1,610 matches
-
1965, uitat, din fericire de toată critica, și-a legat numele de câteva romane curajoase și foarte valoroase, publicate în anii 1970- 1980, care au dat tuturor sentimentul că aparține falangei de prozatori șaizeciști, care au schimbat fața romanului nostru îmbibat până atunci de realism-socialist. Generația 1960, care vine la rând, are trei reprezentanți de seamă: un romancier, Alexandru Ivasiuc, dispărut la cutremurul din 1977, un poet, Nichita Stănescu, dispărut la 50 de ani, în 1983, dublu aniversat, așa dar, anul
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
închipuie frumos. Tinerețea aceasta a versificației are debit, are ritm, pe care și le susține, fatalmente, pentru un timp limitat. S-a remarcat că, după jumătatea anilor ’70, Nichita Stănescu nu că nu mai este el, ci este, dimpotrivă, prea îmbibat de propria-i rețetă. Dărnicia fără sistem nu poate să nu obosească. Și sentimentul, la lectură, e că inventatorul unor asocieri care uimesc își forțează, de la un punct încolo, norocul. Oricum, iubirile lui, care prin preschimbarea biograficului de care vorbeam
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din jur: „dar cînd morții-n așteptare
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
plină de bucurie, în care nimic nu este extraordinar și imagini terifiante („seara răsună în mine orchestre/ și taifunul doarmne în buzunare/ ukulele ukulele”) se topesc într-o curgere a vieții care scapă tuturor regulilor. Simple înșiruiri de notații, uneori, îmbibându-se de logica elementară și armonioasă a locurilor pe care le descriu. Iată, de pildă, o Carte poștală din cetatea universitară (ce poate fi mai nepotrivit cu lumea de vacanță a insulelor? Și totuși...): „Caiete de franceză/ de tagalog/ dicționare
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
înșelați, a celor inocenți, a alaiurilor fel de fel punînd o Ramă acestor tablouri. Ideea că teatrul se face acum, sub privirea noastră, în nasul nostru. Parcă am asista la o repetiție, mașiniștii au ceva din clovnii de altădată, sînt îmbibați de „cabotinismul” pe care îl urmăresc din culise, intervin direct cînd e nevoie să se facă „iluzia” la vedere. Ca într-un cadru mărit din film, cînd vedem că ploaia fără de sfîrșit nu vine chiar din cer, ci din stropitorile
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
să fi "descoperit" cineva resorturile acestor sentimente. Reflectând mai adânc asupra sentimentelor respective mi-am amintit de o contribuție a sa, publicată în anii '30, în polonă. Rezultă din ea că sufletul tânărului elev de la școala din Botoșani s-a îmbibat din fragedă tinerețe din aspirațiile poporului polonez, din lupta dusă de acesta pentru cucerirea neatârnării și pentru manifestarea s-a liberă. Am verificat la Academia Română și în alte foruri înalte dacă acest lucru e cunoscut. Nu se știa nimic. Nicolae
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
pe câteva principii foarte vagi, în principiu turnând apă în vin, adică diluând niște măsuri care aveau un caracter de certitudine și un calendar foarte precis", a declarat Antonescu, scrie Antena 3, citând Mediafax. Antonescu a continuat: "Toate aceste declarații îmbibate cu sirop ieftin și dulceag, de proastă calitate, nu fac decât să anihileze un program de guvernare. Exact cum nu mai există USL, exact cum nu mai există un Guvern USL, iar domnul Ponta și PSD încearcă să mintă o
Antonescu critică programul Guvernului: Siropel ieftin și dulceag by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31673_a_32998]
-
ce minune în realitate), farmecul a pierit „Duhul fuge din vorbele limpezi”; tot așa încântarea trecutului dintr-o avalanșă de cărți poștale ilustrate. Întâlnesc și aici afirmarea violentă că națiunea trăiește tot atât de intens ca altădată, și aceasta tocmai pe scena îmbibată de trecut. Unde? Pe imensele stadioane ale congreselor național socialiste, cadru rigid al entuziasmelor care încă mai răsună aci : părea că și azi strigătul mulțimilor durează în amfiteatrele pustii. Iena, Regatul tinereții În orașul cenușiu, îngrămădit între platouri abrupte, cu
