28,201 matches
-
de curent și efectiv nu mai aveam putere să înaintez. Făceam eforturi supraomenești să mă mențin la suprafața apei, să nu mă scufund, să nu mă înec. Și atunci mi-a venit așa în gând, poate voi fi avut și lacrimi pe obraz, că într-o asemenea situație nu era deloc ușor: "Ricușor, ți-ai pierdut mama. Acum îți pierzi și tatăl! Dumnezeu să te țină în pază!" De nebănuit și de necrezut... În momentul în care am terminat de formulat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din casă. // Cu gândul care mă-nfioară/ N-aș vrea să-l mai trăiesc a doua oară/ Căci nu aveam nici foc în vatră/ Și biata mamă, supărată/ De se ruga la Dumnezeu/ Să ne ferească de mai rău!/ Și multe lacrimi a vărsat/ Căci munca de o viață a lăsat/ La schimb cu Râmnicu Sărat.// Coșmar de-o viață grea, adevărată,/ Ce nu se poate exprima-n cuvinte./ Deși așa a fost mai înainte/ Să știe cei ce vor veni după
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în piept inima-mi bate/ De la atâta nedreptate/ Și adesea fost-am dat afar' din școală/ Spunându-mi-se: bestie ordinară!/ Tu nu ai dreptul la învățătură,/ Destinul tău va fi o muncă dură!// Am fost profund îndurerat/ Și multe lacrimi am vărsat/ Și acum când îmi aduc aminte/ Îmi curge aceeiași lacrimă fierbinte./ Dar viața merge înainte... O familie de boieri liberali Constantin Ilaș: La instaurarea regimului politic comunist cei din conducerea sa au vrut distrugerea elitei societății pe orice
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dat afar' din școală/ Spunându-mi-se: bestie ordinară!/ Tu nu ai dreptul la învățătură,/ Destinul tău va fi o muncă dură!// Am fost profund îndurerat/ Și multe lacrimi am vărsat/ Și acum când îmi aduc aminte/ Îmi curge aceeiași lacrimă fierbinte./ Dar viața merge înainte... O familie de boieri liberali Constantin Ilaș: La instaurarea regimului politic comunist cei din conducerea sa au vrut distrugerea elitei societății pe orice nivel se afla ea: elita politică, a satelor, a intelectualității, a artiștilor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cea mai mare, Lucica, că fusesem anunțați de duminică la apelul de la Miliție unde să-l căutăm pe Greceanu. Și a venit sora mea cu 4 bomboane și două mere ionatane. Ăsta a fost cadoul meu. Le-am mâncat cu lacrimi pe cele două bomboane. Toți ceilalți copii primeau cadouri, se duceau cu plugușorul, eu nu m-am dus nicăieri. N-am vrut să mă duc. Drept că nici acasă la Lupești tata nu ne lăsa să mergem cu plugușorul. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mănânc, așa flămând cum eram. A zis țiganca: "Nu vrei să mănânci de la țigani? Dar suntem foarte curați, mănâncă! Eu am avut un băiet de sama mata ș-o murit, și-i dau de pomană". Vă dați seama cu ce lacrimi am mâncat? A stat lângă mine și-a zis că nu pleacă până nu mănânc. Și m-am așezat pe prispa aceea mai înaltă la Ciupercă și am mâncat. Țiganca mai venea la noi cu mâncare de pomană, la sărbători
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
frig și de boli iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata mamă mereu plângea, îmi spunea apoi că nu i se usca perna de lacrimi de cât a plâns. Mama a fost cea mai afectată pentru că avea responsabilitatea noastră. Noi eram copii, luam situația ca atare și nu realizam, nu înțelegeam până la capăt situația în care ne aflam. Dar mama realiza și era cumplit pentru
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Lipsa de toate se simțea în case și în trebuințele zilnice, - și negreșit după cererea locuitorilor, Moisei MovilăVodă dădu hrisovul, prin care arată cum breasla (rândul) negustorilor din târgul Eșii, au venit și s-au jeluit cu mare tânguire, și lacrimi de sânge au vărsat înaintea sa, cum că sunt toți oameni străini de prin alte țări și de prin alte pământuri, și din pricina luăturilor (dabilelor), toți neguțitorii care erau cu putere și cu avere au fugit în alte țări străine
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mântuitoare, toate clasele societății s-au trezit ca dintr-un somn adânc. Oamenii care sunt în stare de a-și scăpa patria de sub asuprire, au început a-și aduce aminte că sunt români și mai ales tinerimea Moldovei care vărsa lacrimi de sânge în preajma suferințelor obștești, s-a simțit deodată însuflețită de o falnică nădejde. Atunci, deodată, un mare număr de persoane au alergat la Iași, de prin provinții, spre a se uni cu frații lor din Capitalie și a căuta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
