28,201 matches
-
structurile care au definit-o dintotdeauna”. Rubrici: „Vitrină cu spectacole”, „România, încotro?”, „Arhivele neamului românesc”, „Religie și societate”, „România văzută prin gaura cheii”, „Planetă cu picanterii istorice”, „Perle de presă”, „Din dosarele închise ale revoluției”, „Misterele Bucureștilor”, „Geografia că o lacrima”, „Policier”. Semnează versuri Ștefan Aug. Doinaș (Există), Ion Pantazi, Nicolae Rotaru, Cornel Balaban ș.a., proza - Tudor Negoiță, I. Vianu, publicistica - Ion Dorin Brădeanu, H. Lera, Vasile Băran, Ion Dodu Bălan, Arcadie Donos, Elis Râpeanu, Dumitru Bălăeț, Narcis Zărnescu, Ovidiu Trăsnea
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
i-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut găbui. Și de la o vreme, nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țâșnit odată cu țârna-n cap, și tiva la mama acasă, și am început a-i spune, cu lacrimi, că nu mă mai duc la școală, măcar să știu bine că m-or omorî!” Pasajul, unul din cele mai dense din întreaga operă a lui C., inaugurează, printr-o ilustrare spectaculoasă, de mare efect, motivul urmăririi și concentrează alte câteva
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu fân, 1988), cât și cele apărute postum (Soare cu dinți de lupoaică, 2000, Lacrima de câine, 2001) atestă un poet, cum s-a observat, pentru care „poezia nu poate exista în afara unui exces de existență” (Mircea A. Diaconu). SCRIERI: Eu vă iubesc pe toți, București, 1982; Baladă pentru copilărie, București, 1982; Lorelei, București, 1984
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
București, 1982; Baladă pentru copilărie, București, 1982; Lorelei, București, 1984; Șarpele cu clopoțeii furați. Concert pentru fericire și suferință, București, 1984; Podul cu fân, București, 1988; Poeme torențiale, București, 1994; Soare cu dinți de lupoaică, îngr. Constantin Manolache, Ploiești, 2000; Lacrima de câine, îngr. și pref. Constantin Hrehor, Botoșani, 2001; Bună dimineața, America!, 2003. Repere bibliografice: Constantin Țoiu, [Dan David], RL, 1978, 32; Cezar Ivănescu, Numele poetului. Dan David, LCF, 1981, 4; Valentin F. Mihăescu, Dan David, „Eu vă iubesc pe
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau sub semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Robert Laurent și Ahmed, păstrează ceva din duhul scrisorilor lui Ion Ghica. Câteva Amintiri din teatru nu puteau, desigur, să lipsească. În tușe repezi, sunt creionate portretele unora Dintre cei răposați (Paul Verlaine, V. Alecsandri, I.L.Caragiale ș.a.). Sunt, între lacrimă și surâs, miniaturi în care se exteriorizează un anume complex afectiv. „Anecdotele”, de fapt mărunte evocări, au câteodată haz, mai mult în orice caz decât „snoavele”, niște „mucalituri” cam nesărate. Înzestrat cu bun gust, D. e un intuitiv care își
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nebuni”. Amnios (1977) reunește poeme în versuri și poeme în proză. Este o „carte de învățătură pentru fiul meu Andrei”. Mama îi prezintă și îi făgăduiește lumea fiului încă nenăscut, prunc plutind în lichid amniotic ca într-o mare de lacrimi: „Nu vei fi niciodată mai aproape de mine ca acum, când nu pierd nici o mișcare a ta, când respir, mănânc și beau pentru tine, umblu, privesc și mă tem pentru tine.../ Când tot ce văd este ceea ce ție îți va părea
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
a șasea, București, 1905; Lume necăjită, București, 1911; Știi românește?, București, 1911; Fata cea frumoasă, București, 1916; Nu te supăra, București, 1922; Obraze și măști, București, 1922; Sub pământ, București, 1922; A. Vlahuță, omul și opera. O reprivire, București, 1928; Lacrimi pentru Octavian Goga, Cluj, 1938; Scrieri alese, îngr. Lidia Munteanu și Vasile Netea, pref. Vasile Netea, București, 1983. Traduceri: Oscar Jäger, Istoria romanilor, București, 1885; Goethe, Faust, București, 1906; H. Ibsen, Stâlpii societății, [București], 1911; Immanuel Kant, Spre pacea eternă
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Scarlat l-a numit pe G. „avatarul lui Bacovia” și nu simplu urmaș, fiindcă apropierile ce se pot face dovedesc „nu o tradițională influență literară, ci exploatarea independentă a aceluiași filon liric”. Cuvintele care revin obsesiv - cenușă, cranii, tămâie, morminte, lacrimi - nu fac decât să sugereze un sentiment de teamă în fața necunoscutului, a imensului gol existențial, dar nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte antumă, presentimentul morții este atât de pregnant, încât totul pare
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
