28,739 matches
-
în armata britanică. Odată cu declanșarea războiului, în august 1914, von Lettow-Vorbeck a atacat pe neașteptate Kenya, întrerupând comunicațiile și ocupând pe 15 septembrie orașul Taveta. Generalul englez Arthur Aitken (1861-1924) a debarcat în fruntea unei armate de 8.000 de soldați lângă Tanga, unde se aflau circa 1.000 de soldați germani, iar pe 2-5 noiembrie 1914 s-a dat bătălia de lângă acel important punct de aprovizionare a forțelor germane din Africa, care mai este cunoscută și ca „bătălia albinelor”, din cauza
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
Lettow-Vorbeck a atacat pe neașteptate Kenya, întrerupând comunicațiile și ocupând pe 15 septembrie orașul Taveta. Generalul englez Arthur Aitken (1861-1924) a debarcat în fruntea unei armate de 8.000 de soldați lângă Tanga, unde se aflau circa 1.000 de soldați germani, iar pe 2-5 noiembrie 1914 s-a dat bătălia de lângă acel important punct de aprovizionare a forțelor germane din Africa, care mai este cunoscută și ca „bătălia albinelor”, din cauza atacurilor unor roiuri de albine sălbatice, deranjate de zgomotul luptei
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
octombrie 1917 asupra englezilor, conduși de Sir Jacob van Devender, succesorul lui Smuts, pierzând 600 de oameni din cei 1.500 antrenați în luptă, față de pierderile engleze de peste 2.700 de morți, răniți și prizonieri din cei 4.900 de soldați. O altă victorie a fost obținută în lupta de la Ngomano împotriva portughezilor conduși de generalul Joao Teixeira Pinto, care a pierdut aproape întreaga armată intrată în luptă. Din noiembrie 1917 s-a retras în jungla mozambicană, un loc retras și
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
picior de luptă, Paul von Lettow-Vorbeck a decis să capituleze. Ceremonia de capitulare a avut loc pe 23 noiembrie 1918 la Mbaala, în Zambia. La acel moment, armata sa era compusă din 30 de ofițeri germani, 125 de subofițeri și soldați germani și 1.168 de indigeni. Colonelul von Lettow-Vorbeck s-a repatriat în Germania în ianuarie 1919, având parte de o paradă personalizată pe sub poarta Brandenburg datorită invadării cu succes al unui teritoriu britanic. S-a manifestat ca un susținător
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
edificată o linie de castre în care se aflau sediile trupelor auxiliare cu rol de apărare. (garnizoanele) - Bologa ("Resculum"), Buciumi, Românași ("Largiana"), Romita ("Certiae"), Moigrad (Porolissum) (Pomet și Citera), Tihău pe Someș, Sutoru (Optatiana). În zonă au staționat 4000-5000 de soldați în primul secol, aprox. 6000-7500 la începutul celui de-al doilea și 3500-4000 mai târziu. După retragerea romană în zonă este atestată locuirea, pentru ca mai târziu în secolul VII arealul - încă locuit, să fie tranzitat de slavi - spre vest. Pentru
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
întâlnit cu ostilitățile și cu neîncrederea. Spre deosebire de forțele napoleoniene cu un secol mai devreme, polonezii nu ii vedeau că pe niște eliberatori. Rușii și-au luat rămas bun cu tristețe, durere și incertitudine. Nu a avut loc nici o hărțuire a soldaților ruși și nici atacuri asupra răniților. Pentru multi polonezi, rușii la acea vreme erau considerați că "ai lor", ca urmare a procesului de liberalizare care a avut loc în Imperiul Rus, după Revoluția din 1905. Acest lucru se află în contrast cu
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
și mulți au încercat să le împiedice pe fete să mai vină în teatru. Însă noi încercăm să facem spectacole bune și să le oferim oamenilor niște modele de urmat."" Teatrul Libertății este permanent în vizorul Autorității Palestiniene și a soldaților israelieni, mulți dintre cei care activează acolo fiind arestați temporar, fără a li se aduce acuzații concrete. ""Autoritățile israeliene, în special armata, nu ne plac foarte mult. Cred despre noi că suntem teroriști, doar cu o altă abordare. Au atacat
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
și-l facă prieten pe Ludovic al XIII-lea, duc la asasinarea sa în aprilie 1617. Pentru a prelua puterea din mâinile mamei sale, Ludovic a pus la cale o lovitură de stat. Concini avea o armată de 7000 de soldați, fără să se numere numeroșii săi acoliți și prieteniile sus puse. Împreună cu Carol d'Albert, duce de Luynes, maestrul său de vânătoare (care îi fusese propus lui Ludovic de către Concini - adevărat act de trădare din partea ducelui de Luynes), Ludovic planifică
Concino Concini () [Corola-website/Science/330761_a_332090]
-
al III-lea a fost determinat să câștige coroana suedeză și să aducă Suedia înapoi la catolicism. Ulterior, Sigismund a implicat Polonia în războaie inutile și nepopulare cu Suedia iar regimul a refuzat să-l sprijine cu bani și cu soldați, ducând la confiscarea regiunilor Livonia și Prusia de către Suedezi. Primii ani ai domniei lui Sigismund (până în 1598), Polonia și Suedia erau unite printr-o uniune personală care a făcut ca Marea Baltică să fie un lac intern. Cu toate acestea, o
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de militari profesioniști și 1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include 44 AIFV-uri, 164 TBT-uri, 148 piese de artilerie, 117 rachete antitanc, peste 140 de arme fără recul, 36 de arme antitanc tractate și 37 tunuri antiaeriene.