imaginea lui devine și mai colorată de afecțiunea poetului: „Bătrân de tot îl revăd apoi, într-un palton lung până la pământ urcând greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stins și plângător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpâni". Erau poate lacrimile pentru cauza Basarabiei, pentru care a dat ultima sa luptă politică ca om de stat și pe care o pierduse chiar mai înainte de a o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
într-un palton lung până la pământ urcând greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stins și plângător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpâni". Erau poate lacrimile pentru cauza Basarabiei, pentru care a dat ultima sa luptă politică ca om de stat și pe care o pierduse chiar mai înainte de a o începe?... Vestit cărturar, Kogălniceanu a fost un mare iubitor al cărților. Un scriitor ieșean C.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bine, uite, eu «ziceam» că m-am prefăcut în vânt; pfuu! pfuu! Tu nu știi că sunt eu. Mă cauți, dar nu mă vezi. Vântul nu se vede, mămico.“ Nu se vede, dar se simte, la fel cum se simt lacrimile pe obraji sau juliturile din coate. Vântul nu se duce la grădiniță, nu trebuie să învețe poezii și nici n-are unghii sub care să intre plastilină. Vântul nu-i copil. „Acum mă prefac într-o rază de soare. Îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
sunt tot atâtea atingeri directe la prestigiul ei, la imaginea pe care o dă despre ea însăși. Și se știe că uneori astfel de răniri ale narcisismului social pot fi extreme, antrenând conduite care pot să pară exagerate (crize de lacrimi, comportament isteric), dar care au și o funcție reparatoare care înseamnă conștiința - prin rușinea resimțită - a devierii, a transgresiuneii comise, reparatoare prin faptul că ele înseamnă revendicarea și exigența unei funcționări normative a interacțiunii. Marea modestie în organizarea recepției și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceste două personaje). Dar Ulise se satură de mângâierile sale, se plictisește de alintările și farmecele ei "de când se săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți pe valuri și cu inima topită de dor și de gemete"27. Ea îl dorea. Ospitalitatea interesată a lui Calipso l-a transformat pe erou în sclavul așternutului ei, în prizonierul dorinței
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aducă și pe cei rămași, la ospățul dat de Circe, imaginile folosite pentru a descrie spectacolul regăsirii sunt foarte semnificative (chiar dacă, după Bérard este vorba de o interpolare ulterioară): "Îmi găsii la corabie tovarășii oftând amar și vărsând potop de lacrimi. Precum vițeii zburdând înaintea vacilor întoarse sătule de la pășune, că nu-i încape ocolul, așa și tovarășii, când mă văzură se repeziră în jurul meu și mă îmbrățișară, vărsând lacrimi" (10.409-414)34. Datorită acestei ierburi, drogul își pierde efectul, iar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Îmi găsii la corabie tovarășii oftând amar și vărsând potop de lacrimi. Precum vițeii zburdând înaintea vacilor întoarse sătule de la pășune, că nu-i încape ocolul, așa și tovarășii, când mă văzură se repeziră în jurul meu și mă îmbrățișară, vărsând lacrimi" (10.409-414)34. Datorită acestei ierburi, drogul își pierde efectul, iar Ulise nu se lasă dus la porcărie, inversează rolul agresatului cu cel de agresor și nu cedează avansurilor lui Circe. "vâră-ți mai bine sabia în teacă și vino
