare mai noi au doar o fracțiune din sarcina utilă rachetei Saturn V: Datorită dimensiunilor sale, forța de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a rachetei Saturn V în timpul misiunii Apollo 15, care avea o masă totală de 140.976 kg. Alte vehicule de lansare mai noi au doar o fracțiune din sarcina utilă rachetei Saturn V: Datorită dimensiunilor sale, forța de propulsie a treptei S-IC este deseori comparată cu a altor rachete de dimensiuni mari. Totuși, există câțiva factori care fac aceste comparații mai complicate decât par la prima vedere: Comparațiile sunt deseori inexacte din cauza necunoașterii metodelor tehnice și matematice de calcul a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
tragem concluzia că nu se pot preciza exact valorile pentru forța de propulsie și sarcina utilă a unei rachete. Există valori specificate, valori măsurate și o multitudine de metode de determinare a acestora. După ce erau construite, fiecare din cele 3 trepte era trimisă la Kennedy Space Center. Primele două erau atât de mari încât nu puteau fi transportate decât pe apă, cu ajutorul unor barje. Treaptă S-IC fiind construită la New Orleans, trebuia transportată pe fluviul Mississippi până în Golful Mexic, si
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
și o multitudine de metode de determinare a acestora. După ce erau construite, fiecare din cele 3 trepte era trimisă la Kennedy Space Center. Primele două erau atât de mari încât nu puteau fi transportate decât pe apă, cu ajutorul unor barje. Treaptă S-IC fiind construită la New Orleans, trebuia transportată pe fluviul Mississippi până în Golful Mexic, si apoi în Florida. Există un canal special amenajat care permitea transportul secțiunilor de rachetă până în apropierea Clădirii de Asamblare Verticală (numită acum Clădirea de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
construită la New Orleans, trebuia transportată pe fluviul Mississippi până în Golful Mexic, si apoi în Florida. Există un canal special amenajat care permitea transportul secțiunilor de rachetă până în apropierea Clădirii de Asamblare Verticală (numită acum Clădirea de Asamblare a Vehiculului). Treaptă S-II era construită în California, așa că trebuia adusă prin Canalul Panama. Treaptă S-IVB și modulul de instrumente puteau fi transportate cu avioane special modificate pentru NAȘĂ, numite Pregnant Guppy și Super Guppy. După ce ajungea la destinație, fiecare secțiune
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
apoi în Florida. Există un canal special amenajat care permitea transportul secțiunilor de rachetă până în apropierea Clădirii de Asamblare Verticală (numită acum Clădirea de Asamblare a Vehiculului). Treaptă S-II era construită în California, așa că trebuia adusă prin Canalul Panama. Treaptă S-IVB și modulul de instrumente puteau fi transportate cu avioane special modificate pentru NAȘĂ, numite Pregnant Guppy și Super Guppy. După ce ajungea la destinație, fiecare secțiune era verificată amănunțit, si, abia apoi era ridicată în poziție verticală. NAȘĂ a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
modificate pentru NAȘĂ, numite Pregnant Guppy și Super Guppy. După ce ajungea la destinație, fiecare secțiune era verificată amănunțit, si, abia apoi era ridicată în poziție verticală. NAȘĂ a construit mai multe structuri de forma cilindrica, care erau folosite în locul oricărei trepte, în cazul în care această eră livrată cu întârziere. Aceste structuri aveau aceleași dimensiuni, masa egală cu a modulelelor reale, și aveau conexiuni compatibile pentru instalația electrică. NAȘĂ a decis să folosească o platformă de lansare mobilă, construită de Marion
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
excepții, în timpul misiunilor Apollo 6 și Apollo 13. Din cauza funcționarii defectuoase a unora dintre motoare, computerul de bord a trebuit să compenseze, arzând combustibilul pentru un timp mai lung decât cel normal prin motoarele rămase în stare de funcționare. Prima treaptă avea un timp de ardere de 2,5 minute, în care ridică rachetă până la o altitudine de 61 de kilometri, cu o viteză de 8.600 km/h. Se consumau cam 2.000.000 de kg (2.000 de tone
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de 61 de kilometri, cu o viteză de 8.600 km/h. Se consumau cam 2.000.000 de kg (2.000 de tone) de combustibil. Cu 8,9 secunde îninte de lansare începea secvență de aprindere a motoarelor primei trepte. Inițial era pornit motorul central, acesta fiind urmat de celelalte 4, care porneau 2 câte 2 (opuse) la un interval de 300 de milisecunde, pentru a evita suprasolicitarea structurii de rezistență a vehiculului. Cand computerul de bord detecta atingerea propulsiei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