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
ritos de pe pozițiile unei stări de beligeranță. Provincia nu e nouă în lirica noastră, dar bardul orădean o abordează într-un chip specific. Dacă la Bacovia aveam a face cu o reacție a interiorizării abulice a unei ființe ce se îmbiba de mediul apăsător aidoma unui burete muiat în apa necontenitelor ploi, iar la Ovidiu Genaru cu o bună dispoziție care lua peste picior, caricaturiza cu cinică dezinvoltură contextul în cauză, aici e o situație aparte. Lucian Scurtu învederează un temperament
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
prin care doamna de Guermantes exista în mine, după ce nu fusese ani de-a rândul nimic altceva decât reflexul sticlei unei lanterne magice și al unui vitraliu de biserică, începea să-și piardă culorile, când cu totul alte vise o îmbibară cu spumoasa umezeală a torentelor”12. Pe primul palier al sensului scriptural din Guermantes stă, așadar, o himeră și obsesia căutării ei. O căutare dublată continuu de punerea în abis a unor mistere din care iradiază forța hipnotică a arcanelor
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se transformă în versuri ca înainte. Nu reușesc să-mi îndulcesc suferința, n-o pot îmbiba, împăna lucrînd-o, șlefuind-o frumos; rămîne ascuțită, reală, la suprafața obiectelor. Mașinăria de transformat litere în curcubeie s-a defectat? (Pauză lungă, chinuitoare. Trece, în sfîrșit, Mariana Mihuț). Nicidecum! E-un scurt răgaz întremător!!!
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
cerebral, împătuream stofa c-o dexteritate demnă de invidia celor mai sofisticați prestidigitatori, o împachetam în hîrtie țiplă, ninsă, ba chiar troienită în flori repezi și rotunde de surîsuri cu subînțelesuri naive (accidental parșive!), strîngeam totul într-o frînghioară suculentă, îmbibată de-alean, executam nodul final c-o fundă fandosită fin, deocheată șugubăț în aerul amurgit al dughenii, și-mi permiteam, iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
zâmbet adevărat din adâncul paradisului de smoală nimeni nu ne aude de dincolo și când ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse se înserează fără sămânță și singura noastră speranță e firul de iarbă ce ne trece prin corp și ne trece prin suflet - străpunge dincolo
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
avut un dialog relevant pe această temă cu Ion Cristoiu. La întrebarea, știe, țoapa, că e țoapa, răspunsul a fost ferm. Nu! La tot pasul caută să se remarce, acele inconfundabile femei-patroane, cu păr pe picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Norei Iuga, unde o mamă care s-a simțit toată viața o emigrantă în Austria natală, îmbolnăvindu-se de Alzheimer, își trimite fiul să verifice, în Bucureștiul în care ea a copilărit, amintirile ei nesigure, virusate. Aceeași apă de Köln, îmbibînd o lume dintre războaie care încearcă să se mai adune, doar că-i lipsește, la Haller, ,istețimea" ŕ la roumaine. Cu un primar de strînsură, Petrică Florescu, Reinhard pe numele lui de scenă pe care, ca fost activist, l-a
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
în ce țară, te-ai hotărât în sfârșit? Aia din primul sărut sau din prima oară? Unii te observă cu expresia de analiză sau poate de perplexitate, compătimire.. cu ce te poate ajuta asta? N-au importanță ochii iepurelui înfricoșat, îmbibați de sânge, învinețiți din rumegare excesivă, pupilele dilatate din aburii promazinei, capul o mină gata să explodeze, în împrejurimi tot este un solitar, omul de pe stradă sau femeie de moravuri ușoare dispuși să te asculte fiindcă peste linia de hotar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cel ce găsește soluții noi, născocește ceva nou ») bogată în imagini și sensuri, nu rareori acoperă un spectru însemnat de tematici și motive. Poeziile ei de dragoste, eliberate de sentimentalisme epuizate de vreme și orice fel de poveri lirice, sunt îmbibate printre altele și de o fin filtrată reflectare filosofică. Cititorul imediat conclude că poeta posedă o foarte rară sensibilitate, care, altoită cu un spirit plin de născociri, conduce la plăsmuirea unei lumi întruna înnoitoare de descoperiri. Constanța Buzea, fără îndoială
