30,256 matches
-
acuma scutit de la contribuțiune. Registrul din anul 1937, cu transformările proprietăților efectuate până în anul 1940, cuprinde următoarele elemente: număr curent, numărul parcelei din cartea funciară, numărul topografic al parcelei (în intravilan de la numărul 1 - 289, unde figurează casele, curțile și grădinile cu suprafețele respective în iugăre și stânjeni); numele și prenumele proprietarilor, domiciliul, numărul casei, în extravilan de la numărul topografic 290 - 4337; categorii de terenuri în extravilan (în afara vetrei satului) arător, fânaț, rât, vie, pășune, pădure, trestiș, suprafață scutită de impozit
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
au fost înproprietărite cu câte 11 poboane fiecare, 44 de familii mijlocașe, împroprietărite cu câte 7 pogoane și 19 prăjini, iar 6 pălmași cu câte 498 de stânjeni pătrați. La fiecare li s-a dat loc de casă și de grădină, iar satul a fost dat la linie 1, toate gospodăriile fiind mutate pe o parte și pe de alta a șoselei trasată atunci. În 1864 mai erau patru urmași de porcari, întemeietori ai satului:Trâncă Purcaru, Stan Purcaru, Ștefan Purcaru
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
Secături a primit în 1964 denumirea de "Gruiu". În 1968, comuna a trecut la județul Argeș. În comuna Nucșoara se află două cruci de piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național aflate în satul Nucșoara: cea din grădina Mariei Banu datând din 1729; și cea de lângă dispensar datând din 1760. În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monument de interes local este biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1890
Comuna Nucșoara, Argeș () [Corola-website/Science/300636_a_301965]
-
XVI-lea. Tot de interes național sunt și monumentele memoriale sau funerare reprezentate de două cruci de piatră aflate în același sat, una din 1740 aflată pe drumul spre Vărzăroaia în dreptul casei Căvescu Valeriu, și una din 1740-1741 aflată în grădina lui Bucur Sârbescu. În rest, alte cinci obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae”, „Cuvioasa Paraschiva” și „Sfânta
Comuna Pietroșani, Argeș () [Corola-website/Science/300637_a_301966]
-
o terasă din stânga Oituzului, lățimea trecătorii fiind de 800-900 m, pe vechea vatră de 48 de hectare, densitatea gospodăriilor fiind însă redusă dovedind o slabă ocupare a terenului cuprins în vatră, lucru datorat transformării perimetrelor construibile ocupate înainte de război în grădini și loturi de folosință. Fondul de locuit este format din 200 de gospodării. Vatra satului este de tip adunat, cu o formă dreptunghiulară. Satul este străbătul de șoseaua națională, paralel cu aceasta existând două ulițe.Administrativ, din 1920 aparține de
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
european E 79 care traversează așezarea pe direcția sud - nord dinspre Valea Jiului spre Valea Mureșului. De la Hațeg se deschide legătura și spre Banat prin Porțile de Fier ale Transilvaniei - comuna Băuțar. Relieful este de luncă, lunca Streiului, cu terenuri cerealiere, grădini și fânețe. Clima este blândă, predominând vânturile.Există influențe moderate de la munții din împrejurimi, îndeosebi prin regimul precipitațiilor. Unul dintre motivele încercării de a face o mică schiță, cu caracter monografic, a satului Livadia a fost bogata istorie, așa cum reiese
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
la patru clase, motiv pentru care elevii erau nevoiți să meargă zilnicla școlile din Pui sau Baru - Pietros. Familiile Groza și Târjoianu ca învățători au locuit chiar în localul școlii, ocupându-se și de partea gospodărească a școlii (incintei și grădinii școlii). Trebuie remarcat că în toate instituțiile de învățământ preuniversitare, era ceva obișnuit ca învățătorii directori să locuiască în clădirea școlii. De asemenea trebuie amintit ca la sfârșitul anilor 1930 în curtea școlii se desfășurau activitățile de „străjerie" introduse de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
localității, proprietate privată sau a obștei, situate pe dealurile și munții din împrejurimi.Aceste terenuri acoperite de fânețe și pășuni au permis locuitorilor din Livadia să se îndeletniciască cu creșterea și îngrijirea animalelor. Terenurile arabile din jurul satului și cele din grădinile de zarzavaturi din vatra satului, au o suprafață limitată, fiind insuficiente pentru asigurarea hranei zilnice pentru toți membrii comunității din Livadia. De asemenea solul este de calitate inferioară, terenul este sărac, și nu se pretează agriculturii de mare productivitate, cu toate că
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
