369 matches
-
se reîntoarcă la datorie. Bobițe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe frunte și, sub acțiunea accelerației mereu crescânde a motorului, alunecau ușor spre perete; inima îi bătea cu putere; mintea îi amesteca fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de femei. Dacă i s-ar fi cerut să efectueze o comandă manuală de rutină, n-ar fi reușit decât după o bună bucată de timp. Și-ar fi plimbat degetele asupra claviaturii, distrat, și în prima clipă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aceasta la stânga, și la capătul ei se găsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai mic se pierdea, într-o șerpuire la fel de regulată, printre tufe de tuia, trandafiri, narcise, mărgăritare și câteva intenții de viță-de-vie. În mijlocul verii, mirosurile erau îmbătătoare și puțin prea grele în dulceața lor. O mare varietate de pisici din vecini completa olfactiv spațiul. La etajul I al spiralei, doctorul Negruțiu își etala colecția de feline care se băteau necontenit, își marcau teritoriile și se uitau ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate, își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, o mușca și apoi o ascundea în sân, între micuții ei sâni, pe care îi privea cum se rotunjeau sub bluzița înflorată. O plăcere deosebită era aceea de a alerga cu picioarele goale, dimineața, prin iarba plină de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
public ușurința cu care se mișca Fred Astair... Fiindcă mă întrerupsesem și nu mai puteam să plec din această propoziție, simt nevoia să vă spun, de pe acum... că visurile mele de viitor sânt ștrasate, multicolore, nestemate. Că ne așteaptă vremuri îmbătătoare, PRIETENI! Pentru că fete au fost și s-au mai născut în maternitățile noastre, de când discutăm noi aici (puși pe glume și șotii)... Și dacă m-aș vedea nevoit să scot carnețelul, ați vedea voi: Ce 16 bebelușe s-au născut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi femeile nefericite în ele însele, și nu din pricina noastră, de ce jertfe n-am fi capabili, de câte umilințe și slăbiciuni! De la o vreme nu mai poți inventa voluptăți și nici sorbi delicii, decât în aromele insinuante, în mrejele îmbătătoare ale nefericirii. Cum numai întîmplarea le face triste, pândim și noi prilejul pentru un exercițiu de gust, ahtiați de umbre feminine, rătăcitori nocturni ai iubirii și paraziți îngîndurați ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca noapte. - Așa se proiectează în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am fi de două ori perfecți, n-am atinge desăvârșirea în două feluri? Întâlnirea paradoxală de porniri, inseparabilul ireductibilelor creează o încordare ce alcătuiește și dezalcătuiește atât de straniu o ființă. - Și nu-i ușor să porți iadurile dulci și îmbătătoare ale decadenței pe cerul monoton și proaspăt al barbariei, să te descurci în tinerețe cu povara unor bătrâneți vaste, să târâi sfârșituri de ev în fiorul vertical al zorilor! Ce menire ciudată au acei ce înmuguresc toamna, care au pierdut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plăcută a tânărului meu. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii! Îngerul meu! El trimisese scrisoarea. Sta în fereastră neliniștit, pare-că aștepta sentința de moarte, nu știa ce să gândească, nici gândea ceva, era un amestec fără șir de icoane turburi, îmbătătoare. Ah! el ceruse dispreț și spera amor. {EminescuOpVII 110} Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perde, ca s-o observe. Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință; ea se ivi frumoasă ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
casei, ce da în grădină, în tinda întunecoasă, în care lucea într-un colț gaura cheiei de la ușa camerei iluminate. Intrarăm înlăuntru. Lumina ce-o arunca căminul cu oblonul deschis era roșcată, aerul cald, și un miros de cafea prăjită, îmbătător, făcea ca aerul și lumina din casă să doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui de lângă fereastră, astfel încît clapele sale veneau tocmai alături cu fereastra, în care stau oalele cu o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții... arborii înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător al primăverei {EminescuOpVII 199} împluse cu suflarea sa răcoare și virgină piepturile noastre, gură-n gură îi sorbeam suflarea, ea, cu genele jumătate închise, nu rezista de fel dezmierdărilor mele melancolice... numai luna veghea ca un dulce soare de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
începuse a însera... eu mă sui în luntre și-ncep a trece încet, încet prin papura și stuful lacului spre mijloc, luna răsărea din pădurile seculare și dura * o cărare de văpaie * pe valurile ***. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre... Părea însă că pleoapele mele sunt deschise, că nu dormeam. Deodată văz ca din vârful unui copac din zare până la luntrea mea se țese o pânză subțire și diamantină si că pe acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
au găsit bucuria și satisfacția într-un soi de impuls inconștient de a-și pleca grumazul. Cît despre Tarde, el afirma fără reticență: "S-a spus de nenumărate ori era o temă favorită a oratorilor că nu-i nimic mai îmbătător decît sentimentul de-a fi liber, eliberat de orice supunere către celălalt, de orice obligație față de semeni. Departe de mine gîndul de a nega acest foarte nobil sentiment, dar cred că este mai curînd exprimat, decît răspîndit în realitate. Adevărul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
