28,201 matches
-
îl așază „sub zodia bestiarelor cantemirene, dar și a Luceafărului emiescian”. O altă carte, Răpirea (1978), este prezentată cu căldură de Nichita Stănescu; el vorbește de o conceptualizare a imaginii la C.: „Textul cărții este dur și penetrant ca o lacrimă înghețată”. Poetul se crede un damnat, în veșnic abandon. Solitar insolit, va fi mereu un incomod protestatar în forme poetice voalate, dar care uneori frizează pamfletul: „o mână spălând-o pe cealaltă, / o față acoperindu-se cu alta / și-ntre
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
Metaforele toamnei, RL, 1993, 37; Rodica Draghincescu, Constelația imaginii, „Arca”, 1995, 10-12; Dan Silviu Boerescu, În căutarea poeziei, LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoștință, RL, 1996, 20; Mihai Cimpoi, Împotrivirea de sine, L, 1996, 39; Rodica Draghincescu, Revanșa lacrimilor, VTRA, 1997, 2; Ioan Vădan, Aura Christi, „Valea Regilor”, PSS, 1997, 3-4; Ionel Necula, Aura Christi, o fenomenologie a spaimei, „Bârladul”, 1997, 5; Simona-Grazia Dima, De la multitudine la unicitate, O, 1997, 8; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 249; Simona-Grazia Dima, Limanul
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei vizează nu reconstituirea istorică în sine, ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
cu intuirea psihologiilor, dar marcată de o oarecare monotonie a expresiei și de previzibilitatea invenției epice. C. a mai semnat, împreună cu Elena Suzuki, o traducere din literatura japoneză (Natsume Soseki, Zbuciumul inimii, 1985). SCRIERI: Dialog despre eroare, București, 1969; O lacrimă de privit, București, 1970; Tu care treci pe-aici..., București, 1973; Schițe bucureștene, București, 1975; Descifrări, București, 1977; Neliniștitul iunie, București, 1979; Ion Ion, București, 1991. Ediții: Nichita Stănescu, Argotice. Cântece la drumul mare, pref. edit., București, 1992. Traduceri: Natsume
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
de Studii Istorice din Madrid. A fost membru al Ligii Drepturilor Omului. În 1907 C. publică primul volum de nuvele, intitulat Doamne, ajută-ne! Începuturile lui literare stau sub semnul sămănătorismului. Pe aceeași coordonată se înscrie și culegerea de nuvele Lacrimi călătoare (1920). Influențat de scriitori precum I. Slavici sau I. Agârbiceanu, dar deschis, totodată, receptării tendințelor realiste de la „Viața românească” (în 1920 se afla printre membrii Asociației literare și științifice „Viața românească”), își va adapta opera literară la tonul viguros
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
o traduce în franțuzește. În manuscris lui C. i-au rămas patru piese de teatru și un volum de memorii. În 1970, apare postum volumul de nuvele Trei aldămașe, alcătuit și prefațat de autor. SCRIERI: Doamne, ajută-ne!, București, 1907; Lacrimi călătoare, Iași, 1920; Cutreierând Spania, București, [1927]; ed. îngr. și pref. N. Jula, București, 1988; Pe urmele Basarabiei..., București, 1928; Sub soarele polar, București, [1929]; Vârtejul, București, 1937; ed. pref. Mircea Braga, Cluj-Napoca, 1979; Români din secuime, București, 1942; Pe
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
Un șir de zile, București, 1966; Nuduri, București, 1967; Țara lui π, București, 1969; Week-end în oraș, București, 1969, Patimile după Bacovia, București, 1972; Bucolice, Iași, 1973; Elogii, București, 1974; Goana după fericire, București, 1974; Fidelitate, Iași, 1977; Madona cu lacrimi, Cluj-Napoca, 1977; Iluzia cea mare, București, 1979; Cafeneaua subiectelor, Iași, 1980; Poeme rapide, Iași, 1983; Flori de câmp, București, 1984; Am mai vorbit despre asta, Iași, 1986; Sperietoarea, București, 1992; Diverse cereri în căsătorie, București, 1994; Proces-verbal al unei crime
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
se arată copleșitor prin abundență și dezolant prin facilitate. A produs, de la cea dintâi încercare, Amazoanele române, publicată în „Naționalul” (1858), un lung șir de nuvele, schițe, basme și legende (în volum s-au tipărit, în 1858, Cămătarul și O lacrimă a poetului Cârlova). Luându-și-l ca model pe D. Bolintineanu (de pildă, în Marele vistier Cândescu), cultivă în evocarea istorică o atmosferă sumbră, în care se înfruntă eroi infernali și eroi angelici, personaje de melodramă cu gesticulație exaltată și
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