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
unor avangărzi mai mari, și cavaleria în avangardă este necesară și devine tot mai importantă în dependență de deschiderea terenului. De obicei în avangardă se alocă un sfert din forțele care avansează, la îndepărtarea de principalele forțe, crește proporțional numărul soldaților în aceasta. În caz de retragere avangarda se transformă în ariergardă.
Avangardă () [Corola-website/Science/330800_a_332129]
-
și amenințările care proveneau din mai multe direcții, care a inclus Imperiul Otoman, statul Teutonic, Habsburgii și Rușii. Având în vedere valoarea militară în scădere și dorința de ruszenie pospolită, cea mai mare parte a forțelor disponibile erau formate din soldați profesioniști și mercenari. Numărul și furnizarea acestora depindea de aprobarea de finanțare a șleahtei și a avut tendința de a fi insuficientă pentru orice combinație de adversari. Calitatea forțelor și comanda lor a fost bună, fapt demonstrat de victoriile împotriva
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
regină a Poloniei în schimbul Privilegiului Koszyce din 1374 (Privilegiul conținea eliberarea tributelor cu excepția a două domenii, eliberarea datoriei construcțiilor și reparațiilor caselor cu excepția teritoriului de est al Poloniei, birouri doar pentru polonezi, șleahta care lupta în război primea plata de soldat, eliberarea de construcții și poduri în orașe, eliberarea tribunalului de sprijin al regelui). În următoarele alegeri a regelui polonez care au avut loc în 1386, a fost ales Vladislav Jagiellon, Mare Duce al Lituaniei, care avea să fie primul rege
Alegerile regale în Polonia () [Corola-website/Science/330803_a_332132]
-
predea. El a refuzat, așa că Al Qama a ordonat trupelor sale cele mai, un atac, în vale unde se afla Pelagius. Forța asturienilor a atacat de pe versanții munților, și apoi, în momentul culminant, Pelagius a condus personal o parte din soldații săi afară din în vale. Ei s-au ascuns într-o peșteră, nevăzută de către musulmani. Scrierile creștine menționează că sacrificiul musulmanilor a fost oribil și de amploare, în timp ce scrierile omeide o descriu ca pe o simplă încăierare. Al Qama însuși
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
Ei s-au ascuns într-o peșteră, nevăzută de către musulmani. Scrierile creștine menționează că sacrificiul musulmanilor a fost oribil și de amploare, în timp ce scrierile omeide o descriu ca pe o simplă încăierare. Al Qama însuși a căzut în luptă, și soldații săi au fugit de pe câmpul de luptă. În urma victoriei lui Pelagius, oamenii din satele cucerite s-au alăturat acum armatei lui, și au ucis sute de soldați ai lui Al Qama în timp ce se retrăgeau. Munuza, neacceptând înfrângerea, a organizat un
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
ca pe o simplă încăierare. Al Qama însuși a căzut în luptă, și soldații săi au fugit de pe câmpul de luptă. În urma victoriei lui Pelagius, oamenii din satele cucerite s-au alăturat acum armatei lui, și au ucis sute de soldați ai lui Al Qama în timp ce se retrăgeau. Munuza, neacceptând înfrângerea, a organizat un alt atac, și a adunat ceea ce mai rămăsese din supraviețuitori. L-a confruntat pe Pelagius, însă armata lui a luat proporții mult mai mari acum, iar în
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
(d. 1907) a fost un soldat român in Războiul de Independență al României (1877-1878), decorat pentru bravură. A participat la Răscoala Țărănească din 1907. Este unul dintre țăranii împușcați de armată în represiunea răscoalei. Numele său este menționat de Constantin Mille (1861-1927) în relatările referitoare la
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
si cea a lui Constantin Mille in 1907, an în care acesta câștigă alegerile - colegiul din Teleorman). „Asa cum a fost , erou decorat in 1877, împroprietărit ca veteran, a doua oară răsculat, ucis de o patrie nerecunoscătoare.” Simbolul Ștefan Furtună, soldatul viteaz, decorat, ucis de monarhia ingrată, este preluat de propaganda comunistă, după anul 1946. Istoricul Andrei Pippidi, membru corespondent al Academiei Române, îl descrie pe Ștefan Furtună ca “erou consacrat de mitologia comunistă”. Surse istorice credibile despre existența certă, faptele de
