276,197 matches
-
și urcarea pe tron a lui Carol al II-lea al Angliei, fiul regelui decapitat, soarta familiei Churchill se schimbă. Winston Churchill a fost recompensat pentru că a rămas fidel cauzei regaliste: în 1661 a devenit membru în noul Parlament ca reprezentant al orașului Weymouth, și, în semn de favoare regală, i s-a restituit tot ceea ce pierduse în timpul războiului. În 1662, regele l-a numit "Commissioner for Irish Land Claims", astfel toată familia s-a transferat la Dublin. În orașul irlandez
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
pentru a reprezenta comanda forțelor armate britanice și pentru a negocia organizarea unei noi coaliții care să se opună Franței și Spaniei. Pe 7 septembrie 1701 a fost semnat în mod corespunzător Tratatul celei de-a Doua Mari Alianțe de către reprezentanții englezi, germani și olandezi, tratat destinat să contracareze ambițiile lui Ludovic al XIV-lea și puterea Bourbonilor. Cu toate acestea William nu a văzut declarația de război a Angliei din 8 martie 1702, deoarece a murit în urma unui accident de
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
punctele de vedere, ca și când ar fi fost încă în funcție. De-a lungul călătoriilor sale, Marlborough a rămas în strâns contact cu curtea de Hanovra, hotărât să asigure succesiunea casei de Hanovra fără vărsare de sânge, la moartea lui Anna. Reprezentanții Franței, Marii Britanii și a Republicii Olanda au semnat Tratatul de la Utrecht, în 11 aprilie 1713. Tratatul a marcat apariția Marii Britanii ca o mare putere. Dar pe plan intern, Anglia era încă împărțită între liberali și conservatori, și între iacobini și
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Un șef de stat este una din cele mai înalte poziții oficiale într-un stat suveran. Șeful statului este investit cu puteri de a acționa ca reprezentant al tuturor locuitorilor națiunii acelui stat. Șefii de stat sunt de cele mai multe ori persoane fizice care ocupă poziția. Într-o monarhie, monarhul conducător este de fapt șeful statului, desi s-ar putea că titlul sau să nu fie rege sau
Șef de stat () [Corola-website/Science/331792_a_333121]
-
fost cea de-a 60-a ediție a Concursului Muzical Eurovision. Concursul s-a desfășurat în Austria ca urmare a victoriei Conchitei Wurst la concursul din 2014 cu piesa "Rise Like a Phoenix". Câștigător al ediției din 2015 a devenit reprezentantul Suediei, Måns Zelmerlöw, cu piesa "Heroes". Evenimentul s-a desfășoarat în Viena, pe arena Wiener Stadthalle. Cele două semifinale au fost stabilite pentru 19 și 21 mai 2015, iar finala a avut loc pe 23 mai 2015. Aceasta este a
Concursul Muzical Eurovision 2015 () [Corola-website/Science/331834_a_333163]
-
că “un credincios nu omoară un credincios din cauza unui necredincios, și nu ajută un necredincios împotriva unui credincios”, ” , și mai detaliat că “atunci când cineva omoară un credincios, dovada fiind clară, atunci el riscă sa fie ucis in represalii, doar dacă reprezentantul celui ucis nu se mulțumește cu plata unei sume de bani. Credincioșii sunt împotriva criminalului, nimic nu li se permite, decât să i se opună lui”. Mai multe versete medineze din Coran tratează acest subiect: “O, voi cei ce credeți
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
Consiliul de război al Antantei în scopul modificarii unor prevederi neclare, a unor formulări echivoce sau defavorabile intereselor etnicilor români din Transilvania, ale Convenției de armistițiu. În anul 1935 în prezența unui fost membrul al Legiunii - în același timp și reprezentant al României, doctorul "Gheorghe Repede", autoritățile cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din Praga, cu următorul text: Dupa Primul Război Mondial, voluntari români - inclusiv dintre cei aflați l-a Praga, s-au organizat într-
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Altfel, generalul considera că trebuie să își urmărească neabătut obiectivul terminării victorioase a războiului cât mai rapid cu putință. În plus, ținând seama că Berlinul, ca și întreg teritoriul german de altfel, fusese deja divizat în zone de ocupație de către reprezentanții guvernelor aliate în timpul Conferinței de la Ialta, Eisenhower nu întrevedea nici un avantaj politic în cursa pentru cucerirea Berlinului. El considera pe bună dreptate că, orice teritoriu pe care aliații occidentali l-ar fi ocupat în viitoare zonă de ocupație sovietică, ar
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
dar un lucru este sigur: el a fost în măsură să îndeplinească cerințele unei societăți care - ieșind din paralizia regimului totalitar și a războiului - aspira să evolueze spre democrație. Edoardo Sanguineti a scris despre el: „Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai contribuției sociologice, de inspirație marxistă, adusă literaturii”. A publicat volumul "Antologia della narrativa romena" (Editura Guanda, Modena, 1956), în care a inclus traduceri ale unor scrieri românești în proză printre care și povestea „Ivan Turbincă” („Ivan Bisaccina”) de Ion