zonă specială (strungă) unde dimineața și seara se făcea mulgerea acestora. Aceste staule se mutau din timp în timp pe fânețele din jurul satului pentru a ,gunoii” (îngrășa) locurile respective. În timpul iernii oile erau adăpostite de asemenea în staule, așezate în grădinile caselor, unde erau hrănite cu: fân, tulei de porumb și din când în când făină sau boabe de porumb. Bovinele se țineau iarna în grajduri care aveau iesle în care se punea hrana (fân, tulei de porumb și uneori boabe
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
o ocupație importantă era cositul fânețelor din jurul satului (și din comuna Bănița), în vederea asigurării nutrețurilor necesare pentru animale în cursul iernii. Tot în cursul verii dintre preocupările mai importante ale sătenilor se pot aminti: - săpatul porumbului, cartofilor și lucrul în grădină în luna iunie, - seceratul și treieratul cerealelor păioase în lunile iulie-august, - recoltarea porumbului, cartofilor și legumelor din grădini toamna, - culesul fructelor din livezi toamna, în special a prunelor care constituiau materia primă în fabricarea țuicii, o băutură tradițională a locuitorilor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în cursul iernii. Tot în cursul verii dintre preocupările mai importante ale sătenilor se pot aminti: - săpatul porumbului, cartofilor și lucrul în grădină în luna iunie, - seceratul și treieratul cerealelor păioase în lunile iulie-august, - recoltarea porumbului, cartofilor și legumelor din grădini toamna, - culesul fructelor din livezi toamna, în special a prunelor care constituiau materia primă în fabricarea țuicii, o băutură tradițională a locuitorilor din Livadia (un rachiu de tărie medie, chiar sub medie). Toamna se încheia cu semănatul grâului, secarei, orzului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în curte se mai găsea o magazie de mărimi diferite, pentru depozitat uneltele agricole ,șoprul”. După șură erau depozitate clăile de fân pentru iarnă, ,șirezile” de paie sau ,tuleii” de porumb și țarcul oilor. În continuare gospodăria mai avea o grădină de zarzavaturi sau livadă cu pomi fructiferi (pruni, meri, nuci, cireși, etc.), a cărei mărime era în funcție de starea materială a gospodarului. Satul Livadia avea mai ales în zona centrală aceste gospodării (case și acareturi) amplasate pe ulițe înguste, fiind foarte
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cuptoarele de pâine existente încă în multe gospodării, preferă să cumpere pâine. Făină de porumb însă își mai fac, deoarece se mai obișnuiește utilizarea mâncării de mămăligă, care a rezistat timpurilor noi. S-au înmulțit furturile din gospodării și din grădinile sau holdele cu zarzavaturi. Sunt fie rromi (mai ales) fie „diverși" fără serviciu de la orașele din jur. Seceratul cu coasa s-a schimbat în cel cu combinele pe câmp (seceratul plus treeratul). Au apărut în sat case părăsite, bătrânii au
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
înglobat în satul Podurile (1846, 1856), unde nu mai apare moșie. Pe teritoriul satului Valea Șoșii au fost descoperite și cercetate arheologic așezări preistorice din eneolitic, din cultura Cucuteni (mil. V a.Chr.), amplasate în punctele: ""Dealul Păltiniș"", „"La Slatină"” - ""Grădina Iscu"" (așezare Cucuteni A, descoperită de dr. Ion Mareș de la Muzeul Bucovinei din Suceava)) și ""Dealul Bujoarei"" (așezare descoperită de dr. George Trohani, de la Muzeul Național de Istorie a României, București). Săpături arheologice au fost efectuate în situl arheologic de la
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
peste apa Cașinului, și până sub coastele dealurilor Buciumi și Podu Mare. Privit de pe unul din dealurile înconjurătoare, satul apare într-un cadru de verdeață, format din viile și livezile ce-l înconjoară, dar și de mulțimea copacilor și a grădinilor ce-l împânzesc. De asemeni satul se observă frumos, cu casele sale așezate de o parte și de alta a șoselei, fiind plin de ulițe dese și întortocheate. În centrul satului, pe partea de apus a șoselei, se regăsesc cele
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și păsări de curte, cele din urmă fiind și producătoare de ouă care aduceau profit la vânzare. O altă ocupație a locuitorilor apicultura făcea ca poenile să fie pline cu stupi care aduceau o recoltă imbelșugată de ceară și miere. Grădinile sătenilor erau roditoare și pline de tot soiul de legume și verdețuri folosite la mâncăruri. În general, cășuneanul a avut pe tot parcursul anului cămara plină cu mâncare și băutură, fiind harnic și muncind pentru procurarea acestora. Râul Cașin și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de puncte economice în satul Cașin. În urmă cu aproximativ 10 ani, funcționa în centrul comunei o piața mică de legume, îngrădită cu garduri, și având vreo 5-10 tarabe. De acolo se aprovizionau pe timpuri toti locuitorii comunei cărora recolta grădinii proprii nu le era îndeajuns. Astăzi, piața nu mai există, iar acel spațiu aparține primăriei, făcând parte din „piața primăriei” Cașin. Industria la Cașin se poate rezuma la cele trei mori de apă cu câte două rânduri de pietre a