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ea vărsând un drog în vin pentru a-i calma durerea și a-l face să uite, faptă foarte asemănătoare cu ceea ce făcuse Circe și altele, un drog desigur benefic, dar cât de periculos devine acesta când știm că împiedică lacrimile să curgă "chiar de-i murea tatăl și mama" (4.224)60. Menelau îi oferă un cadou care departe de a-i ușura întoarcerea este menit să o împiedice: magnificii cai nu pot fi transportați în Itaca. Menelau nu se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îl știu, refuză să-l recunoască. Povestirea debutează cu o reflecție despre cumpăna apelor: de ce, întreabă Ulise care caută întotdeauna cauzele lucrurilor, fluviile au o apă dulce ca ploaia, iar marea este sărată? Itaca este cu adevărat locul de cumpănă. Lacrimile sărate ale pământenilor au și ele un rol. Fiindcă recunoașterea regelui în acel cerșetor ridică întrebarea asupra a ceea ce se petrece în absența sa, asupra a ceea ce rămâne și a ce se schimbă. Și Ulise, în primele pagini, nu recunoaște
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
suicidé, 1853, p. 268. 189 "Dacă nu ar trebui să păstrez decât o carte, aș alege Odiseea. Întreaga umanitate este în ea. Niciodată cerul nu a fost atât de aproape de pământ și zeii mai pe măsura oamenilor. Poem udat de lacrimi divine, compus pe țărmul mării Ionice, el trebuie citit și recitit la malul mării" (L'Esprit nouveau, 1875, Slatkine, 1973, p. 251). 190 Scrisoare către V. Chauffour, Bruxelles, 13 martie, 1855, citat de către Simone Bernard-Griffiths, în Le mythe romantique de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vitrail. La Légende de Saint Julien a l'épreuve de la tradition médievale", în Versants, 12, 1987, pp. 29-44. 339 Astfel în versiunea relatată de Langlois, spre disperarea lui Julien după revelația tragică, ea exclamă: "Ah, frate, răspunde castelana izbucnind în lacrimi, poți să cunoști atât de puțin inima soției tale încât să o crezi în stare să te abandoneze cu lașitate sub povara răului? O! Nu, nu, niciodată! Ei bine, renunță la lume, pleacă dacă voiești, dar după ce am împărtășit plăcerile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spun unul lângă altul..... Șocul unei astfel de priveliști nu putea fi temperat de faptul că prizonierii își aduseseră pături cu ei. Deseori, imaginea noilor locuințe le făcea pe unele femei, precum Cocârlă, sora și prietenele ei, să izbucnească în lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scândurele, ușile erau între zi așa, și așa vertical, o scândură bătută. Și eram cu sora și încă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut când sunt sărbătorile... când veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plângeam... era până la 35, 40 de grade de frig, lacrimile s-au uscat, s-a-nghețat la obraz și ne-ntrebam: „caru’ asta mare, vede și a noastră casă dragă?”. Mulți deportați își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau în Ajun și primeau chiar porții suplimentare de mâncare - inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-mi doresc moartea cu o ardoare așa cum altădată doream să studiez medicina. Sunt zile în care doresc să ajung să văd sfârșitul acestui război, să trăiesc zile frumoase ca altădată. Dar moartea e mai bună, e liniște și pace, fără lacrimi”... Iată cum moartea poate fi apropiată de om, în astfel de situații-limită omul făcându-și și din moarte un fel de prieten, ceva care te poate ajuta, ca și gândurile despre casă, despre acasă: „Veșnic mă gândesc la «acasă». De
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lecțiile pe întuneric” rostite de Iorga, Sadoveanu, la radio, la prelegerile lui Călinescu. Toate dovedesc adevărul că regulile comunicării au valoare numai în măsura în care dincolo de ele se află personalitatea emițătorului. Pronunțarea, în sensul de rostire, „are atâta eficacitate încât trezește mânie, lacrimi, îngrijorare”, și face astfel că „un discurs chiar mediocru prezentat într-o acțiune energică, va produce mai mult efect decât un discurs foarte bun însă lipsit de o atare acțiune”. Demostene, fiind întrebat ce trebuie pus pe primul loc în
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cele improvizate au continuat să aducă convoaie mari, de sute de evrei, de toate vârstele, la clădirea Chesturii, bătuți de zor pe parcurs de Însoțitori și de locuitori. Mulți dintre evrei erau doar parțial Îmbrăcați, plini de sânge și de lacrimi, În timp ce copiii mici se târau după ei, deoarece În majoritatea cazurilor li s-a ordonat să ridice mâinile. Pietonii Îi pândeau pe trotuare, Îi băteau, Îi scuipau, Îi Înjurau și aruncau asupra lor cu bălegar. În anumite convoaie arestații au
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]