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]
-
John Heartfield, Hanna Hoch, Mattis-Teutsch, Rudolf Schlichter și Georg Scholz care făceau parte din așa numită „aripă stângă“ („Linker Flügel“) a acestei mișcări artistice. Stilul artistic de exprimare al lui Arthur Goetz se încadrează în tendințele expresionismului abstract, propagate de reprezentanții grupei „Novembergruppe“. Astfel Goetz a colaborat la prezentarea grafică a revistei de avangardă literară-politică „Die Aktion“, publicând o serie de lucrări grafice (cf. vol. 8, nr. 39/40, 5 octombrie 1918), fiind apoi inclus în lista artiștilor de excepție a
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
muzeul de artă modernă Buchheim (Bernried/Bavaria), prezentând peste 200 de opere din colecțiile de artă Lothar-Günther Buchheim și Henri Nannen (Kunsthalle Emden), a fost prezent și Arthur Goetz - împreună cu Kandinsky, Marc, Klee, Kubin, Kokoschka, Picabia, Feininger, Segal și alți reprezentanți renumiți ai expresionismului european -, după cum confirmă lista artiștilor expozanți în catalogul întocmit de Frank Schmidt: Die Sammlung Henri Nannen - Werke der klassischen Moderne (Colecția Henri Nannen - opere ale modernismului clasic). Astfel a început reintrarea lui Arthur Goetz în arena artei
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
Vicenzei, numire prin care se încălcau prerogativele papei de la Roma. La chemarea papei către toate națiunile creștine de a i se alătura într-o expediție care să supună Veneția, au răspuns inițial numai Franța, Sfântul Imperiu Roman și Regatul Aragonului, reprezentanții împăratului Maximilian I, ai regelui Ludovic al XII-lea al Franței și ai regelui Ferdinand al II-lea al Aragonului semnând la 10 decembrie 1508 Tratatul de la Cambrai, în prezența trimișilor papei. În primăvara anului 1509, o armată franceză, numeroasă
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
ISBN: 978-973-8440-84-5. Ciocioi, Gheorghiță, "Ghidul mănăstirilor din Basarabia", Editura Arca învierii, București, 2004, ISBN: 973-85077-5-8 Ciocioi, Gheorghiță, Dragne, Amalia..., "Ghidul mănăstirilor din România", Editura Sophia, București, 2011, ISBN: 978-973-136-240-3. "Sfântul Ioan de Rila, Viața. Testamentul"; prefațată de pr. Peter Totev, reprezentantul Patriarhiei Bulgare la București, Editura Sophia, București 2003; Clement de Ohrida, "Cuvinte și învățături", Editura Sophia, București, 2012; Patriarh Eftimie de Târnovo, "Corespondența cu Sfântul Nicodim de la Tismana...", Editura Sophia, București, 2014. "Istoria Bisericii Ortodoxe Bulgare", Editura Sophia, București, 2014
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
rechemarea lui . Astfel, ministrul acreditat la Buenos Aires, dr. Victor Dimitriu, a efectuat o vizită la Rio de Janeiro în perioada 4-20 noiembrie 1957, fiind însoțit de Mihail Ciobanu, specialist în probleme de comerț exterior, și de Alexandru Duiliu Zamfirescu, fostul reprezentant al României în Brazilia în perioada interbelică, încercând să se exploateze relațiile sale profesionale cu oamenii politici brazilieni. Eforturile lui Alexandru Duiliu Zamfirescu în reluarea relațiilor diplomatice au fost evidențiate astfel în raportul întocmit de Victor Dimitriu la întoarcerea în
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
Still Alive” (2015, locul 3) și „Moment of Silence” (2016, locul 1). Pe 4 martie 2016, a acces în finala Selecției Naționale, fiind favoritul juriului de specialitate în semifinală, iar pe 6 martie, a fost câștigătorul televotului finalei, fiind desemnat reprezentant al României la Concursul Muzical Eurovision 2016. Anton ar fi trebuit să interpreteze „Moment of Silence” intrând cu numărul 12 în cea de-a doua semifinală, desfășurată la Stockholm, Suedia, pe 12 mai 2016, însă Societatea Română de Televiziune nu
Ovidiu Anton () [Corola-website/Science/335693_a_337022]
-
de colaborare cu reprezentanta Moldovei, Lidia Isac, la piesa ei, „Falling Stars”, pe scena de la Stockholm. Anton a apreciat gestul televiziunii moldovene, dar a refuzat invitația. În semn de solidaritate, Isac a interpretat „Moment of Silence” în culisele spectacolului, împreună cu reprezentanți ai presei acreditate. Împreună cu soția sa, Diana, Ovidiu Anton are o fiică de 5 ani, Adela. Anton este și crescător de câini, fiind proprietarul canisei bucureștene „Praetorian Staff”, și a participat la numeroase competiții canine cu exemplarele crescute de el
Ovidiu Anton () [Corola-website/Science/335693_a_337022]
-
biserica de la Hanul Colței este dată pentru uz temporar, „"până când bulgarii își vor construi o biserică nouă"“. Pe fațadă, deasupra intrării, a fost amplasată următoarea inscripție: Convinsă de rolul important al bisericii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a trimis reprezentanți la București - preoți bulgari care slujesc și propovăduiesc credința ortodoxă pentru credincioșii de limbă maternă bulgară. Biserica „Sf. Prooroc Ilie” de la Hanul Colței a fost cunoscută timp de 55 de ani printre bucureșteni ca „Biserica bulgară”. Permanența Consiliului Eparhial al