aici un gen proteic, specific epocii moderne, reflectând formele tot mai complexe ale vieții sociale, precum și maturizarea literaturii unei țări. Deosebind mai multe tipuri - istoric, psihologic și de moravuri -, autorul optează pentru acesta din urmă. SCRIERI: Cămătarul, București, 1858; O lacrimă a poetului Cârlova, București, 1858; Un boem român, București, 1860, reed. fragm. în PRR, 171-189; Don Juanii din București, reed. fragm. în PRR, 191-202, reed. în Radu Ionescu, Scrieri alese, îngr. și pref. Dumitru Bălăeț, București, 1974, 316-381; Iadeș, București
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
rândul prin Mediterana, jefuind relicve sacre, seducând vrăjitoare, regine și servitoare ale acestora” (idem, 6), nu era decât o „o naivă mincinoasă îmbătrânită”, cu „sânii fleșcăiți și nerâvniți”, cu „degetele subțiri umflate la încheieturi din cauza artritei”, care își pierduse „în lacrimi culoarea ochilor ei vii din tinerețe” (ibidem). Parodia Ludmilei Ulițkaia ne conduce la concluzia că Ulise, „renumit pentru ’iscusitele-i născociri’, a obținut tot ce-și dorea: și-a pus numele pe cultura neamului omenesc, iar Penelopa a rămas fără
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
avea să încerce a evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate, în amintiri/ oricât de senine/ certificatele noastre de existență furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din scrisul ei. Există o vizibilă
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
înghite și să prinde"19. Leonardo da Vinci reținea, conspectând Fiore di virtú, aceeași trăsătură esențială, a fățărniciei: " Această jivină îl înhață pe om și numaidecât îl omoară. Iar după ce l-a omorât, cu glas tânguios și cu șiroaie de lacrimi îl plânge; și după ce a isprăvit cu plânsul, cu nemăsurată cruzime îl sfâșie și îl mănâncă"20. Atracția reptilei pentru carnea de om pare a fi morbidă, de nestăpânit. În alte variante, mai vechi, crocodilul este un monstru perfect înarmat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
climax studiat: "Dacă întâlnește un om, îl înghite întreg, așa că nu mai rămâne nimic din el. Dar după aceea îl plânge cât timp mai trăiește"21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei generozități, dar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Autorii se bazează de fapt pe eliminarea caracterului facultativ al retoricii, practicând un soi de retorică minus libertate: figurilor retorice le sunt opuse tot niște figuri, dar fixate de uz prin clișeizare. În locul metaforei va fi preferată catacreza ("efuziune de lacrimi", "păcătosul de mine") iar în locul asocierilor construite după rețete savante - atracțiile comune, automatizate în obișnuințele vorbitorilor (cum sunt asocierile dintre "furtună" și "ruine", "naufragiu" și "incendiu"). În al doilea rând - și aici implicațiile sunt mult mai importante - e vorba de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ale primăverii, care în Moldova poartă numele de lăcrimioare". Adică mărgăritărelele ar fi lăcrimioare. De fapt, cele două cicluri sunt cât se poate de diferite. Primul conține evocări ale unui amor pierdut și în cazul lui "lăcrimioarele" se referă la lacrimile transformate în poezie, adică la suferința transfigurată literar. Așa se încheie Steluța, primul poem din ciclu: Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare, Ai deșteptat în mine poetice simțiri, Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
refer aici doar la liantul "etimologic" care face din mărgăritărele un sinonim al lăcrimioarelor, ci și la reluarea intenționată a aceluiași gest. Motto-ul ciclului din 1863 evocă mecanismul de sublimare a suferinței pe care se baza ciclul din 1853: Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simțitor Precum roua dimineții, se înalță tainic nor Și se duc de se revarsă pe al Domnului altar În odoare prețioase, în ceresc mărgăritar. Ca să traduc în proză plată, mărgăritarele sunt lacrimi urcate la cer și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
