27,608 matches
-
din educația oricărui intelectual. Așa cum spunea bunicul autorului acestei cărți, contemporan cu Iorga: s-a dus în Italia ca să petreacă doi ani; iar acei doi ani erau meniți să dureze o viață-ntreagă. Iorga era atît de bine pregătit din lecturile sale pentru ceea ce urma să vadă, încît călătoria a fost mai curînd una de recunoaștere decît de studii. Se va întoarce iar și iar în Italia toată viața. Gusta totul cu lingurița ca să vadă mai multe. S-a dus mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la operă, iar duminica plecau în excursii. În ceea ce privește studiile sale la Școala de Studii Superioare, trebuie să cităm din nou una din afirmațiile lui lipsite de echivoc: " Nu găsesc în școală nimic care să mă intereseze"67. Ca de obicei, lecturile și experiențele lui i-au lărgit orizontul. A luat contact cu valorile inestimabile deținute de Biblioteca Națională, cea mai mare bibliotecă pe care o văzuse vreodată (cu care va stabili o relație care va dura toată viața lui); petrecea o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din timp în arhivele Arsenalului; și, în măsura în care îi permitea bugetul, cumpăra orice carte din anticariate. Oare ce citea Iorga? Montaigne, Ronsard, Boileau, Florian, Béranger, Diderot, Chénier, Rousseau, Chateaubriand, Voltaire și alți filosofi, toți romanticii: Hugo, Lamartine, Champfleury, Stendhal, Mérimée. Aprecia lecturile din Balzac și din Zola, care dusese mult mai departe realismul celui dintîi; din Dumas, ca și din Mallarmé (pe care îl considera decadent). I-a citit și pe contemporani: Ohnet, Feuillet, Bourget, Loti și Vallès, pe scriitorii și poeții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A învățat să-l aprecieze pe acesta din urmă nu atît pentru metoda sa cît pentru interesul manifestat de el față de istoria tuturor națiunilor mici și pentru faptul că își bazase conturarea istoriei universale pe studierea detaliată a națiunilor mici. Lectura lucrării Viața lui Philippe de Mézières scoate în evidență felul în care scria Iorga istoria, ce însemna istoria pentru el și cum intenționa să scrie istoria. Grație cercetărilor efectuate în arhivele Arsenalului, Iorga a putut să scrie despre un om
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
națională și chiar și stenografia. Studenții și profesorii dezbăteau subiectele predate. Se organizau excursii prin împrejurimile pitorești și erau vizitate mînăstirile. Studenții puneau în scenă piese de Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga 218. Iorga a fost un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
siguranță. Întrucît studenții evrei nu aveau nici o șansă să intre în administrație, au ales studiile medicale, juridice și politehnice. Aici au intrat în conflict cu românii care aleseseră aceleași domenii. Nu exista nici o amenajare în ceea ce privește căminele, cantinele studențești, sălile de lectură etc., care să facă față acestui val de studenți, iar creșterea aceasta s-a înregistrat și la nivelul liceelor. În aceste împrejurări, studenții evrei beneficiau de avantaje clare. Spre deosebire de studenții care veneau din provincie și se simțeau străini în marile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fiecare și-a adus contribuția la conținut. Lui Daniel cartea Îi datorează titlul; lui Nicholas, morala că nu toate poveștile bune au un final fericit. Soției mele, Jennifer, cartea Îi datorează, de asemenea, foarte mult - nu În ultimul rând, două lecturi atente și constructive. Dar autorul Îi datorează mult mai mult. Epoca postbelică Îi este dedicată. tc "" Introduceretc "Introducere" Fiecare epocă e un sfinx care se prăbușește În abis de Îndată ce enigma i-a fost descifrată. Heinrich Heine Circumstanțele (pe care unii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și reformele asociate cu epoca Hrușciov. Spre deosebire de alte state-satelit, România nu permitea nici un fel de opoziție: intelectualii bucureșteni din anii ’60, rupți de propria societate, nu erau implicați În dezbaterile interne (care nu existau) și trebuiau să se mulțumească cu lectura ultimelor nouveaux romans de la Paris și cu participarea „prin procură” la o cultură franceză cosmopolită, cu care românii educați au pretins dintotdeauna că au o afinitate specială. Dar, În loc să-i condamne pe dictatorii români, guvernele occidentale i-au Încurajat frenetic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