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
avea nevoie de reparații urgente, nu a început realizarea lucrărilor de consolidare și restaurare în următorii doi ani. Promisiunea Patriarhiei Române prin care comunității bulgare i s-a permis mutarea la fosta biserică rusă „Sf. Nicolae” - Paraclis Universitar, acceptată de reprezentanții Patriarhiei Bulgariei, nu a mai fost respectată ulterior. Enoriașii bulgari stau în curtea bisericii în timpul liturghiei pentru că scopul principal al parohiei este grija spirituală pentru studenții de la Universitatea București. Corul bisericesc mixt „Nihil sine Deo” de la fosta biserică bulgară, compus
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
despre viața regelui Scoției în Franța cu excepția faptului că el a primit că reședința Castelul Gaillard și că el a fost prezent la reuniunea fără vărsare de sânge a armatelor engleze și franceze în octombrie 1339 la Vironfosse. Între timp, reprezentanții lui David au reușit să-l pună din nou pe tron pe David iar regele s-a putut întoarce în regatul sau la 2 iunie 1341, când a preluat și puterea în mâinile sale.
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]
-
icrele pe care masculul le clocește. Ordinul singnatiforme este îndeaproape înrudit cu cel al gasterosteiformelor, dar acesta se deosebește de gasterosteiforme prin faptul că acești pești au capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții acestui ordin sunt pești marini litorali, răspândiți de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, unii au devenit dulcicoli. Cele mai vechi fosile de singnatiforme cunoscute datează din eocenul inferior (cu 48-50 de milioane de ani în urmă) colectate din
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și au fost numite Trei Scaune. Ținutului Secuiesc nu a făcut parte din sistemul maghiar. Ca o singură unitate teritorială, a fost condusă de [[comite al secuilor|comitele secuilor]] (), un reprezentant al regelui. Comitele secuilor era ales de rege, de obicei, din aristocrați maghiari, și niciodată din secui.[[Ioan de Hunedoara]] a fost primul voievod al Transilvaniei care a putut să-și asume această poziție. De atunci, voievozii Transilvaniei (mai târziu
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
că astfel acesta ar fi căzut în mâinile sovieticilor. Guvernul polonez în exil la Londra l-a trimis pe Wacław Babiński la Ottawa, unde acesta și curatorii au organizat mutarea colecției Wawel din depozitele Fermei Experimentale pentru ca să îi împiedice pe reprezentanții noului guvern de la Varșovia să îl repatrieze. Cei trei au început să împrăștie bunurile tezaurului prin depozite din Canada centrală. Două mari transporturi au fost trimise astfel la Bank of Montreald in Ottawa, unde urmau să fie adăpostite în seifurile
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
o mănăstire din Sainte-Anne-de-Beaupre, de lângă Quebec. Cei trei au hotărât să lase câteva bunuri ale colecției în depozitele Fermei Experimentale, în sperața că așa îi vor putea păcăli pe sovietici că toatte valorile s-ar mai afla încă acolo Un reprezentant al noului guvern de la Varșovia, dr. Fiderkiewicz, a sosit în Canada în 1946 cu o cerere oficială pentru retrocedarea tezaurului de la Wawel. El a descoperit rapid că depozitele de la Ferma Experimentală erau aproape goale. El a depus o notificare oficială
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
trimiseseră piesele de tezaur. Totuși, verificarea informațiilor s-a dovedit dificilă, cele mai multe dintre ele fiind în cadrul unor lăcașuri de cult, în care guvernul nu avea niciun drept să caute fără un mandat legal. Pentru ca lucrurile să fie și mai încurcate, reprezentanții fiecărui loc în care fuseseră depozitate piesele de tezaur au recunoscut că le adăpostiseră, dar au susținut cu vehemență că acestea fuseseră mutate din nou, în locuri necunoscute. Evident, mințeau cu toții. Polkowski sperase că, cerându-le să declare astfel, îl
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
că majoritatea bunurilor fusese ascunsă în depozitele spitalului L’Hôtel-Dieu din Quebec. Mai înainte ca guvernul canadian să înceapă negocieri cu toate părțile implicate pentru ajungerea la o rezolvare pașnică, guvernul polonez a acționat lansând amenințări la adresa spitalului, cerându-le reprezentanților acestuia imediata cooperare. Un grup de călugărite de la L’ Hôtel-Dieu a cerut sprijinul lui Maurice Duplessis, premierul demisionar al Quebecului. El a reacționat rapid și a mutat întreaga colecție la Muzeul Provincial, mai înainte ca poliția să poată împiedica aceasta
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]