339 matches
-
și bine! Azi muza mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urît! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. {EminescuOpIV 265} Și în fereastră vântul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîe încet; Urechea iar îmi sună în liniște și iară Simt inima că-mi bate de-un dor învăpăiet! În minte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că n-oiu mai auzi Că-mi amintești v-o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au îmblat Frumos fecior de crai În lume nouă ai Iubita de-au aflat! Ca și când te-ai miră Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o spun în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că te-am uitat, Că n-oiu mai auzi Că-mi amintești v-o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au îmblat Frumos fecior de crai În lume nouă ai Iubita de-au aflat! Ca și când te-ai miră Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o spun în pilda ta; Ș-apoi când te rugam Să-mi spui de mă iubești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, {EminescuOpIV 284} Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă, Acuma-l vezi îmblînd cărare dreaptă, Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă. Dar ori și când el alta nu așteaptă De cât ca ție, suflete, să-ți placă, Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se îmbracă Și ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
placi tu mie, auzi? și numai mie, Atuncea tu îmbracă mătasă viorie. Ea-nvinețește dulce, o umbr-abia ușor, Un sân curat ca ceara, obrazul zâmbitor Și-ți dă un aer timid, suferitor, plăpând, Nemărginit de gingaș, nemărginit de blând. Când îmbli a ta haină de tine se lipește, Ci gingaș-mlădioasă tu râzi copilărește. De șezi cu capul mândru pe spate lin lăsat, Tu pari sau fericită sau parc-ai triumfat... Ciudat... Stau melancolic, greoiu ca și un trunchiu, Când veselă ți-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
somn, Cu o făclie-n mîna-i slabă - În albă mantie de Domn. Și ochii mei în cap înghiață Și spaima-mi sacă glasul meu. Eu îi rup vălul de pe față... Tresar - încremenesc - sunt eu. ............................................. De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua Și uit ce spun adeseori; Șoptesc cuvinte ne-nțelese Și parc-aștept ceva - să mor? {EminescuOpIV 296} EU NU CRED NICI ÎN IEHOVA Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suliți, Mulțimea și ostașii se-mping vuind pe uliți, Iar negre tac de-asupra a capiștelor bolți Ș-ale cetății ziduri c-un turn la orice colț. S-a strecurat mulțimea și sala-i iar pustie. Prin ea Brigbelu singur îmbla ca o stafie... Adânc fugiră ochii în cap, pierit e chipul, Orlogiul în uitare de mult și-a scurs nisipul, Când iată o femeie mai albă ca omătul, Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul, Privește cum din discul de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
idee din cap. Iată poesia lui împlinită - iată cum își închipue el pământul.. Întreabă ființa care svîrcolește cu privirea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa. Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea[u] în nemurire? Cînd? Când ave destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. - Acești oameni nu vor învia neci odată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înțelepți de bătrânețe, Ridic fruntea lor de piatră și încep ca s-o învețe. 5l. FELICITARE LUI SAMSON BODNĂRESCU (1876) N-am știut cumcă în ziua Douăzeci și șapte luni, Își serbeaz-aniversarea Toți voinicii și Sămsunii. În biserică asemeni Cât îmblai pe la icoane, N-am văzut pe sfântul Simson Pre iubitule Samsoane. Și aflând de-așa minune Eu scriseiu aceste șire, Dorind multă sănătate Viață lungă și sporire. Și spre semn caracudistic Îți trimit această cartă, Iar tu spune printr-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dacă din doi ce suntem Ne-am face de-odată trei. 76. STRIGĂTURI (1876-1878) Eu pe pieptul tău culc capul Și mă uit la tine-n față, Ca copilul ce se uita L-ale maicii sale brațe. Ca miresele să îmble ori să calce ca pe piuă. {EminescuOpIV 522} Chiar sărac, de ai drăguță Ai mulțimi de daraveri, Căci primești și dai simbrie În necazuri și plăceri. Că amorul e zădarnic Nu vei ști numai decât, Ci atunci numai, copile, Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
