275,845 matches
-
din pat provocând o activitate intensă a femelelor gravide de oxiuri pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale. Intensitatea sa este variabilă, în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice, putând deveni insuportabil. Pruritul anal și perianal obligă pacientul să se scarpine, antrenând leziuni de grataj, cu hemoragii, eczemă, suprainfecție cu bacterii piogene în regiunea perineală. Examinarea marginii anale poate pune în evidență leziuni congestive cu hemoragii punctiforme provocate de mușcăturile viermelui femelă. În plus, marginea anală poate fi
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
provocate de mușcăturile viermelui femelă. În plus, marginea anală poate fi acoperită de un mucus gros și adesea sângeros conținând oxiuri și numeroase ouă. Alte tulburări intestinale sunt mai puțin caracteristice: durerile abdominale nesistematizate pot fi întâlnite la 20% dintre pacienți. Oxiurii pot produce o inflamația cronică a intestinului, responsabilă de diaree cu scaune moi, acoperite de mucus, adesea cu striuri de sânge. Greața și vomele sunt rare. Tulburările nervoase și modificările de caracter nu sunt rare, în special în rândul
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
cu scrupulozitate măsurile de igienă. Școlarii, care sunt expuși constant la infecție, necesită repetarea tratamentului din 3 în 3 luni, pentru a menține infecția la un nivel scăzut. În caz de oxiuriaze recidivante, se poate folosi următoare schemă terapeutică pentru pacient și anturajul său: flubendazolul sau mebendazol comprimate de 100 mg pe zi timp de 3 zile, apoi 1 comprimat la fiecare 15 de zile timp de 2 luni. Tratamentul simptomatic constă în administrarea locală, în regiunea perianală, a unui unguent
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
licențe pentru transportul transfrontalier de numerar în euro între statele membre din zona euro și o platformă IT pentru rețeaua Solvit. Sistemul este în continuă extindere pentru a acoperi și alte arii legislative, cum ar fi Directivă privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Sistemul ÎMI își dorește "să devină un instrument flexibil în mâinile cooperării administrative, contribuind la o mai bună guvernanță a Pieței Interne". Regulamentul ÎMI care a intrat în vigoare în decembrie 2012 este o lege UE
Sistemul de Informare al Pieței Interne () [Corola-website/Science/328606_a_329935]
-
și ai Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) a recomandat utilizarea unui prag ≥6,5% HbA pentru diagnosticarea diabetului. Această recomandare a fost adoptată de către Asociația Americană pentru Diabet în anul 2010. Testele pozitive trebuie repetate, cu excepția cazului în care pacientul prezintă simptome tipice și o valoare a glicemiei >11,1 mmol/l (>200 mg/dl). Pragul de diagnosticare a diabetului se bazează pe relația dintre rezultatele testului de toleranță la glucoză, de măsurare a glicemiei à jeun sau HbA și
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
la glucoză, de măsurare a glicemiei à jeun sau HbA și complicațiile cum sunt bolile retinei. Se preferă măsurarea glicemiei în condiții de repaus alimentar sau a glicemiei aleatorii în locul testului de toleranță la glucoză, acestea fiind mai convenabile pentru pacienți. Testul HbA prezintă avantajul de a nu necesita repausul alimentar, iar rezultatele sunt mai stabile. În schimb, costul testului este mai ridicat decât cel al testului de măsurare a glicemiei. Se estimează că 20% din populația Statelor Unite suferă de diabet
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
umane 1 asemănătoare glucagonului și inhibitorii dipeptil peptidazei 4. Metformina nu trebuie administrată persoanelor cu insuficiență renală sau hepatică severă. Injecțiile cu insulină pot fi asociate cu medicația orală sau pot fi administrate în mod independent. În prima fază, cei mai mulți pacienți nu au nevoie de insulină. Pe de altă parte, atunci când insulina este inclusă în tratament, se folosește o formulă de insulină cu acțiune prelungită, administrată seara, iar tratamentul cu medicație orală este continuat. Dozele sunt crescute treptat până se obțin
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
ridicat, ceea ce le face, la nivelul anului 2010, să nu fie rentabile. În timpul sarcinii, tratamentul de elecție rămâne, de regulă, insulina. Chirurgia obezității reprezintă o soluție eficientă pentru tratarea diabetului la persoanele care suferă de obezitate. După operație, pentru mulți pacienți, tratamentul medicamentos nu mai este deloc necesar sau include puține medicamente, iar mortalitatea pe termen lung este redusă semnificativ. Procedura implică totuși un risc de deces pe termen scurt mai mic de 1%. Nu se cunoaște deocamdată cu exactitate indicele
Diabet zaharat de tipul 2 () [Corola-website/Science/328746_a_330075]
-
