KorAP: Find »[drukola/base=umăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1098 1099 1100 ...1114 >

27,838 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

activat și au dat alarma. Vrea să pună gheara pe Luke. Mă uit la el cum Își curăță dinții ca și cum aș fi Venetia. Are pe el doar pantalonii de la pijama, e Încă bronzat și, În timp ce se spală pe dinți, mușchii umerilor Îi tresaltă ușor. O, Doamne. O, Doamne. Evident că vrea să pună gheara pe el. Arată bine, are o companie de mai multe milioane de lire și au avut o relație pe vremea cînd erau mai tineri. Poate că el

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
seara asta. Îi iau mobilul din mînă și mă uit la ecran. O văd pe Venetia, Îmbrăcată casual, În jeanși vechi, geacă de piele și cizme Înalte, cu vîrf ascuțit. Privește În obiectiv cu un zîmbet Încrezător, cu brațul În jurul umerilor lui Luke, de parc-ar fi al ei. Distrugătoare-de-familii. Cuvintele Încep să-mi pîlpîie amenințător În creier, fără să vreau. Ei bine, familia asta n-o să reușească s-o distrugă. În nici un caz. Luke și cu mine am trecut prin

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu era prea mulțumită de serviciile vechii ei agenții de PR. Venetia a apelat la Brandon Communications? Nu-mi vine să cred. Și cine-o să mai vină cu voi la masă? — Nimeni, doar eu și ea, ridică Luke din umeri. N-am cum să n-o ajut, sîntem prieteni vechi. N-am ce face. Suspiciunea Îmi crește În suflet ca lava. — Și... o să ai ședințe cu ea și tot tacîmul? Îmi șterg broboanele de sudoare de pe buza superioară. — Altfel cum

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
hidratată. Minte. N-am nici urmă de venă varicoasă. — Eu nu văd nimic, zic, Încercînd să-mi păstrez calmul. — Poate că tu nu poți, dar eu știu să le văd chiar Înainte de a deveni vizibile, mă bate Venetia ușor pe umăr. Ce Îți recomand eu, Becky, e ca de acum Încolo să porți ciorapi medicinali. Ia un pachet din biroul ei și scoate o pereche de ciorapi albi, bătuți. Puneți-i. — Eu nu-mi pun așa ceva! mă trag Înapoi, Îngrozită. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asistenta se retrage, apuc să-mi arunc ochii, preț de o fracțiune de secundă, În cabinet. Și Îi văd. Stau amîndoi pe birou și vorbesc cu voci joase și vesele. Brațul Venetiei se odihnește cît se poate de firesc pe umerii lui Luke. Degetele de la cealaltă mînă sînt Împletite cu degetele lui. Par fericiți, relaxați și intimi. Arată ca un cuplu. Habar nu am cum am ajuns la restaurantul unde trebuie să mă Întîlnesc cu Suze și cu Jess. Merg pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
am văzut, Îngaim pierită. — Pe cine? — Pe Luke și pe Venetia. Împreună. — Împreună? Suze Își duce o mînă la gură. Împreună, făcînd... ce? — Stînd pe biroul ei și vorbind. Abia reușesc să rostesc cele cîteva cuvinte. — Stătea cu brațul pe umerii lui. Iar el o ținea de mînă. Ridic ochii, așteptînd o reacție. Însă atît Suze, cît și Jess, par să aștepte continuarea. — Se... sărutau? se aventurează Suze. — Nu, rîdeau. Păreau foarte fericiți. Așa că... a trebuit neapărat să fug cît mai

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mîna exact? Întreabă Suze foarte Încruntată. Nu putea totuși să fie vorba de o strîngere de mînă prietenească? Venetia e genul care pune mîna pe tine tot timpul? — E... Încerc să-mi amintesc. Îmi amintesc că m-a strîns de umăr, că și-a trecut mîna peste brațul meu. — Cam da, recunosc Într-un final. Păi vezi, poate că asta e situația! Poate că pur și simplu e genul ăla de om care ți se bagă În suflet cînd vorbește cu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
E o oportunitate unică, doar pentru noii clienți. Ar fi păcat să nu profitați de așa un chilipir. Se lasă tăcerea. Fără să vreau, simt că mă Încearcă o mică, infimă urmă de curiozitate. — Ce vreți să spuneți? Dau din umeri nedumerită. Că al doilea detectiv e la jumătate de preț? — Ei, hai că sînteți o scumpă! iar David Sharpness emite un nou hohot de rîs gîjÎit. Nu, comandați o a doua investigație și o obțineți la jumătate de preț. Asta

