325 matches
-
avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atent, nu omorai omul. Mă, tu ești nebun? Ba nu. Să știi că nu-s nebun. Sunt, numai, foarte hotărât. Acum, mi te am În mână. Ori faci ce-ți cer, Încă de prin primăvară, și tu nu te lași Îmblânzit, ori, dacă nu, te denunț. Dar, vezi, că, În acest caz, este posibil să intri și tu, nițel, la apă. Ei, acolo, nițel, poate nu mă voi Înneca, de tot. Însă, tu, dacă-mi faci pe plac, o să ai mult
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi, dar așa mi-a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dând câteva monede unui cerșetor, ne cumpărăm la un preț foarte mic convingerea că mila e bună pentru alții, nu pentru noi înșine. Când m-am apropiat, m-am pierdut însă cu firea deoarece cerșetorul purta în sân un șarpe îmblînzit. M-am scuturat de scârbă și am trecut mai departe. După vreo sută de pași m-am simțit cuprins de remușcări și m-am întors. Nu l-am mai găsit însă pe cerșetor. Am întrebat câțiva trecători dacă nu-l
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
frate cu păianjenul pe care-l omorâsem într-un moment de enervare. Vă miră cumva asta? Nu există, credeți, fraternitate decât între oameni? Nu, nu-i adevărat. Și nu putem fi frați chiar cu toți oamenii. Unii sânt îmblînzitori. Alții, îmblînziți, nesupuși sau victime. Unii țipă. Alții își așază pe față masca de sticlă și nu mai aud nimic. Pot să mă simt frate cu toți? Nu, domnilor, sîntem frați totdeauna doar cu o parte dintre oameni, trebuie să ne hotărâm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ești tu? Ești foarte frumoasă! VULPEA: Sunt o vulpe. MICUL PRINȚ: Vino să te joci cu mine. Sunt atât de trist... și singur... VULPEA (iese cu totul, dar rămâne la distanță): Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt îmblânzită. MICUL PRINȚ: O, iartă-mă! N-am știut. (se așază amândoi, se privesc în tăcere) Dar spune-mi, te rog, ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Nu ești de prin partea locului. Nu te-am mai văzut. Ce cauți pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puțin la o parte. Era licărirea unor ochi, un câine, Sau o pisică, dar mai degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate, despre specia lupină nu mai există memorie credibilă aici, în ținut, iar ochii pisicilor, îmblânzite sau sălbatice, așa cum oricine are obligația să știe, arată chiar ca niște ochi de pisică, cel mult, și în cel mai rău caz, i-am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia să construiască o fortăreață pentru a stăpâni acei munți ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse să se așeze pe stânca aceea. Stăpânul Înțelese că nici un alt loc n-ar fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când vine vremea răsturnărilor, nimeni nu-i poate opri cursul, nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a apucat de băut, iar familia Îi caută, cu disperare, un nou soț. Ei bine, „sacrilegiul” meu regizoral a găsit, recent, un punct de sprijin Într-o mai veche montare a marelui director de scenă Ion Sava: pentru Scorpia Îmblînzită a marelui Will, Sava a propus o Catarină trecută, urîtă, și plină de cusururi sufletești; dar nici Petrucchio nu era mai breaz - flăcău bătrîn, chip respingător etc. Morala: nimic nu-i nou sub soare, chiar dacă unele idei Îți vin În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă de zece euro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și mai tare etcaetera. Sunteți fără discuție poporul ales. — Iar te iei de evrei? Crede-mă că mă supraestimezi. Mă crezi un om aparte. Leit tanti Amália, dar cu semn invers. — De atâta sunt eu în stare. Un mic lup îmblânzit. Castrat. — Castrat? — Da. E singurul mod de înmulțire. Ca Iisus pâinea. Dar vă invidiez, să stabilim asta odată pentru totdeauna. — Să-ți cânt Bach sau te mulțumești și cu mai puțin? m-a întrebat într-o pauză de ură rasială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dragostea mea! Am crezut-o mare măcar uneori. Am văzut-o de atâtea ori repetată prin