active, după cum reiese din prezența unor markeri de activare pe suprafața lor, cum ar fi CD25 și moleculele HLA din clasa II. Fenotipul acestor limfocite T se caracterizează prin prezența unei subpopulații predominante și cvasiexclusive și care diferă de la un pacient la altul. Aceste limfocite nu sunt de origine materna, ceea ce exclude diagnosticul diferențial de reacție a grefonului împotriva gazdei maternofetale grave din cadrul unei DICS. In vitro, ele proliferează slab în prezența mitogenului, dar nu sunt activate de antigene. Există o
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
B circulante nu sunt, de obicei, detectabile. Studiul de biologie moleculară a rearanjărilor genelor V, D si J a arătat că hiperlimfocitoza T este cauzată de expansiunea unor clone. Interesant este faptul că acest sindrom poate fi găsit în fratria pacienților cu o formă tipică de DICS cu absența limfocitelor B în două familii distincte, ceea ce sugerează că sindromul Omenn este o formă de expresie fenotipică a unui DICS cu activare majoră a limfocitelor T autoreactive. Sindromul Omenn este cauzat de
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
semestru cursurile Universității Columbia, unde studiază engleza și psihologia. În 2005, Vanessa a terminat Maratonul din New York și a donat banii strânși organizației non-profit Musicians on Call, care se ocupă cu aducerea muzicii live și a celei înregistrate în saloanele pacienților. A participat la mai multe probe de maraton din New York. În tinerețe a mai practicat și fotbalul. Pe data de 25 septembrie 2008, Vanessa, împreună cu mulți muzicieni și oameni de știință au mers într-o expediție de nouă zile la
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
sunt luate în serios de comunitatea științifică. El pornește de la premisa că boala este de natură somatică și încearcă să o facă reversibilă printr-un procedeu care are la bază aceleași principii. Prin grefarea unei perechi de coarne pe fruntea pacientului, operație dublată de injecții cu calciu, el canalizează atenția bolnavului spre creșterea coarnelor și, implict, spre inversarea decalcifierii. În ciuda unui trecut rămas ca un stigmat în dosarul său - involuntar, la vârsta de 11 ani, a stat la baza unui accident
Ira Melanox () [Corola-website/Science/328811_a_330140]
-
(uneori - EEg-feedback, neuroterapie sau neurobiofeedback) este un tip de tratament prin biofeedback ,care înregistrând forme de activitate cerebrală în timp real, cel mai des electroencefalograma, își propune să învețe și să antreneze pacientul în autocontrolul unor parametri ai acestora cu ajutorul întăririi pozitive (feedback pozitiv) a tipului dorit de activitate cerebrală și întăririi negative a tipurilor de activitate nedorite. De obicei, se plasează senzori pe scalp pentru a măsura electroencefalograma, iar înregistrările sunt vizualizate
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
înregistrările sunt vizualizate cu ajutorul unor sunete sau imagini video. Alte tehnologii înrudite sunt cele care folosesc biofeedbackul hemoencefalografic și biofeedbackul prin imaging funcțional de rezonanță magnetică fMRI. Neurofeednack se caracterizează prin faptul că: Tratamentul se bazează pe percepția activă a pacientului, care învață progresiv să moduleze activități cerebrale proprii, sub îndrumarea terapistului și a computerului Creierul produce activități electrice, care sunt înregistrate pe electroencefalograma sub forma unor unde cerebrale. Undele cerebrale de frecvențe diverse sunt asociate unor stări mentale. De pildă
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
distracție a atenției prin micșorarea activitătii cu unde lente (teta), reducându-se starea de neliniște și agitație și îmbunătațindu-se capacitatea de concentrare. Efectele descrise se însoțesc de creșterea activității cu unde rapide. După formularea diagnosticului, terapistul care consideră că un pacient ar putea beneficia de un trening de neurofeedback, efectuează o electroencefalografie care este analizată cu ajutorul unui computer - electroencefalografie cantitativă - pentru a putea discerne ce asupra căror tipuri de activitate cerebrală este bine de a se interveni și pe care părți
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
o electroencefalografie care este analizată cu ajutorul unui computer - electroencefalografie cantitativă - pentru a putea discerne ce asupra căror tipuri de activitate cerebrală este bine de a se interveni și pe care părți ale craniului de preferabil de a se aplica electrodele. Pacientul este așezat într-un mod relaxat într-un fotoliu confortabil. În fata i se așează ecranul unui computer. I se așează pe cap electrodele encefalografului și se activeaza programa computerului. Acesta restituie informația electroencefalogramei sub forma unor vizualizări grafice. În
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
