28,232 matches
-
gura papuașilor! Dar are, indiscutabil, acel feeling propriu artiștilor devotați genului în care performează; are, și transmite, energia pozitivă ce încarcă ființa ascultătorului cu senzația că este „in“, și nu „out“... Ascultați Bad Love, Lisa, Hungry, Cherry Red sau de pe albumul Black (1994) chiar piesa titlu. Producătorul, de conveniență cu casa de discuri, poate face un „produs“ comercial. (Originalitatea nu-i rezervată decât „monștrilor sacri“!) Dar nici un producător nu scoate dintr-o piesă rock ceea ce artistul nu-i dă: trepidația sângelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
încă o dată; dovadă că au gust puternic și într-un pot-pourri. Îi iau în ordine și zic ce face fiecare: Emil Brumaru povestește cum numai el știe despre un pârț epocal scăpat de bunica dinspre mamă; Șerban Foarță compune un album în minunate versuri pentru Ariadna și Paulina; Gheo își descoperă hâtru ca un moșulean jokerul din careul de ași: un stră-străbunic cu America-n sânge; Florin Lăzărescu și Luci Teodorovici jonglează ca niște maeștri vestiți ai râsului (cu nod în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cutreieram duminica, după vreo veste de-acasă, după vreo masă caldă și consistentă, altfel decât zeama de cazan de la cantina „Abatorul“... În pregătirea festinului - care de multe ori nu mai venea - adăstam pe-un scaun incomod, în fața televizorului ce difuza „album duminical“. Iar acolo era nelipsită porția de jazz. Cine cânta, nu mai rețin. Numele mari care vizitaseră România - Louis Armstrong, Duke Ellington, Count Basie, cine mai știe!... Și Big Band-ul condus de Sile Dinicu, desigur, care cânta orice. Duminicile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Unde rămăsesem? Deci: Politicos din fire, dar foarte exigent, Bobo va zice că am scris și articole mai bune ca ăsta. După care ne vom vărsa reciproc amarul pe care-l avem pe casa de discuri, care tot amână lansarea albumului. Fie că mă credeți ori ba, eu așa prevăd viitorul. Nu aveți decât să angajați un detectiv particular, să mă verifice. Știu unul bun, l-am văzut la oteve. Accidental. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Puțin ajutor Luiza VASILIU Cea mai teribilă tortură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
floare. Există, totuși, un lucru bun: publicul care nu mai tolerează astfel de lucruri e mai numeros. Asta se simte, în primul rând, în succesul unor festivaluri cu muzică bună și foarte bună, ca B’estival, Artmania sau Stufstock. Noul album va fi unul acustic Cântați de nouă ani. Aveți vilă cu piscină, mașină și avion, bodyguard și fane isterice? Unul dintre noi are vilă și piscină, dar prin conjucturi ce țin de familie, nu de muzică. Există și vreo două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
colaborați cu cineva? Nu, e foarte bine așa. Noi știm cel mai bine ce vrem și ne cunoaștem interesul sută la sută. E puțin mai mult de lucru, dar merită. Să vorbim și despre ceea ce urmează. Știu că pregătiți un album nou. Când va avea loc lansarea și cât de diferit este față de ceea ce ați făcut până acum? Cel de-al treilea album de studio LUNA AMAR| va fi un album acustic, sau semi-acustic, mai degrabă. Am optat pentru această idee
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
E puțin mai mult de lucru, dar merită. Să vorbim și despre ceea ce urmează. Știu că pregătiți un album nou. Când va avea loc lansarea și cât de diferit este față de ceea ce ați făcut până acum? Cel de-al treilea album de studio LUNA AMAR| va fi un album acustic, sau semi-acustic, mai degrabă. Am optat pentru această idee deoarece cântăm și așa de ceva vreme (de prin 2004...) și acest stil, „soft“, și-a câștigat propriul public. Public pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Să vorbim și despre ceea ce urmează. Știu că pregătiți un album nou. Când va avea loc lansarea și cât de diferit este față de ceea ce ați făcut până acum? Cel de-al treilea album de studio LUNA AMAR| va fi un album acustic, sau semi-acustic, mai degrabă. Am optat pentru această idee deoarece cântăm și așa de ceva vreme (de prin 2004...) și acest stil, „soft“, și-a câștigat propriul public. Public pe care dorim să îl răsplătim cu acest material. Va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