naratorul, exilat pe tavanul apartamentului iubitei, ajuns la capătul puterilor de a-și mai vedea iubita jos, Îi Întinde mâna pentru a o aduce În lumea lui: dar ea rezistă, el rămâne să-și contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi. Pe de altă parte, tocmai elementele acestea de recuzită - scaun, plafon, arhitectură domestică, investite cu valoare existențială indică mima, jocul - vinovat - pe care Chevillard Îl conduce cu talentul unui pilot de formula unu, strivind În vârtejul său un Întreg arsenal
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atitudinilor critice profesioniste din Hexagon pentru a Înțelege cui se vinde astăzi literatură: "Am vrea ca alte vieți să poată fi furate În felul acesta de către un mare scriitor șI să devină un roman ca Unguroica, frumos de-ți dau lacrimile. O capodoperă." (Jean-Pierre Tison, În Lire) Martin Page Romanul tradus În 2004 la Humanitas se numește, În românește, M-am hotărît să devin prost. Doamna Adriana Gliga, traducătoarea, a optat pentru această soluție de redare a titlului francez Comment je
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
indicative, se spune: „Pentru ce încă o revistă?... Pentru o cauză tot publică. O cauză culturală”, obiectivul fiind: „Nu stil, nu conținut. Descoperita trăire interioară. O săpare cu încă câteva palme în necunoscutul sufletesc.” Poezia este semnată de Gabriel Bălănescu (Lacrimi strivite) și V. Antioh (Sculpturi cu șerpi), proza, de Fabian Paltin (Masa, fragment din manuscrisul Internatul), iar eseistica de Eugen Ionescu, căruia i se publică un fragment din volumul în pregătire Nu, aici anunțat cu titlul Negații. M.Pp.
INCRUSTARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287541_a_288870]
-
1942, Laleaua neagră, București, f.a.; Walter Scott, Oglinda mătușei Margareta, București, 1919, Richard Inimă de Leu, București, 1941, Lucia de lamermoor, 1943, Waverley, București, 1944, Cavalerul crucii, București, 1945, Talismanul, București, 1958 (în colaborare cu Al. Ștefănescu-Medeleni); Charles Dickens, Și lacrimile curgeau, București, 1920, Povestiri de Crăciun, București, 1945; Émile Zola, Madeleine Férat, București, 1924, Visul, București, 1928, Otrava, I-II, București, 1929; George Sand, El și ea, București, 1926, Ultima dragoste, București, 1930, Cora, București, f.a.; Ivan Bunin, Potirul vieții
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
Banat. Multe pagini sunt consacrate evenimentelor din decembrie 1989, care au dus la răsturnarea dictaturii. Tangou la Piave (1990) recompune biografia tumultuoasă a rapsodului popular bănățean Luță Ioviță. Un alt rapsod popular al Banatului este evocat într-o carte ulterioară, Lacrimă de taragot (Viața romanțată a lui Luca Novac) (2000). Adio în septembrie (1995) este un volum de „mărturisiri” și memorii, având în centrul evocării pe poetul Damian Ureche. Sunt incluse o seamă de poeme inedite ale poetului, documente, facsimile și
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
1990; Stănuica, Timișoara, 1995; Adio în septembrie, Timișoara, 1995; Drumul de sănii, Timișoara, 1996; Tot ce am pe suflet, Baia Mare, 1996; La Țebea cerul este tricolor, Timișoara, 1997; Octavian Goga și mesianismul, Timișoara, 1998 ; Domnul Eminescu sosește iarna, Timișoara, 2000; Lacrimă de taragot (Viața romanțată a lui Luca Novac), Timișoara, 2000; Peregrin prin Siberia,Timișoara, 2001; Cântece de pe spada Iancului, Timișoara, 2002; Orfeu s-a născut în Banat (Viața romanțată a lui Ion Luca Bănățeanu), Timișoara, 2003. Ediții: Virgil Birou, Răzbunarea
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
micii cititori - folosind calea ludicului - în tainele și rosturile lumii (Dor de mamă, 1967). În poezia pentru maturi (Vase comunicante, 1969, Am vrut să știu..., 1971, Scrisoare către tine, 1973, Revenire, 1977, Cântece de iarnă, 1981, și Steaua cea din lacrimă, 1988) deși nu impune o formulă artistică pregnantă, el cucerește totuși cititorul prin lirismul de factură meditativă și prin melodicitatea discursului bine articulat. D. s-a ilustrat și ca traducător: a transpus epopeile indiene Mahabharata și Ramaiana, sonetele lui Petrarca
DARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286688_a_288017]
-
de mamă, Chișinău, 1967; Vase comunicante, Chișinău, 1969; Viață de legendă, Chișinău, 1970; Am vrut să știu..., Chișinău, 1971; Scrisoare către tine, Chișinău, 1973; Revenire, Chișinău, 1977; Cântece de iarnă, Chișinău, 1981; Bob de grâu, Chișinău, 1986; Steaua cea din lacrimă, postfață T. Paladi, Chișinău, 1988. Traduceri: Petrarca, Ronsard, Cântec de inimă îndrăgostită, pref. N. Rusu, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Idee și imagine poetică, Chișinău, 1971, 279-289; I. Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 203-208; T. Paladi, Riscul și surpriza
DARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286688_a_288017]
-
fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut// - Doamne, destul! Murim de foame!/ Fă-ne rost de niscaiva poame!// - Fiule, fiul meu frumos./ Ce cauți tu găsești pe jos”. Negarea absolutului, denigrarea Fulgeratului (Sfântul Pavel) - cum se întâmplă în „lacrimile” nesfințite ale lui Floran (Emil Cioran) - sunt, crede C., mai vinovate decât ravagiile sistemului ideologic al colectivismului economic instaurat cu de-a sila de tancurile rusești. Țiganiada întoarsă pe dos, dar mult mai largă-n înțelesuri, Povestea foamei constituie capodopera
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
un veritabil meșteșugar al versului, ci și un poet grav, iremediabil trist, care-și pune întrebări existențiale și, sceptic, renunță la „a spera”, optând pentru „a dispera”. În 1999, C. își surprinde cititorii cu o carte de teatru - Fântâna din lacrimă - ce atestă nebănuite aptitudini dramaturgice. Volumul este alcătuit din trilogia dedicată lui Eminescu, Steaua singurătății, ale cărei piese componente sunt Fuga sau Lada de zestre, Încotro, dragul meu rătăcitor? și La capătul pustiului, precum și din piesele Fântâna din lacrimă (unde
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
din lacrimă - ce atestă nebănuite aptitudini dramaturgice. Volumul este alcătuit din trilogia dedicată lui Eminescu, Steaua singurătății, ale cărei piese componente sunt Fuga sau Lada de zestre, Încotro, dragul meu rătăcitor? și La capătul pustiului, precum și din piesele Fântâna din lacrimă (unde mitul Meșterului Manole este reinterpretat: nu Ana cu pruncul nenăscut vor fi sacrificați, ci Manole) și Dumnezeu umblă pe jos (o frumoasă poveste de dragoste între Brâncuși și Domnișoara Pogany). SCRIERI: Agora, București, 1969; Orientalia, Cluj, 1970; Fiul, Iași
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
București, 1984; Peisaj de vânătoare, București, 1987; Un delfin, trei copii și mai multe peripeții, București, 1988; La ceas de mirări, București, 1991; Sonete, București, 1996; Într-o barcă de fildeș, București, 1996; Cenușă în unduire, București, 1999; Fântâna din lacrimă, București, 1999. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Chirilă, „Agora”, RL, 1969, 11; Octavian Voicu, „Agora”, ATN, 1969, 5; Ion Oarcăsu, „Orientalia”, RL, 1970, 24; Daniel Dimitriu, „Orientalia”, CL, 1970, 5; Dumitru Micu, „Fiul”, CNT, 1972, 28; Daniel Dimitriu, „Semnul unei
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
sufletească a bătrânei mame, bine surprinsă într-una dintre variantele culese de G. Dem. Teodorescu. Din descrierea întregii ei comportări în momentul când anunță fiilor trista veste, creatorul popular realizează o adevărată icoană a durerii: „Dar ea nu vorbea, / ci lacrimi vărsa, / mâinile-și frângea [...] dar nu răspundea, / că gură n-avea,/ ci semne făcea / și păru-și smulgea.” Balada a constituit un punct de plecare în realizarea uneia dintre cele mai izbutite creații ale lui Panait Istrati, Chira Chiralina. Surse
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
cu povești în palme, București, 1974; Poeme, pref. Emil Manu, București, 1974; O ureche de dulceață și-o ureche de pelin, București, 1976; Pălărierul silabelor, București, 1976; Bacovia. Sfârșitul continuu, București, 1977; ed. 2, București, 1979; Interogarea magilor, București, 1978; Lacrimi perpendiculare, pref. Mihail Petroveanu, București, 1978; Lucrurile de dimineață, București, 1978; Cântecul Singurei-Le Chant de l’Unique, ed. bilingvă, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1979; Dragostea e pseudonimul morții, București, 1980; Jurnal, I-III, îngr. și pref. Emil Manu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
internă a poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei românești contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospățul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
în limba franceză fiind făcută de Sandu Tzigara-Samurcaș. Segmentând grafic versul, poetul sugerează conturul sculpturilor lui Brâncuși. Genarul (1974) este o prelucrare după M. Eminescu. SCRIERI: Finister, București, 1939; Stinsa oglindire, București, 1943; Ospățul de taină, București, 1944; Făt-Frumos din lacrimă, București, 1945; Finister 2, București, 1970; Metafore, pref. Al. A. Philippide, București, 1971; Brâncuși. Poeme-Poèmes, I-II, ed. bilingvă, tr. Sandu Tzigara-Samurcaș, București, 1972-1974; Pasărea de cenușă, București, 1972; Genarul, București, 1974; Poeme alese, București, 1995; Supliciile, București, 1995. Antologii
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]