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
zic, urmărindu-i privirea. Nu știu... se Încruntă Luke. Nu voiam să-ți spun. Dar, În ultimele zile, am tot avut sentimentul că sînt urmărit. — Urmărit? — Peste tot pe unde mă duc, tot dau peste un tip. Luke ridică din umeri. — Ieri era În fața biroului și acum l-am văzut din nou. — Dar cine naiba... și aici mă opresc. Rahat. Nu. Nu se poate. Dar eu am anulat toată povestea. Știu precis. Am sunat și am lăsat mesaj pe robotul telefonic

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și mă avînt spre porțiunea „trotuar“, cu landoul meu cel ager. O clipă mai tîrziu, Îl văd pe Luke că Începe să-și Împingă și el monstrul - și, curînd, aproape că mă Întrece. — Să nu cumva să Îndrăznești! zic peste umăr, și măresc ritmul. — The Warrior e invincibil, spune Luke, cu o voce de clip de promovare a unui nou film. Nu poate fi Înfrînt. — Da? Da’ ia să te văd, Warriorul tău e-n stare să facă o piruetă? Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mea, adaugă Danny, ridicînd cana de cafea proaspătă pe care tocmai i-a turnat-o Carla. Și pentru muza cea mică. — Mersi, Îmi ridic cana spre el. În sănătatea ta, Danny. — Tu ești muza lui? Ce cool! — Ei... dau din umeri detașată, Însă În adîncul sufletului sînt efectiv topită. De cînd mă știu mi-am dorit să fiu muza unui designer! De-asta e bine În viață să nu-ți pierzi speranța. CÎnd ți se pare că viața ta e varză

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În oglindă. Arăt... bine. Nu e chiar cea mai dichisită vestimentație a mea, dar e cît de cît ok. Înșfac o poșetă de seară și-mi vîr În ea cheile, mobilul și portofelul, cu adrenalina pompîndu-mi În vene. Îmi Înfășor umerii cu un șal și ies pe ușă, cu bărbia În față, hotărîtă. Las’ că le arăt eu lor. Sau Îi prind eu. Sau... ceva de genul ăsta. Nu sînt o biată victimă nevinovată care zace ascultătoare În pat, În timp ce bărbatul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de ce nu m-oi fi gîndit la asta? Da! Proasta de mine! Îmi dau una În cap. Și nici unul dintre vecini nu are cheie, și nu e nimeni Înăuntru... — Nu-mi spune! Marthei Îi cade fața. — Știu, dau eu din umeri, cu vizibil regret. Îmi pare foarte rău. Dar, dacă nu putem intra Înăuntru... În timp ce eu rostesc aceste cuvinte, ușa de la intrare se deschide și mai-mai să cad În nas, În antreu. A apărut Fabia, frecîndu-se la ochi, Îmbrăcată Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Dar am stabilit deja totul pentru azi! Și cei de la Vogue au venit deja! Nu poți să-i trimiți la plimbare? — Nu-i trimiți la plimbare pe cei de la Vogue! ridic vocea, enervată. E vorba de Vogue, ce Dumnezeu! Ridică din umeri impasibilă, cum face ea, și simt, brusc, cum m-apucă toți dracii și mă fac lividă la față. Știa că vin. A plănuit În detaliu toate astea. Nu poate să-mi facă una ca asta! — Fabia, mă aplec spre ea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dau peste o cutie cu plicuțele de ceai. Le pun pe blatul mesei și mă rezem de el, stoarsă de energie. Între timp, Luke s-a dus spre ușile uriașe de sticlă din spate și se uită la grădină, cu umerii Încordați. Nu așa plănuisem să fie revederea. Nici pe departe. Și ce-o să faci cu Arcodas? zic Într-un final, răsucind firul unui pliculeț de ceai. Nu poți s-o dai afară pe Amy. Evident că n-am de gînd

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
halul ăsta! — O să fii minunată, Îmi răspunde el categoric și pornește cu pași mari spre ușa de la intrare. — Vezi că ei cred că e casa noastră! șoptesc panicată În urma lui. Le-am spus că stăm aici. Luke Îmi aruncă peste umăr o privire gen drept-cine-mă-iei? și deschide larg ușa. Bună ziua! spune, pe tonul cel mai sigur din lume de director-al-unei-companii-uriașe-importante. Bine ați venit acasă la noi. Prin prezenta, declar fără pic de echivoc că make-up artiștii ar trebui să primească premiul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mișto? Ai văzut ce de televiziuni? — Era un tip de la The Times afară, spune Jess, Încuviințînd. Și de la Standard. O să se vorbească despre voi În toată media. Schițează un surîs. — Becky Brandon dă lovitura, din nou. — Ei... ridic vag din umeri, colorîndu-mă ușor. Și cum merge? Cum stai cu pregătirile pentru Chile? — A, bine. Jess scoate un oftat adînc. Chestia cu Jess e că nu poți deloc să-ți dai seama În ce stare e. Chiar și atunci cînd e fericită