semi-acustic, mai degrabă. Am optat pentru această idee deoarece cântăm și așa de ceva vreme (de prin 2004...) și acest stil, „soft“, și-a câștigat propriul public. Public pe care dorim să îl răsplătim cu acest material. Va fi un album mai scurt, în jur de 11 piese, iar lansarea va fi undeva în octombrie-noiembrie. 5 x LUNA AMAR| MIHNEA - trompetă, voce, chitară Descriere scurtă a vieții personale... la naiba, e aproape imposibil de făcut așa ceva! Mi se pare că ființa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sunt tot alături... (ne)sfârșit. SORIN - bass Îmbucătura de viață prea mare pentru a fi înghițită de unii („de ce sunteți așa de triști?“), distracția de vineri seara („folclor/folclor/folclor“), vocea unei generații (pfffffff), zeci de mii de kilometri, două albume („parcă îmi place mai mult asfalt“), mainstream („ba nu, underground“), ce vreți voi („... .“), bună seara, suntem Luna Amară din Cluj. Dacă trupa asta ar fi o ființă, ar avea o față frumoasă și strâmbă, cu un ochi mereu plecat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați creați din ceară de artista plastică Patricia Piccinini (am chiar un album acasă cu respectivii porci umani!). Dar acum, Iisus din 2007 pe rachetă avea alt sens: de fapt, singurul sens ingurgitabil era acela că acest Iisus (în ciuda mesajului militant al creatorului său plastic, argentinianul Leon Ferrari) panorama de la înălțimea sa tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
punct pe „revoluționari“. Cortina de ceață m-a intrigat, m-a informat, m-a făcut să râd. Cred că e de ajuns pentru o carte de dialoguri relaxate. Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș, Cortina de ceață, colecția „Duplex“, Editura Polirom, 2007 Album de enervări Bogdan Romaniuc La 24 de ani, tânărul Cioran, exilat la Paris, scrie poate cel mai pasionat text al său, Schimbarea la față a României, un eseu în care sunt prezentate criza unei culturi mici, iubirea și ura față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
un trecut. Iubesc istoria României cu o ură grea“, scria Emil Cioran în 1936. Ceva din isteria cioraniană a Schimbării la față a României se regăsește și în volumul Enervări sau despre bucuria de a trăi în România, un mic album în care doi prieteni, Mirel Bănică și Codruț Constantinescu, adună, cu perseverența unor filateliști, enervările pe care le-au trăit în „Absurdistanul“ românesc: „Am colecționat în fond, precum doi filateliști împătimiți, cele mai stridente și mai interesante enervări, le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
a fost dăruit de Cel-de-Sus. Să scrie melodii cuceritoare nu-i este dat oricui. Dar Oldfield a muncit mult să-și merite talentul. Nu mai am la îndemână un interviu de acum aproape două decenii, în care vorbea despre realizarea albumului Islands, și-ndeosebi a piesei The Wind Chimes, pe care o ilustrase video cu animație 3D, realizată în faimosul program de computer numit 3d max. Dacă eram muzician de vocație, documentul respectiv stătea pe raftul cu „opere fundamentale“, obligatoriu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
credibilitate, deja plana amenințarea disoluției. Așa-numitul radio underground a trăit o scurtă perioadă de înflorire, însă dat fiind că aceasta era o contradicție în sine, semnificația era în principal aceea a trecerii de la muzica paradelor hit la AOR, la „Album Oriented Radio“ (radio orientat spre LP) sau „Adult Oriented Rock“ (rock pentru un public adult). În societatea burgheză se răspândeau, printre altele, zvonuri sălbatice despre freaks, care ar fi vărsat butoaie de LSD în stațiile urbane de alimentare cu apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