receptorului potențial precum și la scopul textului în cauză. În cazul nostru, un text informativ în esență, dar care este pus de către autorul său într-un tipar poetic inspirat, în care metaforele, jocurile de cuvinte, ironia sau subînțelesurile sporesc, indubitabil, plăcerea lecturii. În consecință, am optat, pe alocuri, pentru o traducere liberă, pornind de la premiza că cititorul acestui text este unul avizat și instruit în ale francofoniei, capabil să aprecieze întreaga încărcătură poetică pe care textul o transmite din plin. Acolo însă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile pe care H. le-a publicat se simte suflul înnoitor adus de formația și lecturile noului val de etnologi români. Deloc intimidată de perspectiva senzaționalistă, care a exploatat în Occident mitul vampirului și al strigoiului, în Șapte eseuri despre strigoi (1998) autoarea procedează metodic, lucid, la alcătuirea unui dosar al credințelor despre strigoi și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
mici și subtile drame, mistere, feste, jocuri, spaime ale realității”. Interesante sunt acele poeme care, printr-un soi de cezură (necesară, conform poeticii haiku), creează, la nivelul semnificației, un interstițiu în care germinează o tensiune ce trebuie să irumpă la lectură, într-un fel de joc al schimbărilor. SCRIERI: Întemeietorii, București, 1980; Imnuri către soare, București, 1982; Ionel, București, 1989; Ion Budai-Deleanu, Țiganiada. Poem eroi-comico-satiric într-o recitire, București, 1994; Între patru anotimpuri, ed. plurilingvă. tr. Constantin Frosin și Ștefan Benea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
Metoda „ciorchinelui” Este o metodă care stimulează gândirea critică și creativitatea elevilor. Elevii sunt puși În situația de a crea structura grafică, utilizând informațiile / cunoștințele acumulate la o lecție unitate de Învățare ori să ajungă să descopere noi informații după lectura unui text. Metoda poate fi folosită În activitățile de Învățare sau de fixare a cunoștințelor ori la evaluarea sumativă a unei unități de Învățare. Etapele de lucru: 1. Elevii sunt informați că vor utiliza „metoda ciorchinelui” care se va concretiza
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
cele din lecții. Totodată, proiectul permite observarea unor abilități și comportamente care vizează formarea unor laturi ale personalității elevilor și a stilului de muncă intelectuală. Astfel, ne sunt folositoare cunoștințe de: 1. Limba română: - realizarea unor rezumate ale legendelor sau lecturilor istorice; 2. Istorie:colectarea de date istorice, plasarea acestora pe axa timpului, etc. - Realizarea unor fotoalbume reprezentând scene istorice (bătălii, domnitori, castele, etc.) - Colectare de citate referitoare la personajul istoric studiat (literare sau istorice). 3. Matematică:formulare de probleme cu
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
148 de ani de la Unirea Principatelor Române. Acest proiect a permis abordarea transdisciplinară a Învățării școlare și a oferit elevilor cunoștințe În rezolvarea sarcinilor propuse. Principalele obiective ale acestui proiect au fost: - să identifice și să folosească informații provenite din lecturi și legende istorice - să descrie Într-o manieră simplă și clară un personaj istoric folosind surse istorice și literare date - să utilizeze tehnici simple de construcție și finisare pentru realizarea unui colaj din diferite materiale - să Învețe să cânte cel
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
Principatelor Unite (au colorat, Moldova și Țara Românească), Cuza și Unirea - Date istorice despre domnitor - Citate despre Cuza de Nicolae Iorga sau Al. Papiu Ilarion Alexandru Ioan Cuza - Știați că... Portretul lui Cuza - caracterizare istorică REZULTATE ALE UNOR LEGENDE SAU LECTURI CU CARACTER ISTORIC„Moș Ion Roată și Unirea” - Ion Creangă - „Cuza la sultan” - C. Rădulescu Codini - „Cuza-Vodă În țară” - legendă populară istorică românească O altă echipă a Învățat versuri din cântecul „Hora Unirii” iar la prezentarea proiectului au cântat două
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
qui existe entre la traductologie et la linguistique contrastive). La conception d'Henri Meschonnic sur la traduction, que nous avons déjà évoquée, se construit comme un volet de la théorie générale de la littérature, comme une poétique. Elle a comme source la lecture et la traduction de la Bible, la critique de Nida et le refus d'une science proprement dite de la traduction.97 Pour Meschonnic, la complémentarité de la pratique et de la théorie permettent l'articulation d'une théorie générale de la traduction, de la littérature
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
exemple, le terme plus générique de " police locale "). Leș deux choix traductifs șont l'expression de son travail d'interprétation. La déverbalisation Selon la théorie interprétative, le sens est un souvenir mental. Par conséquent, le processus qui suit après toute lecture ou écoute du message est la déverbalisation, c'est-à-dire la pensée qui se détache du linguistique pour faire ressortir ce qui est vraiment essentiel, en fonction des connaissances linguistiques et extralinguistiques. Îl s'agit d'une étape intermédiaire, plus évidente
