315 matches
-
așteaptă și ai să trăiești, ceea ce a fost plecat foarte departe unde nimeni nu și-ar fi imaginat un prinț pe o orbită a universului. Atunci, din înaltul cerului o liniște coborâse peste tei albi ai alintului, luându-mi trupul îmbălsămat cu gustul adânc al înfrângerilor și m-a făcut să caut pe băncile pustii, promisiuni ale unor fantome ce apar și dispar la lăsatul zorilor. Mi s-a părut, atunci, o noapte copilăroasă și caldă prin care sufleul meu, durea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri focul în vatră, puse la fiert într-un ceaun câțiva pumni de linte, aruncă în foc o mână de cânepă uscată care îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Dar, este moartă, ai vorbit cu trupul? Evelin: Nu, am vorbit cu sufletul ei care-i păzește trupul pănă o vom aduce acasă. Aurora: Ai vorbit cu sufletul?! Evelin: Cănd sufletul se desparte de corp nu-l părăsește. El trăiește îmbălsămat în neurină și așa sufletul devine nemuritor! Aurora: Ce-i neurina asta? Evelin: Un balsam invizibil care conservă sufletul să nu moară după ce părăsește corpul uman. Aurora: și ce-ai mai văzut la cimitir? Evelin: Am văzut mai mulți cerșători
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe chimice conservante, care să le oprească descompunerea. Unii oameni își fac cavouri din timpul vieții lor, pentru că sunt păcăliți. Unii sfătuitori religioși le introduc în cap ideea, că după moarte, va veni cineva și-i
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
botezului. Alerg. Vreau să vin la tine, am exersat de câteva ori trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
storcea norii ca pe niște cămăși îmbibate cu nelocuire: Mama ei de viață! Doamne, cât trebuie să o mai suport? Nu înțeleg, de unde atâtea ifose de fată mare în inima unei curve bătrâne? A încorsetat-o moartea în chingi, a îmbălsămat-o în esență de pustietate, a pironit-o ca pe o cruce cu rădăcini de spatele meu și creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai ascunde oștenilor vestea. Cadavrul e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir. Dar mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența. Terken hotărăște atunci să scape de el. Așa se face că Malik Șah, „sultanul venerat, marele Șahinșah, regele Răsăritului și Apusului, stâlpul Islamului și al musulmanilor, mândria lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își încetaseră divizarea, virușii luară și ei o pauză, iar atomii trași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Observ că au porțiuni mari cu viță de vie. Sunt apoi multe plante din care fabrică licori și le folosesc și pentru săpunuri și ceaiuri. Insula emană un puternic miros de pin și rășină, ceea ce face ca aerul să pară îmbălsămat cu aceste mirosuri plăcute. De la debarcaderul unde aștept vaporașul să mă ducă înapoi la Cannes pentru a-mi relua pelerinajul, privesc atât insula vecină, Margareta, cât și nenumăratele bărci și iahturi, în jurul cărora înoată proprietarii sau oaspeții acestor ambarcațiuni. Parcă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou parcul, Îmbălsămat În parfumuri și miresme ademenitoare. 6 februarie 2014( refăcut) Străina... Undeva, la poalele unui munte, putea fi zărit un orășel mic, ce nu părea a atrage ochiul privitorului. Cartierul Villaggio Prealino se afla situat Într-o zonă mărginașă, având puține
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cel care fusese poreclit vulturul Moldovei), iar peste drum era vechea și masiva construcție a fostei Școli normale din Iași. Era în anul acela o primăvară timpurie, cu aer cald și plăcut, în pădurea din apropiere, viorelele, brebeneii și toporașii îmbălsămau aerul de mirosul lor suav. Aveam aproape 18 ani, ce-mi păsa mie pe atunci de politică. Totuși în primăvara aceea, prin martie, o veste a oprit pentru o clipă în loc pe toți românii. Murise conducătorul de atunci al statului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și vreo două prietene de-ale lui Tiaré și dansam, deși acum foloseam muzica unui gramofon hârâit. Pe verandă aerul era îmbălsămat de parfumul greu al florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am ținut-o tot așa până la trei dimineața și când ne-am dus la culcare nu cred că vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
împușcat. „Dar din imediata lui apropiere, în ceafă, așa că te rog să mă crezi, dragă Magdi, că nu a suferit deloc“. Și atunci mămica a începu să simtă că înnebunește. Că n-o să-l părăsească pe Ulrich. C-o să-l îmbălsămeze și o să-l ducă acasă. Că nu e nimic adevărat în toată putrefacția. Și mămica a vrut să fugă la teatru după el, dar trei flăcăi de la brigada pentru Strălucirea Șinelor au prins-o, spunându-i că nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce să fac și de aceea am îndrăznit să te deranjez. Ceaiul cald și aromat nu-și schimbă culoarea și nici nu aburește decât pe acei ce doresc asta. Alcoolul și-a înnoit esența cu diferiți coloranți naturali și sintetici îmbălsămând în continuare aerul cu tăria lui. -Situația este delicată, stimate concurent; nu vrei să te amesteci cu mine, dar trebuie să te sedimentezi că suntem de aceeași stare; lichid eu, lichid tu, diferă doar opțiunea. Pentru că sunt în pierdere, înainte de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală, dar mult mai tare decât atunci când sosise tanti Ivon, la început am crezut că numai de-aia fiindcă se deschisese sicriul, și-l văd acum pe bunicu’, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete spectrală. — Dar în cele mai bune cărți, John, dezvălui arta de a te iubi pe tine - pe tine însuți, John! Am făcut un pas sau doi împleticindu-mă, dar a fost foarte greu. pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
glorioase. Semnătură indescifrabilă * 106 24 august 1985 O regăsesc mereu aceeași și parcă schimbată, plină de nostalgie și parcă îngândurată și impasibilă de trecerea timpului. Fie ca timpul să-i aducă mai mulți vizitatori și poate și lor să le îmbălsămeze sufletul cu sfințenie și credință. Semnătură indescifrabilă * Azi 19 iunie 1986, O zi frumoasă și binecuvântată de Dumnezeu, un grup de preoți, preotese, cântăreți cu soții și alte persoane, am vizitat cu evlavie și deosebită plăcere cele două mănăstiri sfinte
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi sorb în grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Picioruș de Ghips abia preluase conducerea Ministerului Apărării, după ce Potăiță clacase cu o zi înainte. Apropo, dacă nu știați, vă spun eu acuma că pe lîngă glonțul pe care i l-au găsit în piept, cînd au dat să-l îmbălsămeze la morgă, au descoperit că era scăpat pe el, cum i se cuvine unui adevărat erou național. Pe la amiază, au primit ordin să se suie în camioane, să părăsească Cîmpina și să să se îndrepte spre Brigada trupelor de Securitate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar dacă, până acum cel puțin, fără strălucire, coexistau În chip nelămurit cu bucuria secretă a concubinajului cu Iolanda. Iolanda era ca un cal sălbatic. Mirosea a câmpie răscolită de vânt. Aplecat asupra ei se Îmbăta de acest miros care Îi Îmbălsăma trupul și Îl pregătea pentru moarte. De ce pentru moarte, nu știa nici el. De fapt, nu credea nici o iotă din ce spunea că simte, dar observa că lucrul acesta Îi făcea mare plăcere Iolandei, care Îl strângea și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]