șovăielnică a unui spectator, o invitație incertă pentru amatorii occidentali. Poate doar pentru bărbați, și-a spus Margaret, care nu se simțea nici atrasă și nici respinsă, ci numai plictisită. și-a adus aminte de maică-sa, care Îi arăta albume cu reproduceri după Gauguin. Avea doisprezece ani pe atunci, iar maică-sa o Îmbarcase Într-o interminabilă prelegere despre atingerea maturității la tinerele tahitiene. Alte mame ar spune povestea cu albinuța care caută o floricică să-i culeagă polenul sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de ce vârsta lui - are abia douăzeci și șase de ani - e scrisă sub pervazul ferestrei pictate? Astăzi știu că un serviciu din Hamburg-Bahrenfeld pentru poze destinate cumpărătorilor de țigări livrase acele minunate reproduceri în schimbul unor bonuri valorice și, la comandă, albume pătrate. De când toate trei îmi stau din nou la dispoziție datorită galeristului meu din Lübeck, care ține un anticariat pe Königstraße, e sigur că ediția apărută în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acele minunate reproduceri în schimbul unor bonuri valorice și, la comandă, albume pătrate. De când toate trei îmi stau din nou la dispoziție datorită galeristului meu din Lübeck, care ține un anticariat pe Königstraße, e sigur că ediția apărută în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe Königstraße, e sigur că ediția apărută în ‘38 a albumului dedicat Renașterii a fost tipărită până la cel de-al patru sute cincizeci de miilea exemplar. În timp ce întorc pagină după pagină, mă văd la masa din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din tubul galben... Pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea, mulți colecționari vor fi fumat peste măsură din cauză că erau iremediabil ahtiați de artă. Eu însă am devenit beneficiarul tuturor acelor fumători pentru care bonurile valorice nu aveau nici o valoare. Din ce în ce mai multe poze, colecționate, obținute prin schimburi și lipite în album, reprezentau avuția mea, cu care mă purtam copilăros, mai apoi plin de simțire: astfel, Madona avântată a lui Parmigianino, al cărei cap înmugurind pe gâtul lung depășește în înălțime coloana tinzând spre cer din fundal, i-a permis băiatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai oferise pe deasupra tejghelei. Uneori, tatăl, după ce fusese plecat în vreo călătorie de afaceri ca negustor de coloniale, cum își zicea el, îi aducea fiului mult-doritele bonuri valorice. Și calfele bunicului meu, meșterul tâmplar, fumau cu hărnicie în folosul meu. Albumele pline de spații goale între texte doct explicative trebuie să fi fost cadouri de Crăciun sau de ziua mea de naștere. Până la urmă, pe toate trei le păzeam ca pe o comoară: albumul albastru, în care lipisem pictura gotică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tâmplar, fumau cu hărnicie în folosul meu. Albumele pline de spații goale între texte doct explicative trebuie să fi fost cadouri de Crăciun sau de ziua mea de naștere. Până la urmă, pe toate trei le păzeam ca pe o comoară: albumul albastru, în care lipisem pictura gotică și din Renașterea timpurie; cel roșu, care îmi aducea înaintea ochilor pictura Renașterii; cel galben-auriu, în care erau adunate picturile barocului, cu destule lacune. Spre mâhnirea mea, în spațiile revendicate de Rubens și Van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta de la sufragerie, care trebuia să-mi ajungă. Pe etajerele ei se adunau în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen Pelikan, trusa de pictură cu douăsprezece culori, timbrele adunate mai degrabă la întâmplare, o grămadă de mărunțișuri de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie, care asigura lumina laterală pentru pian și portativul deschis, își aveau sălașul albumul de poezii, păpușile și animalele de mângâiat ale surorii mele, care nici nu se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și care practic nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări pe care le lipeam în album în anii ce trecuseră: doamne din timpul Renașterii își ofereau profilul lor luminos. De asemenea, îmi petreceam timpul ba pe străzile din orașul vechi, ba în pădurea Jäschkental, strângând fără să-mi dau seama amănunte ce s-au tot adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]