într-un mod relaxat într-un fotoliu confortabil. În fata i se așează ecranul unui computer. I se așează pe cap electrodele encefalografului și se activeaza programa computerului. Acesta restituie informația electroencefalogramei sub forma unor vizualizări grafice. În caz ca pacientul este un copil, o asemenea vizualizare poate lua forma unui joc video. Dacă pacientul este adult, se pot utiliza bare care variază în timp și reprezintă datele undelor cerebrale pe care urmărim sa le modulăm. În acest caz i se
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
unui computer. I se așează pe cap electrodele encefalografului și se activeaza programa computerului. Acesta restituie informația electroencefalogramei sub forma unor vizualizări grafice. În caz ca pacientul este un copil, o asemenea vizualizare poate lua forma unui joc video. Dacă pacientul este adult, se pot utiliza bare care variază în timp și reprezintă datele undelor cerebrale pe care urmărim sa le modulăm. În acest caz i se cere pacientului să încerce să crească înălțimea unei bare date și reducerea alteia. În
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
un copil, o asemenea vizualizare poate lua forma unui joc video. Dacă pacientul este adult, se pot utiliza bare care variază în timp și reprezintă datele undelor cerebrale pe care urmărim sa le modulăm. În acest caz i se cere pacientului să încerce să crească înălțimea unei bare date și reducerea alteia. În anul 1924 psihiatrul german Hans Berger a conectat un cuplu de electrode (mici discuri rotunde de metal) la scalpul unui pacient și a detectat un mic curent electric
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
modulăm. În acest caz i se cere pacientului să încerce să crească înălțimea unei bare date și reducerea alteia. În anul 1924 psihiatrul german Hans Berger a conectat un cuplu de electrode (mici discuri rotunde de metal) la scalpul unui pacient și a detectat un mic curent electric cu ajutorul unui galvanometru balistic. În anii 1929-1933 el a publicat 14 articole în care a raportat despre studiile sale, de „electroencefalografie”. Ele au furnizat mult din actualele noastre cunoștințe asupra acestui domeniu, mai
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
revista Psychology Today. Între timp revista „Brain Research” a publicat în anul 1967 studii conduse pe pisici de către Barry Sterman. Acestea au arătat o conexiune clară între procese mentale și fenomene neurofiziologice. În 1971 Sterman a utilizat biofeedbackul pe primul pacient uman, reducându-i frecvența crizelor de epilepsie. Articolul care descrie această realizare a apărut în „EEG and Clinical Neurophysiology”. Kamiya si Sterman sunt considerați părinții tratamentului prin biofeedback, prin descoperirea efectelor de neurofeedback. În anul 1973 câțiva medici, între care
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
care se asociază cu relaxarea) și o insuficientă activitate de unde beta rapide (asociate concentrării mintale) . Terapiile prin neurofeedback in ADHD încearcă, în general, să crească producția de unde beta și să reducă numărul de unde cerebrale lente. Aceasta se obține prin accesul pacienților la vederea nivelelor lor de unde cerebrale pe un ecran și prin încercarea de a le schimba, sau prin integrarea undelor cerebrale în niște jocuri video. Cercetările arată ca neurofeedback ar putea avea un potențial terapeutic util într-un șir de
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
precum și tumori. Cortizonul se poate administra atât pe cale orală, cât și venoasă, în funcție de recomandarea reumatologului, însă administrarea intraarticulară este cea mai adesea utilizată. Tratamentul pe bază de cortizon, este urmat la recomandarea medicului și este ținută sub control toată evoluția pacientului, fiind atent supravegheate toate posibilele efecte adverse.
Corticoterapie () [Corola-website/Science/335392_a_336721]
-
sau distrugerea glandelor sudoripare este o opțiune pentru cei care se confrunta cu hiperhidroza axilara. Exista mai multe metode pentru îndepărtarea glandelor sudoripare cum ar fi: aspirarea glandelor sudoripare, chiuretaj retrodermal, liposuctie axilara. Cu o rata de satisfacție in rândul pacienților care au suferit o astfel de intervenție de pana la 70% aceasta are de cele mai multe ori si efecte secundare nedorite cum sunt: transpirația excesiva in alte zone ale corpului, unde înainte de intervenție nu erau probleme. Acest efect secundar este întâlnit
Hiperhidroză () [Corola-website/Science/335486_a_336815]
-
o astfel de intervenție de pana la 70% aceasta are de cele mai multe ori si efecte secundare nedorite cum sunt: transpirația excesiva in alte zone ale corpului, unde înainte de intervenție nu erau probleme. Acest efect secundar este întâlnit la 80% din pacienții care au apelat la îndepărtarea glandelor sudoripare. Unii pacienți găsesc transpirația compensatorie tolerabila in vreme ce 51% dintre pacienți susțin ca, calitatea vieții lor a scăzut ca urmare a intervenției. Problema inițiala a transpirației excesive poate sa reapară, ca urmare
Hiperhidroză () [Corola-website/Science/335486_a_336815]