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Kane a declanșat cred, o repunere în pagina istoriei literare și dramatice sau chiar un fel de revelație asupra felului de a scrie, o modă, chiar, la un moment dat, pe la sfîrșitul anilor nouăzeci. Să nu fi fost piesele ei îmbibate de zbuciumul, și psihic, patologic, al ei?... Puțin probabil. Nu pot să trec cu vederea stilul ei, fie și modul violent, strident în care a încercat să vorbească, să urle, să plîngă, să miște viul din noi. Atîta cît a
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
știe, generații întregi de tineri de la începuturile secolului al XIX-lea. Două personaje romanești au fost profund stigmatizate de cariera locotenentului de artilerie devenit împărat și stăpân al Europei: Julien Sorel din romanul Roșu și negru și Raskolnikov. Primul este îmbibat și el de ambiție socială și ajunge la crimă - trăgând cu pistolul în fosta sa iubită și metresă, dna de Renal, deoarece aceasta îndrăznise, în actul spovedaniei, să-i "picteze" un alt chip decât cel pe care îl arăta el
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
de evaluare biblică: "Căderea în lumea păcatului originar se face în timp și în trepte mici, dar la Pitești a fost o prăbușire totală și bestială în cele mai adînci caverne ale iadului". Sau: "Pumnul aruncat în față este buretele îmbibat cu oțetul urii de Dumnezeu. Antrenamentele de zi cu zi, de la genuflexiuni și flotări la statul într-un picior, de la săritura ca broasca la cățăratul pe pereți ne pregătesc să ajungem cît mai grabnic atleți ai lui Belzebut. Duhnim a
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
a unei muzici. în fine, timbrul (culoarea) personalizează, individualizează opusul muzical, impunându-i o sumă de abilități introspective, chiar intimiste. Specificitatea unei muzici se datorează astfel temperamentului ei, cu alte cuvinte, măsurilor diferite în care "sucurile vitale" sunt strecurate și îmbibate în "pastă" sonoră. Iar dacă Hipocrate considera că temperamentul sangvinic se manifestă acolo unde predomină sângele, temperamentul coleric acolo unde fierea (chole) dă în clocot, cel melancolic acolo unde există o cantitate suplimentară de bilă neagră (melain-chole), iar tamperamentul flegmatic
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
este un soi de Oedip rege derulat pe străzile din apropierea falezei constănțene, în decorul pestriț al localurilor ieftine și al rugăciunilor ce se fac auzite din înălțimea moscheei. O tragedie ca la carte, cu personaje tipice (poetul Ahoe, prin gura îmbibată în alcool a căruia se rostesc uneori marile și micile adevăruri, Sonia, mătușa lui Alexandru, aflată în scaunul cu rotile, fostă prostituată, martorul tăcut al dramelor care se petrec în jurul ei, Vera, soția înșelată și fratele ei Sebastian, singurul locuitor
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
Kahlo ținînd-o de mînă pe Andra Rotaru (eventual și pe Salma Hayek). Altminteri, noua Frida Kahlo (cea din poezia Andrei Rotaru) seamănă ca discurs poetic cu poeții români din ultima generație (cea apărută după anul 2000). Este o poezie viscerală, îmbibată cu sînge, în care malformațiile trupului și nebuloasele sufletului fac parte din normalitate. Dacă la poeții foarte tineri toată presiunea socială sfîrșește într-un urlet de revoltă, la Frida (Andra), suferința fizică și frămîntările morale sînt însă studiate și reflectate
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
anume, care mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în literatura română contemporană. Și ar mai fi de adăugat un lucru aici
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
vîntului). „Vecinătatea” cea mai sesizantă îmi pare a fi totuși Pe Strada Mîntuleasa. Ca și în microromanul lui Mircea Eliade (și ca în Craii de Curtea- Veche), Simona Sora reușește să confere identitate estetică și blazon mitologic unui vestigiu straniu, îmbibat de istorii secrete al Centrului bucureștean, într-o carte de vîrf a prozei noastre din ultimii ani.
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]