baza ciclul din 1853: Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simțitor Precum roua dimineții, se înalță tainic nor Și se duc de se revarsă pe al Domnului altar În odoare prețioase, în ceresc mărgăritar. Ca să traduc în proză plată, mărgăritarele sunt lacrimi urcate la cer și transformate în obiecte valoroase. Imaginea e reluată în mai multe poezii din ciclu. Iat-o la capătul uneia dintre acestea, Ce gândești, o! Margarită: O duioasă Margarită, Dă-mi o lacrimă iubită Într-acest minut amar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în proză plată, mărgăritarele sunt lacrimi urcate la cer și transformate în obiecte valoroase. Imaginea e reluată în mai multe poezii din ciclu. Iat-o la capătul uneia dintre acestea, Ce gândești, o! Margarită: O duioasă Margarită, Dă-mi o lacrimă iubită Într-acest minut amar, Dorul meu în cer s-o suie Și ferice, s-o depuie Pe al Domnului altar! sau la începutul Stelelor: De la mine pân' la tine Numai stele și lumine! Dar ce sunt acele stele? Sunt
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Într-acest minut amar, Dorul meu în cer s-o suie Și ferice, s-o depuie Pe al Domnului altar! sau la începutul Stelelor: De la mine pân' la tine Numai stele și lumine! Dar ce sunt acele stele? Sunt chiar lacrimile mele Ce din ochii-mi au zburat Și pe cer s-au aninat. Dincolo de conținutul platonician al acestei imaginații, trebuie subliniate consecințele în planul reprezentării formelor poetice. Pentru că ridicarea pasiunilor într-un "cer" ideal, epurarea lor de zgura contingentului, esențializarea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aninat. Dincolo de conținutul platonician al acestei imaginații, trebuie subliniate consecințele în planul reprezentării formelor poetice. Pentru că ridicarea pasiunilor într-un "cer" ideal, epurarea lor de zgura contingentului, esențializarea - toate vorbesc despre regăsirea unei forme: nu doar o poezie născută din lacrimi, care tematizează suferința, ci o poezie care a extras din lacrimă forma poetică, o "poezie-lacrimă". Cea de-a doua linie de metaforizare e "externă", ține de elemente de reprezentare de ordin cultural. Alecsandri trimite la o tradiție folclorică în spatele căreia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
planul reprezentării formelor poetice. Pentru că ridicarea pasiunilor într-un "cer" ideal, epurarea lor de zgura contingentului, esențializarea - toate vorbesc despre regăsirea unei forme: nu doar o poezie născută din lacrimi, care tematizează suferința, ci o poezie care a extras din lacrimă forma poetică, o "poezie-lacrimă". Cea de-a doua linie de metaforizare e "externă", ține de elemente de reprezentare de ordin cultural. Alecsandri trimite la o tradiție folclorică în spatele căreia ghicim modelul cult al locurilor comune pe care l-am evocat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
transcrise nu pot reda nici tonalitatea și nici intensitatea trăirilor afective a celor intervievați din timpul discuțiilor. Mărturisesc că, împreună cu cel intervievat, am râs de multe ori de absurdul unor experiențe după cum de multe ori nu ne-am putut stăpâni lacrimile, revolta, stupoarea și indignarea. Or, bagajul afectiv a fost constant o barieră în obținerea de informații și date obiective: revolta, indignarea, stupoarea, tristețea, mâhnirea, dorința de răzbunare și alte afecte care nu s-au stins încă, sunt vii și intense
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și un om cu care am fost în aceeași barcă a suferinței. Am primit răspuns de la mama lui: "Dragă necunoscutule, îți împărtășim durerea dar trebuie să-ți spunem că George nu mai este printre noi, s-a spânzurat!" Am vărsat lacrimi pentru el atunci, dar uite că vărs și astăzi, după atâția ani..., Dumnezeu să-l aibă în pază! A fost un băiat extraordinar, un adevărat prieten, căci am muncit toți pentru unul și unul pentru toți! Nu ne-am lăsat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lui. La înmormântare toată lumea plângea și se zbuciuma lângă sicriu și acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și nu ai s-o mai vezi niciodată?!" El a spus: "Mămica mi-a spus să nu plâng! Și dacă ea mi-a spus să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un bărbat care să mă arunc în tot felul de distracții, de beții sau aventuri. Ea a fost permanent prezentă în viața mea și tot acest răstimp care a trecut pe lângă mine a fost unul în care mi-au curs lacrimi și pe obraz dar și în suflet. Am stat doi ani complet singur și a venit la mine Popescu Loredan, cu care am stat în detenție, prim solist la opereta din Brașov. Pe el îl chema Popescu Ioan59, dar numele
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]