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și-au dat numele unei specii de plante. Rândurile de cărbune de sub straturile de bazalt mai tinere indică faptul că aici a existat la un moment dat o pădure. Insulele Feroe sunt astăzi, cu doar câteva excepții (Parcul Tórshavner și unele grădini), lipsite de arbori și, unde permit munții, crește doar iarbă. Deoarece pe Insulele Feroe nu există păduri, lemnul este un articol de import foarte căutat. Până nu demult, locuitorii se încălzeau cu turbă, din cauza că era puțină cherestea și toată era
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
de tradiție. Participanții trebuie să fie îmbrăcați de ceremonii (îmbrăcaminte de seară) și să aibă o invitație, care este de obicei pentru o pereche, al cărei cost variază în funcție de colegiu între 80 și 160 lire sterline. Balurile sunt ținute în grădinile colegiilor, durând între orele 21:00 și până la răsăritul soarelui, uneori prelungindu-se mult după aceea. Unele dintre colegii oferă "supraviețuitorilor" călătorii cu balonul la sfârșitul balului, uneori chiar un mic dejun la Paris. "Supraviețuitorilor" balului li se fac fotografii
Balul din Mai () [Corola-website/Science/300749_a_302078]
-
de lire sterline. Colegiul nu participă cu nici o sumă de bani la finanțarea balului, care este exclusiv autofinanțat. Alte baluri care sunt considerate foarte atractive sunt cele organizate de colegiile Clare, care este creditat cu a avea cele mai frumoase grădini din Cambridge, și St John's, care este cel mai mare dintre toate colegiile Oxbridge. Într-un sondaj de opinie, aparținând revistei săptămânale americane TIME, Balul din Mai al colegiului St John's a fost votat ca fiind "a șaptea
Balul din Mai () [Corola-website/Science/300749_a_302078]
-
secolele al XIII-lea-al XVIII-lea). Celălalt sit arheologic, aflat în spatele școlii din centrul satului cuprind o așezare și o necropolă din perioada Halstatt târzie. Al treilea sit arheologic se află la Scăeni, în zona „Izvorul Murătoarea”-„Dealul Tocitorilor”-„Grădinile Mari” și cuprinde patru așezări din perioada mileniilor al III-lea-al II-lea î.e.n., una din perioada Latène (secolul al V-lea î.e.n.- secolul I e.n.), două din mileniul I e.n. (perioada migrațiilor) și una din secolul al XVIII
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
construit un hotel lângă izvoarele minerale. Sătenii localnici s-au plâns la acea vreme că au fost obligați să presteze muncă forțată în folosul construirii hotelului. Stabilimentul avea 28 de camere (câte 14 pe fiecare parte, una cu fața spre grădină, alta cu fața spre râu) și o sală de mese cu o capacitate de 80 de locuri. Proprietarul Borănescu organiza frecvent serate dansante în salon și focuri de tabără, așa cum arată un document de la 1874. Izvoarele minerale din jurul stațiunii au
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
luat calea haiduciei pe la 1871, a răpit-o pe iubita lui, Maria, care însă a murit în decursul evenimentelor; Năchită a fost prins de poteră și a murit (după unele variante, ucis chiar de mama sa) sub un păr din grădina unui anume Ion Sterian. O altă baladă haiducească culeasă în mai multe variante în zona comunei este cea a mai vechiului haiduc Gheorghelaș, din vremea lui Tudor Vladimirescu; o altă legendă, cea a Mușelor, explică originea munților din zonă. Conform
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
turismului, aceasta fiind însă pe lista de priorități a strategiei de dezvoltare a localității. După revoluția din 1848-1849 producția familiei Zichy s-a dezvoltat; au avut o fermă model, struguri și pivnițerie la subsolul castelului, fabrică de coniac, etc. Astăzi grădina vechiului castel este locația de desfășurare a diferitelor evenimente culturale spre exemplu: Zilele Diosigului. Principala resursă locală o reprezintă suprafața agricolă, care poate fi exploatată prin închirieri sau concesionări. Alte resurse locale pot fi considerate resursele bugetare ale localității și
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
brune de pădure podzolite. Apă: Apă se gaseste la o adâncime de 10-12 m, în sat, singurul izvor natural este sub “Piatră”, izvorul Popii, săpat în buza dealului, care se vede din localitatea Pocola și Feneris. Există un izvor sub grădină lui Gavrișu Toadii și a Miculaii Ții. Există și o cărare și un pârleaz care ducea la el între Gavrișu Toadii și Mironea Nicului, pe unde femeile mergeau la acest izvor de unde luau apă pentru fiertul fasolei, pentru că era o
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]