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vina pe mine, firește. Dar nu e vina ta! E doar un... nu mai continui. — Ai tu cumva idee pe unde ar putea să fie, Becky? Are fruntea Încrețită de Îngrijorare. — Tu Îl știi de cînd erați mici. Ridic din umeri, neputincioasă. Cunoscîndu-l pe Tom, știu că ar fi În stare de orice. Nu-i exclus să se fi dus la salonul de tatuaje și să le ceară celor de acolo să-i tatueze „Nu pleca, Jess“ pe organele genitale. — Eu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
prima, Încuviințez. „Nu, nu-ți spun care e premiul. Așteaptă și-ai să vezi.“ Se aude sunînd interfonul și el ridică receptorul. — Da. Aduceți-l sus. E un colet, spune. Împietresc. — Adus de un curier? — Îhîm, Își aruncă haina pe umeri. Aștepți ceva? — Oarecum, Înghit În sec. Luke... e posibil să vrei să vezi acest colet. S-ar putea să fie important. Sper că nu e altă lenjerie de pat! Luke nu pare deloc entuziasmat. — Nu mai cumpăr lenjerie de pat

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
străbate un val de dezamăgire. PÎnă la urmă, nu e de la Dave Sharpness, e o prostie pentru Jess. Dar cum se face că Jess Își primește poșta aici? zic, frustrată la maximum. Doar nu stă aici! Cine știe? dă din umeri Luke. Scumpa mea, trebuie să plec. Ochii lui coboară asupra pîntecului meu rotund. — Dar am cu mine și mobilul, și pagerul. La cel mai mic semn... — Te sun, Încuviințez, răsucind plicul Între degete. Oare ce să fac cu ăsta? — Poți

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mai mică pereche de ghete roșii de baseball pe care le-am văzut vreodată. E o cameră pentru pantofi În miniatură. — Jess... simt cum Îmi dau ghes lacrimile. Tu ai făcut asta? — M-a ajutat și Tom, ridică modestă din umeri. L-am făcut Împreună. — Dar a fost ideea lui Jess, se bagă Suze. Nu-i super? Mor că nu m-am gîndit eu la așa ceva. — E perfect. SÎnt complet dată peste cap. — Uite cît de frumos se Închid ușițele... și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Și Cheesy Wotsits. Și Cola! Începe Suze să rîdă cu poftă și-și acoperă gura cu mîna. Bex, m-ai făcut fericită. Cum naiba... — Nu mă Întreba. Nu-mi pot stăpîni rîsetele. — Ce vacă ipocrită! — Mă rog... ridic eu din umeri modestă și matură. N-am de gînd să-ți spun că eu ți-am zis mereu că e o vacă. Sau că i se văd rădăcinile. Pentru că asta ar m-ar face o scorpie. — Știi, chiar am crezut-o. Suze

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ședință idioată. Iar eu mă aflu În fața tipei, practic gravidă În nouă luni... — Nu puteți să-i trimiteți un mesaj pe pager? Încerc să rămîn calmă. Nu pot să-i trimit mesaj pe pager decît dacă nașteți. Femeia ridică din umeri, sugerîndu-mi că nu e problema ei. O pironesc cu privirea, prin aburii unei mînii crescînde. Am venit aici ca să tranșez situația cu Venetia, și n-am de gînd să las o femeie În cardigan mov să mă oprească. Păi... nasc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
totul natural. Cred c-ar trebui să chemăm o moașă cu experiență, Paula. — Nu, nu-i nevoie! zic grăbită. Adică... aș vrea să rămîn singură un timp. Dacă se poate. — Ești foarte stoică, Rebecca, spune Paula, punîndu-și o mînă pe umărul meu, Înțelegătoare. Dar nu te putem lăsa singură! Nici măcar nu ai un partener de naștere! — N-am să pățesc nimic, pe cuvîntul meu, Încerc să nu ridic tonul. Doar cîteva minute. E... e chestie legată de religia mea. Femeia care

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asupra copilului, mă fixează intens Paula. Concentrează-te asupra minunatului tău copil, care iese În lume. — Uite ce e, Îmi regăsesc, Într-un final, vocea. Eu... ideea e că nu nasc... Ba da, Becky, naști, Își pune mîinile Paula pe umerii mei. — Bex, nu te agita! Îmi bagă Suze un pai În gură. Ia niște Lucozade. O să te simți mai bine! Sorb neputincioasă din băutura grețoasă și Încremenesc În clipa cînd aud pași grăbiți apropiindu-se, cunosc acești pași. Ușa se

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]