colegă de serviciu la o cafea. „Doamne”, a exclamat ea, „departamentul tău chiar pare a fi pus pe treabă. Nici nu-mi vine să cred câte proiecte ați terminat deja numai În trimestrul acesta!”. Lăsându-se pradă laudelor neașteptate și Îmbătătoare ale colegei atrăgătoare, managerul a căzut În capcană. „Mda”, a răspuns el, „până să vin eu, compania asta n-a avut un adevărat departament de inginerie”. Vorbele circulă repede Într-o companie mică. Nu a trecut mult până ce grupul de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
său este un ținut În care se simte viața cosmosului, omul - „fiu al piericiunii”, „mizeră țărîna” - are, aici, partea lui de desfătare. Clima este „prefumată” cadrul vieții - „superb, desfătător”, cerul comunică În mod misterios cu apa și pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reziste și să se vândă cu prețuri mari în cantități farmaceutice când legăturile comerciale cu Orientul ar fi fost întrerupte. Manigomian se pregătea pentru profesia de speculant de cafea și mirodenii. Așa se explica prezența oamenilor cu sacii și mirosul îmbătător de băcănii exotice. Totodată, fiind un importator principal de asemenea mărfuri, retrăgîndu-le de pe piață, de la firma Vartparonian ori Pelenghian, într-un consemn tacit cu ceilalți negustori, Saferian producea o mică panică de prevedere și o scumpire. Cu totul inocent, el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
greu o suportam. S-a Întâmplat pe nepusă masă: dintr-odată, n-am mai răbdat. Totul În această relație devenise constrângător, sufocant. M-am hotărât să o rup. Nu a fost dureros, așa că am avut o senzație de libertate absolut Îmbătătoare, chiar și În momentele când mă simțeam apăsată de singurătate. c) Tranzitele lui Uranus la Mercur Conjuncție Dispoziție: Iată un tranzit excelent, care combină energia intelectuală, creativitatea și curiozitatea. Cufundat În Îndoieli, Întrebări sau confuzie, individul are impresia că o
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
existență pur meditativă, i-a temperat lui Russell, odată cu trecerea timpului, tot mai mult aspirația romantică spre absolut, foarte puternică în tinerețe. El insista asupra distincției dintre „lumea iluziilor“ și „lumea faptelor“. „Tot ceea ce este mistic, orice frumusețe care este îmbătătoare, aproape întreaga fericire - îi scria Russell lui Ottoline Morell - țin de lumea iluziei. Problema este de a găsi o frumusețe și o fericire care pot să trăiască în lumea faptelor. [Ă] Iubirea pentru toți oamenii oferă o mare frumusețe, dar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în jur, într-o armonie perfectă și spre Republica Vandana de Nord, și spre Republica Vandana de Sud -, un miros încântător. Așa că nu e de mirare că, neputând rezista ispitei, domnișoara Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga s-a agățat de îmbătătorii trandafiri și, electrocutată, a rămas pe veci suspendată printre flori. Unde lumea îi admiră cadavrul rămas parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el. Nu peste mulți ani, ne va privi o domnișoară bătrână
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii. Și chiar ameliorând un soi de trandafiri care nu sunt sensibili la curentul electric și dau un miros îmbătător de ambele părți ale graniței. Deocamdată, trecând peste unele incidente, situația din cele două republici surori este stabilă. Restul e tăcere. 126. În întuneric și în tăcere, un exercițiu util și apreciat Peste unele incidente se trece mai ușor, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nu l-am mai împărtășit nimănui. Ideea era zborul, era pasărea. Venea primăvara ca o domniță, parcă dansînd din pene, ca dintr-o rochie diafană, delicată și lejeră. de multe ori cu o floricică în cioc, iar în rest cînta. Îmbătător. Natură pură și siluetă brîncușiană. Părea să se cunoască bine pe sine și stăpînea zborul perfect, în timp ce eu mă tîram pe pămînt. Mă învăța cum să fiu mai aproape de Dumnezeu, cum să nu mai trăiesc în negare, să accept provocarea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în jur, într-o armonie perfectă și spre Republica Vandana de Nord, și spre Republica Vandana de Sud -, un miros încântător. Așa că nu e de mirare că, neputând rezista ispitei, domnișoara Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga s-a agățat de îmbătătorii trandafiri și, electrocutată, a rămas pe veci suspendată printre flori. Unde lumea îi admiră cadavrul rămas parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el. Nu peste mulți ani, ne va privi o domnișoară bătrână
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii. Și chiar ameliorând un soi de trandafiri care nu sunt sensibili la curentul electric și dau un miros îmbătător de ambele părți ale graniței. Deocamdată, trecând peste unele incidente, situația din cele două republici surori este stabilă. Restul e tăcere. 126. În întuneric și în tăcere, un exercițiu util și apreciat Peste unele incidente se trece mai ușor, altele
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pur și simplu de încântarea rezultată din excesul de spectaculos și din proliferarea efectelor, de uimirea provocată de hipertrofia artificiilor, de plăcerea legată de un univers concret care, integral „structurat” de către imaginar, anulează constrângerile realului numai în timpul consumului. O recreație îmbătătoare în timpul căreia te amuzi să crezi că ceea ce e fals a devenit adevărat, că altundeva e chiar aici, iar „altădată” a înlocuit prezentul. Evident, simularea nu e singura formă a hedonismului experiențial. Aici acționează o altă logică: o dovedesc sejururile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai mult, spiritul timpului a trecut de la cultul lui W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul în iconoclastii îmbătătoare, ci de a găsi fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]