parcuri, pe drumuri, prin camere, și totuși am crezut-o mare? Am văzut-o pe Irina plângând, ascultând, aprobîn-du-mă, făcând scene nebune, și apoi îmblînzită, îndrăgostită. Și atunci îi luam toate faptele și le analizam. Nu eram mulțumit cu rezultatul analizei mele niciodată. Nu mă asculta decât de aproape. Puterea mea asupra ei se pierdea la depărtare, și după un timp mai îndelungat. Izbucnirile ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ranmaru nu făcu nici o referire directă la evenimentul care se petrecea chiar înaintea ochilor săi, ci spuse doar atât: — Vă rog, întoarceți-vă la locul dumneavoastră, stăpâne. Seniorul Nobutada, Seniorul Nobusumi, Seniorul Niwa și toți ceilalți generali vă așteaptă. Nobunaga, îmblânzit, reveni în sala aglomerată, dar nu se mai așeză. Rămase în picioare, privind în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după pofta inimii. Și, cu aceste cuvinte, ieși grăbit și se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că prințesa îl dezmierdase și-i dăduse afecțiune pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă, iar cu dreapta l-a bătut ușor pe gât. Frumosul animal, dăruit cu o inteligență minunată, părea îmblânzit deabinelea. Atunci, Sacripant i-a sărit în crupă, însă în acel moment l-a văzut pe Rinaldo. Acest erou o iubea acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un război, răspunse cu o veselie brutală un subofițer. Erau din Gallia Belgica, din Germania Inferior, din Rhetia - ținuturi cucerite. Unele erau sclave, altele ieșeau din satele lor și se învârteau în jurul soldaților care tăiau lemne. — Iepe sălbatice care trebuie îmblânzite, îi explică subofițerul. Îl privi, întrebându-se cât de departe putea merge în discuția lui cu fiul lui Germanicus; apoi socotind că venise vremea îi spuse: Seamănă cu caii din părțile astea, i-ai văzut, cei pe care-i înhămăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a-i denunța pe vinovați. Aula împietri într-o liniște plină de spaimă. Iar el spuse: — În provinciile noastre, în statele vasale, la granița cu parții există primejdia unor revolte, poate chiar a unor războaie. Menționarea imperiului part, dușmanul nicicând îmblânzit, Irakul de astăzi, evoca un coșmar, însă cei mai iuți la minte dintre optimates au intuit că sub acel îndemn sinistru se ascundea un plan - și au recunoscut imediat că analiza era inteligentă și, din păcate, adevărată. Unii, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care acesta trebuie să le Înfrunte pentru a-și câștiga adjectivul. Sir Galahad și Philip Marlowe sunt frați de sânge. Pentru Întreg mileniul nostru aproape, adevărata virtute umană (și frumusețea Însoțită de virtute) s-a aflat pentru europeni În natura Îmblânzită, Îngenuncheată În interiorul lui hortus conclusus, sau a emblematicei grădini cu ziduri Înalte a civilizației. Conceptul acesta a fost atât de puternic Încât reprezentarea artistică naturalistă a peisajului sălbatic este total absentă Înainte de secolul al XVII-lea - dar și atunci atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț ca spuma și nu se lăsa îmblânzit. În comparație cu celelalte două fetițe fără mamă, Bilha era neglijată la culme. Lăsată de capul ei, Bilha se urca în copaci și părea să viseze cu ochii deschiși. Din cuibul ei, studia lumea, modelele care se alcătuiau pe cer, obiceiurile animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu fața neagră și dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome, care mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că atunci când ne-am despărțit de Tefnaht al vostru, când am omorât câinele, am văzut niște animale foarte mari. - Taurii? - Nu, mai mari... - A, elefanți! M-am gândit eu la elefanți, dar cei sălbatici nu sunt de folos, iar cei îmblînziți sunt puțini și sunt numai ai regelui. N-avem cum să-i luăm... Dar uite la ce mă gîndesc: o corabie foarte mare pe apă și o turmă de măgari pe uscat. Hor începu să rîdă: - Noi avem mijloace lesnicioase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]