altui să țin lucrul tăinuit. Și când vine Escelența? Astăzi vine, înspre sară. Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîiu m-am măritat Am făcut-o din iubire. Bine oare mi-a îmblat? Și maiorul se-nsurase din iubire-ntîia dată. Cum i-a mers lui poate bine... așa-i lumea asta toată. Și fiindcă am nevoie de un sprijin, de-un asil Și fiindcă n-am pe nimeni decât numai pe copil, Mă mărit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inimelor voastre: Numai inima-i isvorul fericirii vieții noastre. Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a mea făgăduință?.. Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oiu spune încă una... Escelența e bătrână Și e plină-de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. 78. CRISTALOGRAFIE (1879) Când aduce blonda Liză Socoteala unei vedre, Universul cristaliză Hexacontetraedre! {EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei va împărți... (35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înnapoi Dumnezeu din calea lungă. - Cine-a fi să le găsească, Tot voinic din astă lume, de viță pămîntenească! (55) Deci cum vrură să se ducă, zice prostul: Hai și eu! Hai! că tot n-are ce face, ș-așa îmblă teleleu, Ne-a ține de-urît uitucul ș-a păzi la noapte focul. Deci făcur-un arc puternic și vorbiră ca-n tot locul Unde va căde săgeata, ei să stee de popas. (60) Repezi atunci cel mare o săgeată din pîrlaz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cum nu știi ce am în mine, 30 {EminescuOpVI 31} (265) Greere străine? Că te-ai duce de-ai ajunge Noaptea de te-ai plânge, Ca o pasăre măiastră La noi în fereastră. (270) Vai de picioarele mele Pe-unde îmblă ele? Vai de ochișorii mei Pe-unde îmblă ei? Inima-n mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 31} (265) Greere străine? Că te-ai duce de-ai ajunge Noaptea de te-ai plânge, Ca o pasăre măiastră La noi în fereastră. (270) Vai de picioarele mele Pe-unde îmblă ele? Vai de ochișorii mei Pe-unde îmblă ei? Inima-n mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește - nduioșată Zarea depărtată, Lumea - ntreagă o colindă, Mergi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mișcă,... - ncremenește L-arătarea ei cea crudă. Și când lacul părăsește Pe-al ei corp ea tot nu-i udă. 79 {EminescuOpVI 80} Ea s-a dus. Dar el rămas-a În adânc rănit de dânsa, Uită lumea, uită casa, Îmblă drumurile - ntinsă. Ea îi pare că-i mai mare N-astă lume trecătoare, Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Uită lumea, uită casa, Îmblă drumurile - ntinsă. Ea îi pare că-i mai mare N-astă lume trecătoare, Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și îmblînd prin codrii mari, El văzu mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și îmblînd prin codrii mari, El văzu mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară De n-a prinde - acea minune, Acea tainică fecioară. Ea - îi zise-atunci bătrâna -- Locuește ca o zână În palat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te-am iubit Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. Să nu te fi dobândit Din sat aș fi pustiit. Când aud de al tău nume Drag la inimă-mi se pune. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat, Că după gurița ta Se topește inima. Dragu-mi-i și-mi pare bine Când mă - ntîlnesc eu cu tine, M-aș sătura de dulceață, Eu mândră te-aș strînge-n brațe. Câtă țară am îmblat Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am îmblat Eu ca tine n-am aflat, Că după gurița ta Se topește inima. Dragu-mi-i și-mi pare bine Când mă - ntîlnesc eu cu tine, M-aș sătura de dulceață, Eu mândră te-aș strînge-n brațe. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat Naltă-n trup și subțire, Înțeleaptă și frumoasă, Bărnace și sprâncenată La inima mea băgată, Și cu buze subțirele Pe pofta inimii mele. Că eu de când te-am văzut Tare cu drag te-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cât o fi ea. {EminescuOpVI 154} Până ce-o am petrecut Cinci părechi de cisme - am rupt Și pîn-o oi mai petrece Oi mai rupe cinsprezece. 48 Cucuruz de pe irugă Nu me fată după slugă. Că sluga-i așa - nvățat De îmblă sara pin sat Ca vițelul nemînzat; Să îmble din ciurdă-n ciurdă: Nu-și află mamă să sugă; Nu me fată după slugă Că nu șede, num-o lună Și se duce la stăpână. 49 Ien bată-te, nană, bată Frunzulița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am petrecut Cinci părechi de cisme - am rupt Și pîn-o oi mai petrece Oi mai rupe cinsprezece. 48 Cucuruz de pe irugă Nu me fată după slugă. Că sluga-i așa - nvățat De îmblă sara pin sat Ca vițelul nemînzat; Să îmble din ciurdă-n ciurdă: Nu-și află mamă să sugă; Nu me fată după slugă Că nu șede, num-o lună Și se duce la stăpână. 49 Ien bată-te, nană, bată Frunzulița de salată, Rădăcina de secară, Somnul de astă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pleca cu dorul meu. Dor mi-e mie, Doamne, dor De-a măicuții sânișor, Dor mi-e mie de surori Și de frații iubitori, Dar mai dor mi-e de drăguță, De drăguța cea albuță. Și tu, Doamne, de-ai îmbla Lumea de-ai încunjura, Nu-i ca flacările crunte Care dorul te pătrunde. Dar nici dorul de surori Nici cel dor de frățiori Nu-i ca dorul de măicuță Și ca dorul de drăguță. Multe stele sunt pe cer Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]