28,232 matches
-
pe sora mea. Pe o vreme stabilă de august, un autobuz ne-a dus până la Heisternest. Căminul se afla aproape de mare. Lucrul acesta e atestat de o fotografie pe care mama a salvat-o, în ciuda războiului și a exilului, în albumul de familie. Pe un nisip deschis la culoare, așa cum îl oferea peninsula Hela de-a lungul întregii plaje, fratele și sora sunt așezați unul lângă altul. Cu puțin înainte sau după o baie în Marea Baltică, brațul meu drept o cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria și dormitorul. Oare radioul stătea tot pe bufet, și cine ce post asculta? Ce se alesese de biblioteca cu geamuri a mamei, care fusese de fapt a mea? Cine răsfoia acum albumele de artă pline de reproducerile din cutiile de țigări, colecționate și lipite cu maximă precizie? Ei, da. Imediat ori numai după o scurtă ezitare le-am scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care locuiseră cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au sfârșit într-un anume moment, la mine la sonerie au sunat abia mai târziu. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai fragil este, pentru mine, bastonul numit cronologie. Chiar și dacă, fiindcă îmi sunt de ajutor, deschid îngălbenite albume de artă sau, prin internet, caut să mă informez exact din câteva exemplare ale publicației Der Monat de la jumătatea anilor ‘50, ceea ce se afirmă ca eveniment de acum încolo determinant pentru mine ar rămâne împotmolit în aproximativ. Atâta doar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un nume, cerea cu tărie cuvinte. Dar încă mai lipsea fraza de început. Acum, sertarele trebuie închise, tablourile întoarse cu fața spre perete, benzile de magnetofon șterse, iar fotografiile în care, instantaneu după instantaneu, sunt tot mai bătrân, îngropate în albume. Debaraua de vechituri plină cu manuscrise arhivate și cu colecția de premii se cuvine sigilată. Tot ceea ce a rămas în urma procesului de născocit cuvinte și a adus câștig, tot ce a produs, odată cu straturile de praf, glorie și a permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
foarte vechi, mai vechi de la o generație abia înapoi, decât de un veac înapoi. Le asculta cu plăcere, dar fără să le poată lega de existența actuală a Linei, a Lenorei. Era ca o carte cu poze naive, ca un album cu mode comice, ca un număr vechi dintr-un jurnal umoristic cu ... ieșite din curs. Tecuciul, Mizilul îi păreau simpatice suburbii mărunte: erau vestigii de moravuri, pe care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
delicat decât te puteai aștepta, cu gleznă fină, "cambrat" și cu pantofi de lac cu buclă mare de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de mină. Se însera frumos. Prin geamul larg de lângă divan se scobora o seară fină, melodioasă. Era enorm de mult cer afară. In acea plutire Mini își închipuia Cetatea ca pe o cingătoare, o simțea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
căruia ar fi apărut Rim și ea ar fi fost mărturie, întindea mâna solemn ca să răspundă: ,, Avusese Rim vreo vină la activul !ui?" "Nu!" ,,Era Rim un om necinstit?" "Nu!" "Era Rim un om moral?" "Nu!" Mini luă de pe birou albumul, în care Rim îi arătase pe Lenora. Era un album mic, plin de fotografii felurite de familie. Căuta a le stabili identitatea și a le urmări transformările. își făcea din asta un joc care o pasiona. Lenora era acolo la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mărturie, întindea mâna solemn ca să răspundă: ,, Avusese Rim vreo vină la activul !ui?" "Nu!" ,,Era Rim un om necinstit?" "Nu!" "Era Rim un om moral?" "Nu!" Mini luă de pe birou albumul, în care Rim îi arătase pe Lenora. Era un album mic, plin de fotografii felurite de familie. Căuta a le stabili identitatea și a le urmări transformările. își făcea din asta un joc care o pasiona. Lenora era acolo la diferite epoci, în poze multe și felurite. într-una, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aiuriți, parcă dimpotrivă țintuiți în spațiu, dar nu direct pe lucruri sau oameni. Lina îi smulse compresa de pe frunte. Rămase cu părul ud, neted, tras în sus, cu ochii de sticlă măriți de slăbiciune, ca în fotografia aceea dintr-un album al Rimilor, în care nu o putuse deloc recunoaște. Lenora era, desigur, de necunoscut și totuși semăna izbitor cu ea însăși. Lina o certă pentru compresă. Nu-i servea la nimic; numai schimbarea de climă. Probabil era vreo mlaștină pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-mi străbate îndrăzneț prin călcâi... Îmi vine să urlu de durere... dar tac... o să se arate răscruce, ca o fată morgana din poveste... Fac la stânga și satul își deschide binevoitor ulițele prăfuite, încărcate de copii care semănau cu cei din albumul copilăriei mele... Recunosc mirosul și jocurile... Parcă m-am întors în timp cu ceva ani. Niște femei cred că sunt asistenta satului și mă roagă să le văd copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