2 (opuse) la un interval de 300 de milisecunde, pentru a evita suprasolicitarea structurii de rezistență a vehiculului. Cand computerul de bord detecta atingerea propulsiei maxime, rachetă era "eliberată" în 2 faze: mai întâi erau retrase ancorele de la bază primei trepte, iar apoi, pe masura ce rachetă se ridică, mai multe bolțuri metalice folosite pentru susținere ieșeau din orificiile lor. Cea de-a doua fază avea o durată de jumătate de secundă. După ridicare nu mai există nici o metodă de repunere în siguranță
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de 130 de metri rachetă începea să se rotească și să-și modifice tangajul, după un program prestabilit în funcție de vânturile înregistrate cu o lună înainte de lansare. Programul prestabilit se încheia la 38 de secunde după pornirea celei de-a două trepte a vehiculului. Cele 4 motoare exterioare erau orientate în așa fel încât forță de propulsie să fie direcționată spre centrul de greutate al rachetei. Această orientare permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
datorită ușurării vehiculului. Motoarelor de tip F-1 nu li se putea varia forță de propulsie, deci aceasta era cea mai bună metodă de micșorare a accelerației. Punctul de accelerație maximă (39 m/s²) era atins exact înainte de oprirea motoarelor primei trepte. Celelalte 4 motoare continuau să funcționeze până când senzorii din rezervoare detectau golirea acestora. La 600 de milisecunde după oprirea motoarelor, prima treaptă era lăsată în urmă, desprinderea făcânduse cu ajutorul a 8 mini rachete cu combustibil solid. Separarea avea loc la
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de micșorare a accelerației. Punctul de accelerație maximă (39 m/s²) era atins exact înainte de oprirea motoarelor primei trepte. Celelalte 4 motoare continuau să funcționeze până când senzorii din rezervoare detectau golirea acestora. La 600 de milisecunde după oprirea motoarelor, prima treaptă era lăsată în urmă, desprinderea făcânduse cu ajutorul a 8 mini rachete cu combustibil solid. Separarea avea loc la 62 de kilometri altitudine. Treaptă S-IC își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
să funcționeze până când senzorii din rezervoare detectau golirea acestora. La 600 de milisecunde după oprirea motoarelor, prima treaptă era lăsată în urmă, desprinderea făcânduse cu ajutorul a 8 mini rachete cu combustibil solid. Separarea avea loc la 62 de kilometri altitudine. Treaptă S-IC își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
8 mini rachete cu combustibil solid. Separarea avea loc la 62 de kilometri altitudine. Treaptă S-IC își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce combustibilul la baza rezervorului, pentru a facilita pomparea acestuia. Numărul acestora s-a modificat de-a lungul Programului Apollo
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a modificat de-a lungul Programului Apollo. Au fost inițial 8, apoi 4, iar la ultimele 4 lansări nu s-a folosit nici unul. După această operațiune erau aprinse motoarele principale de tip J-2. La 30 de secunde după desprinderea primei trepte urma o manevră care trebuia să fie foarte precisă: desprinderea secțiunii de legătură. Un contact între ea și unul din motoare ar fi putut avea urmări catastrofale, deci trebuia evitat cu orice preț. Distanță de siguranță era de numai 1
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de siguranță era de numai 1 m. În același timp era aruncat și turnul de salvare al echipajului, din vârful rachetei, care nu mai putea fi folosit la acea altitudine. La 38 de secunde după pornirea celei de-a două trepte se termină programul prestabilit de tangaj. Modulul de instrumente prelua controlul și încerca să mențină traiectoria pe baza informațiilor primite de la senzoriii de accelerație și altitudine. Dacă rachetă se depărta prea mult de la traiectoria prestabilita, echipajul putea să oprească misiunea
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
primite de la senzoriii de accelerație și altitudine. Dacă rachetă se depărta prea mult de la traiectoria prestabilita, echipajul putea să oprească misiunea sau să încerce să corecteze manual deviația cu ajutorul panoului de instrumente din capsula. Cu 90 de secunde înainte de desprinderea treptei S-II, motorul central era oprit pentru a reduce ocilațiile longitudinale. Începând cu Apollo 14 NAȘĂ a folosit un sistem de compensare a acestor oscilații. Cu toate acestea motorul central a fost din nou oprit. În același timp raportul de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]