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
cunoscută, pornind din intersecția cu Bulevardul Dacia si Calea Griviței) a fost marcată cu tăblițe inscripționate „Ștefan Furtună - participant la Răscoala din 1907”. În alte localitați și în diverse alte acte si evocări este descrisă o altă identitate. Astfel, există un soldat numit Ștefan Furtună în lista Eroilor Comunei Lipănești, la poziția 20 din secțiunea „Eroi 1941-1945”, la acesta facându-se trimitere în onomastica stradală din Sinaia, de exemplu. În caracterizarea doctorului veterinar Ion Ștefan Furtună (1860-1973), dată în literatura de specialitate, acesta
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
a colaborat cu regizorul chinez Zhang Yimou la o producție a operei "Turandot" de Puccini, care a fost reprezentată la Florența, si apoi în noua concerte istorice în Orașul interzis din Beijin, cu participarea a peste 300 figuranți și 300 soldați. Despre aceasta s-a turnat un film documentar, "The Turandot Project", cu participarea lui Mehta că narator. La 29 noiembrie 2005 Mehta a dirijat Simfonia a 8-a de Anton Bruckner cu Orchestră Regală Concertgebouw din Amsterdam. La 26 decembrie
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
învins pe otomani în repetate rânduri la Kinburn, Oceac și Focșani, și se apropiau tot mai mult de acest „avanpost turcesc” în regiune. În martie 1790, rușii au încercuit Ismailul, care avea la moment o garnizoană de 35.000 de soldați cu 200 de tunuri, Surorov dispunea 31.000 de ostași. În dimineața zilei de 21 decembrie 1790, acesta a dispus atacul asupra cetății. După un bombardament care a durat până la ora 3:00, trupele ruse au început asaltul, la 5
Asediul Ismailului () [Corola-website/Science/330870_a_332199]
-
se aflau în paza lor, iar femeia și tânărul rege au fugit. În luptă, Clotaire l-a ucis pe Bertoald, aceasta fiind o răzbunare pentru uciderea fiului său cu câțiva ani înainte. Armata lui Clotaire a ajuns la Orbe, însă soldații săi au fost prinși la lacul Neuchâte. Sigeber și fratele său mai mic, Corbo, au fost executați la ordinele lui Clotaire, apoi a continuat să-și execute mai mulți membrii ai familiei cu excepția lui Merovech, nepotul său, și Childebert care
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
deșert. În confruntările împotriva italienilor a utilizat cunoștințele de geografie locală și dispunere a reliefului (care erau necunoscute adversarilor săi). Mukhtar și-a condus de mai multe ori escadronul în atacuri împotriva italienilor, după care proceda la disimularea în deșert. Soldații aflați sub comanda lui Mukhtar au organizat mai multe atacuri și ambuscade asupra avanposturilor italienilor, întrerupând liniile de aprovizionare și comunicare. În general, armata italiană a fost surprinsă și pusă în dificultate de tacticile de gherilă aplicate de Mukhtar. În
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
la eliberararea acestei țări de sub jugul colonial olandez. s-a născut la 20 martie în anul 1865 în satul Pașcani, plasa Bujor a județului Chișinău, Basarabia, în familia lectorului bisericesc Paneleimon Mămăligă. În anul 1886 se afla în Singapore, ca soldat al Armatei imperiale ruse. Anterior fusese la Vladivostok (Orientul Depăratat), Hankou, Fuchjou și Canton (China). În anul 1892, sau anterior, a intrat în serviciu la rajah-ul insulei Siameze Lomboc. Printre misiunile lui Mămăligă au fost unele cu caracter diplomatic
Vasile Mămăligă () [Corola-website/Science/330097_a_331426]
-
sfârșitul anilor 1940, iar construcțiile au început la 1 aprilie 1948. O parte substanțială din lucrări au fost efectuate de tineri din RSF Iugoslavia și din străinătate prin programe de muncă voluntară. Aproape 300.000 de tineri, între care și soldați din armata iugoslavă, au luat parte la lucrări. Drumul de între cele două orașe, drum denumit înainte de anii 1990 "Șoseaua Frăției și Unității", a fost terminat și s-a deschis oficial la 27 iulie 1950. Deși pe atunci era denumit
Autostrada A3 (Croația) () [Corola-website/Science/330077_a_331406]