șansa de a-și fi făcut școala la timp. Acest băiat a iubit-o atât de mult pe mama lui încât este hotărât să scrie „O lacrimă pentru mama”. Un talent muzical din etnia romă avea în curs de aparițe albumul „Când joacă țiganii roată”. Sunt doar câteva exemple care dovedesc schimbarea, încetul cu încetul, a concepției lor despre viață. Se bucură și de libertatea de a se manifesta în ziua de 8 aprilie, Ziua Internațională a Romilor. În această zi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
veche, în etern picaj. O dărăpănătură pe dinafară, dar una fabuloasă. Cu iederă încolăcită pe la toate caturile ferestrelor și un colț de grădină care mi-a infestat copilăria. Lea creștea plante exotice. Le aclimatiza. Găsea câte-o pagină, într-un album, cu un colț de grădină care-i plăcea, o rupea și recrea bucățica aceea de lume olfactivă, de trup verde, mereu contorsionat în altă poziție. Le orchestra pe sezoane. Când eram mici, David și cu mine alunecam din camerele ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că plânge pentru că își pierde sursa poveștilor cu și despre Alex. Ea nu mi reproșează niciodată că aș fi gelos. Nu sunt. Sunt amar. Și dobitoc, ocazional, dar asta e altă poveste. Într-o marți oarecare, o găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am să plec acum. Pleacă. Mai mică și mai tristă decât venise. Deschid albumul. Brusc. Așa cum deschizi o ușă din spatele căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca pe vremuri. Sepia. Cu o urmă de deget îngălbenit, ca de nicotină, în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza soarelui, care poleiește vag pâcla murdară a hainelor ei, plutește în aer pe deasupra-i, se strecoară apoi în pupila tristă - gălbui, foarte palidetalând
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
mira. Dar la ce-ți trebuie? vor întreba oamenii. Ca să merg mai departe cu viața asta, ar putea răspunde Sophia. Dar răspunsul ăsta ar fi imediat catalogat drept ciudat sau poate de-a dreptul îngrijorător. Strâng câteva fotografii pentru un album de familie. Așa da. În cazul ăsta nu ești nebună. Orice om cu o viață normală are dreptul să-și facă un album de familie. Orice om întreg la cap are chiar obligația să-și facă un album de familie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ar fi imediat catalogat drept ciudat sau poate de-a dreptul îngrijorător. Strâng câteva fotografii pentru un album de familie. Așa da. În cazul ăsta nu ești nebună. Orice om cu o viață normală are dreptul să-și facă un album de familie. Orice om întreg la cap are chiar obligația să-și facă un album de familie. Și or să treacă zile și nopți și oamenii or să o sune pe Sophia și or să spună e ciudat, dar nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pentru un album de familie. Așa da. În cazul ăsta nu ești nebună. Orice om cu o viață normală are dreptul să-și facă un album de familie. Orice om întreg la cap are chiar obligația să-și facă un album de familie. Și or să treacă zile și nopți și oamenii or să o sune pe Sophia și or să spună e ciudat, dar nu reușim să găsim nici o fotografie cu tatăl tău. E posibil ca, atunci când a plecat, să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cărui reguli nu le cunoștea. Slavă Domnului, nimeni și nimic nu-i cerea în vreun fel să îl joace. Se simțea mulțumit că nu era băgat în seamă și că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea grijă; nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să mi-l găsiți! Văzând că agentul zâmbește nedumerit, aduse de pe dulap un album mare cu fotografii. - Eu! zgârie ea o poză cu o fată frumoasă într-un costum de baie de pe vremea lui Pazvante. Agentul Smith zâmbea, muindu-și întruna buzele în păhărel. - Soțul meu! zgârie ea o nouă poză, din care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Agentul Smith zâmbi, făcu „țac”, mai zâmbi o dată că a înțeles și-și muie din nou buzele și mustața în păhăruțul pe care și-l umplu singur. - Contesa! spuse doamna Popa cu un deget ridicat, îndreptându-se spre un nou album. Contesa! Smith știa numele ăsta de undeva... oare doamna Popa... domnul Popa... Mișu... Nexus... Contesa... Micul motoraș organic de căutare se puse în mișcare. Exact în clipa când ar fi trebuit să-i cadă dolarii în ochi, Will Smith fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
râul își revenea treptat, de la câteva șiroaie până la vârtejuri printre picioarele tale. Lângă tine s-au mai strâns și alții, dar nu pentru că le lipsea râul, ci pentru că li se făcuse dor de pozele cu mama și cu tata din album sau de scaunul cu spătar al bunicii. Unii își găsiseră jucăriile de când erau mici, alții își căutau pantofii norocoși, magnetofoanele cu muzică de acum douăzeci de ani sau blugii cu talie înaltă. — Uite un stilou cu peniță. — Și un fier
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]