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
floues, le traducteur bénéficiant, apparemment, d'une liberté quasi absolue. Une deuxième étape de l'évaluation de l'interprétation est le travail critique effectué par le traductologue. Dans la vision de Berman, îl se développe à l'aide d'une lecture préliminaire de la traduction, ensuite d'une lecture de l'original, qui implique " une pré-analyse textuelle, sélectionnant un certain nombre de traits stylistiques fondamentaux de l'original " et " une interprétation de l'œuvre, permettant une sélection de șes passages signifiants ".255
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
liberté quasi absolue. Une deuxième étape de l'évaluation de l'interprétation est le travail critique effectué par le traductologue. Dans la vision de Berman, îl se développe à l'aide d'une lecture préliminaire de la traduction, ensuite d'une lecture de l'original, qui implique " une pré-analyse textuelle, sélectionnant un certain nombre de traits stylistiques fondamentaux de l'original " et " une interprétation de l'œuvre, permettant une sélection de șes passages signifiants ".255 En conclusion, leș limites de la traduction comme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
naturel et le culturel, le code de la langue poétique peut s'enraciner dans l'idiosyncrasie de l'auteur. Le texte est alors un idiolecte, dont le décodage devient difficile. Seul le recours au contexte de l'œuvre permet alors la lecture. "373 Ce caractère chiffré du discours poétique, résultant des particularités de șa structure et de son fonctionnement, est, peut-être, son trăit le plus particulier. Le discours poétique a un public cible bien défini, car îl se fond dans la pratique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
langage ".379 Tout poème est imprégné de signes et devient, par cela, un macrosigne construit sur l'unité du signifiant et du signifié poétique. Și un texte poétique est analysé comme signe, observe Greimas, îl seră soumis à une deuxième lecture, lors de laquelle îl atteint le statut d'objet poétique : " Și la délimitation constitue le texte en signe poétique manifeste, îl faut qu'une nouvelle lecture, dont la première démarche est connue sous le nom de découpage, en lui imposant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte poétique est analysé comme signe, observe Greimas, îl seră soumis à une deuxième lecture, lors de laquelle îl atteint le statut d'objet poétique : " Și la délimitation constitue le texte en signe poétique manifeste, îl faut qu'une nouvelle lecture, dont la première démarche est connue sous le nom de découpage, en lui imposant șes articulations propres, le transforme en objet poétique. "380 En effet, un poème n'est autre chose qu'un réseau multiple de signes, d'où la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
donne la saveur "686 et qui, en même temps, contribue à construire la discursivité des œuvres. Une traduction qui respecte le rythme du poème est, elle aussi, interdiscursive, tandis que le poème traduit ne fait plus l'objet d'une lecture silencieuse, mais devient plutôt une forme de conversation.687 Și le traducteur voit le texte poétique comme discours, la dichotomie forme vs. contenu disparaît. L'essence du poème, celle qui reste à traduire, est son rythme ou, en d'autres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poème source. * Îl convient d'observer que la notion de signifiance ne relève pas de la métaphysique, même și la poésie suppose aussi une part de non-dit, d'inexprimable. Une méthode qui permet de mieux saisir la signifiance est celle de la lecture plurielle, réalisée en tânt que lecteur avisé. En d'autres mots, le traducteur doit prendre le chemin de l'intertextualité qui est, selon Michael Riffaterre, " le mécanisme propre à la lecture littéraire ", parce qu'" elle seule, en effet, produit la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
permet de mieux saisir la signifiance est celle de la lecture plurielle, réalisée en tânt que lecteur avisé. En d'autres mots, le traducteur doit prendre le chemin de l'intertextualité qui est, selon Michael Riffaterre, " le mécanisme propre à la lecture littéraire ", parce qu'" elle seule, en effet, produit la signifiance, alors que la lecture linéaire [...] ne produit que le sens "704. La signifiance ne se révèle au lecteur-traducteur qu'après avoir entamé cette approche intertextuelle, après avoir pratiqué des " lectures
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]