463 matches
-
sfinții mucenici implorare Stăpânului tuturor, nu l-a întors mai repede din îndelungata călătorie? Iar alta, văzându-și copilul în ghearele unei cumplite boli și rupându-i-se inima, dacă a venit rugătoare aici și, vărsând lacrimi fierbinți, i-a îmboldit pe sfinții aceștia, pe încununații lui Hristos, să mijlocească pentru ea, cum nu a încetat pe dată boala și nu s-a însănătoșit cel aflat în neputință? Și mulți, încurcându-se în situații fără ieșire și văzând primejdii grele atârnând
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
destul umblet, taman când s-au crăpat zorii, s-a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce, sub iureșul albastru al dimineții. Lumina proaspătă străfulgera prin iarba fragedă și înrourată ca o viperă albă. Îmboldit de nerăbdare și bucuros că putea fi de față la lucrarea miraculoasă a viei, n-a stat o clipită locului, să-și tragă sufletul. A apucat-o pas cu pas pe rânduri, sprijinindu-se în ciomag și murmurând, ca pentru
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
fost certați, de cuvintele cu care ne-au supărat, ca să incepem din nou a-i urî; ne aduc aminte de păcatele trupești pe care le-am făcut, de fetele care ne-au smintit, de beții și alte răutăți din trecut, îmboldindu-ne voința să cădem în aceleași păcate de care cu greu ne-am izbăvit. 7. Dinlăuntru, adică din inimă, ne ispitesc vrăjmașii cei nevăzuți cu toate patimile care stăpânesc inima, precum: mânia, răutatea, pofta, răzbunarea, împietrirea, zavistia, mândria și celelalte
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Perpessicius în munca formidabilă a editării lui Eminescu; lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și mie ne-a fost hărăzit a deveni laolaltă ținta unei cereri ultimative a lui G. Călinescu (publicată în ziarul Națiunea*): prins în focul polemicelor vremii și îmboldit de temperamentul său iute, a poftit să nu ni se mai îngăduie a fi colaboratorii Revistei Fundațiilor Regale (subl. mea). S-a mers mai departe: însăși revista și-a încetat apariția la sfîrșitul anului 1947. Rosetti, Camil Petrescu, Corin Grossu
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
căruța bunicului. Când am mai crescut și bănuiam că s-au copt lubenițele, mergeam la câmp singuri, pe jos, deoarece bunicul nu ne lua, spunând că mai trebuie sa așteptăm până vor fi bine coapte. Cum pofta și Aghiuță ne îmboldea să nu îl credem, mergeam acolo în lipsa lui. Nu ne pricepeam să recunoaștem care sunt cele coapte, iar Costică și mai puțin, așa că i-am cerut un cuțit și am început să facem țăncușe, direct din vrej, în lubenițele care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
am îndrăznit să o iau în brațe și strângând-o cu putere să ne sărutăm cu foc. În timp ce o strângeam în brațe, simțeam cum prin rochița subțire de vară, întreg trupul ei vibra cu putere, iar sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
normală a instituției respective. Ea, personal, era împotriva lucrurilor care se petreceau într-un asemenea loc și avea intenția de a tulbura cel puțin o parte din organizarea respectivă. Neliniștea ei putea proveni perfect din teama ca motivele care o îmboldeau să nu fie cumva descoperite înainte de a-și atinge scopul propus. I se părea rezonabil ca obișnuiții acestui local să nu fie speriați de un coridor îngust deoarece, fără îndoială, ei știau unde se termină acesta. Dar temerile i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
am Însoțit-o pe Caridad Lebrijana pe străzile Mayor, Montera și Alcalá, până la reședința ambasadorului englez, iar acolo am adăstat și noi În mulțimea care Îl ovaționa pe prințul de Wales, amestecându-ne cu toți acei gură-cască de toate condițiile Îmboldiți de curiozitate. Întrucât strada devenise din acest motiv un loc de clacă mai zumzăitor chiar decât treptele scării monumentale de la San Felipe, sacagiii și vânzătorii de limonadă Își strigau băuturile, se vindeau pateuri, cornulețe și borcănașe cu pomezi, se instalau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nou colțișorii de lapte gata să se carieze și îmi rânjea impudic și idiot ca la finele unei comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase ca o cerboaică sălbatecă prinsă-n lațul și capcana pregătite cu-atâta iscusință. Ne-au băgat într-un lagăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală, ca-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea. Dincolo de poiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era clar că nu va mai putea fi folosit niciodată. - Mergeți cât mai repede acasă, se adresă Xtyn lui Vartil. Eu trebuie să mai trec pe undeva. O să vin cât pot de repede. Promptitudinea cu care bărbatul începu să-i îmboldească pe ceilalți și absența oricărui comentariu din partea lui îl făcură pe Xtyn să se gândească la avantajele subtile despre care îi spusese Alaana că le au conducătorii. I se păru chiar pentru o clipă că înțelegea de ce femeia îi spusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la fiecare mișcare a calului simțea în braț junghiuri înfiorătoare. Observase deja în urma lui norul de praf ridicat de urmăritorii săi, iar acum nu se mai uita îndărăt, și pentru că durerea cauzată de rană nu-i mai dădea voie. îl îmboldea, în schimb, mai departe pe Rutilan, reușind să câștige teren și să se apropie tot mai mult de car; acesta își continua cursa nebună, cu coviltirul aproape sfâșiat zbătându-se în aer. Prin învolburarea prafului, zări fluturând părul castaniu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei cărări strâmte printre carpeni. Cu o sforțare supraomenească, trase violent de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urechea și i se păru că aude un nechezat și încă un țipăt, ascuțit, de femeie. Trase atunci de frâe, se întoarse, traversă torentul și împinse calul către celălalt mal; ajunse iute la cărarea pe care dispăruse Rutger și își îmboldi animalul, parcurgând în întregime traseul abrupt și întortocheat, aplecându-se atent, din când în când, ca să se ferească de ramuri. în vreme ce urca, îl auzi pe Rutger vorbind pe un ton scăzut și căutând, parcă, să fie convingător; nu-i fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajuns prea departe. Hunul strânse buzele și ridică din umeri: Băiatul e rănit; și apoi, cu siguranță, ei cred că trăsnetul m-a ucis și pe mine și nu-și închipuie că sunt încă urmăriți. Fără să-i răspundă, Geremar îmboldi animalul și se repezi la vale, urmat imediat de oamenii săi. De această dată, Balamber nu mai zăbovi; strigă în urechile calului și îl lansă, la rândul său, în galop, ajungându-i repede din urmă pe războinicii burgunzi. Sosiră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stradă vocea lui Matauro: comandantul turma-ei striga ceva pe un ton mânios, dar, din cauza distanței, nu putea să înțeleagă ce spunea. Vitalius încă își aranja lucrurile pe spinarea dereșului, când Sebastianus îl salută cu un gest pe Wolfhram și își îmboldi calul, îndreptându-l către poartă. O clipă mai târziu, se găsi în fața escortei sale, pe vechiul drum spre Genava, dominat la miazănoapte de dealuri molcome, cultivate cu viță-de-vie. Ofițerului nu-i trebui mult să-și dea seama că rândurile escortei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se aflau mai în urmă, luară pieptiș versantul mai apropiat sau se aruncară în albia largă a râului, căutând scăpare pe celălalt versant ori printre rândurile burgunzilor. Chilperic își scutură prietenul, care urmărea plin de oroare scena. — Să mergem! strigă, îmboldindu-și calul spre coborâș. Dând mereu pinteni cailor, coborâră în viteză cărarea ce îi condusese pe culme, traversară vadul și ajunseră din urmă soldații. Chilperic le porunci să încalece și să-și pregătească armele, în vreme ce Sebastianus, la rândul său, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arcași. însă ilirii săriră de îndată asupra lor, îi răsturnară din șa și îi masacrară cu lovituri. Sebastianus însuși îl izbi, cu o lovitură violentă de aplicată de sus, un războinic care, scăpat de soldații lui, schimbase direcția și își îmboldea calul, căutând să se întoarcă între ai săi. Dintr-odată, îl văzu din nou, pe malul ierbos, pe războinicul cu brâu verde, care se dovedea un luptător de temut: în tovărășia magnificului său cal, se mișca necontenit, ferindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse capul spre interiorul mașinii, încât nasul lui scurt și drept, bărbia colțuroasă s-au arătat de sub borul pălăriei, cum prinde chip o siluetă, spuse: Asta e! Aici o să locuim. Cuvintele ne stârniră așteptarea latentă, îmboldindu-ne să coborâm. Mama în mantoul ei de biber, cu ghetele îmblănite, pe care și le cumpărase special pentru „la țară“, fratele meu și cu mine în paltoane grele de lână, cu băștile pe cap. Stăteam pe esplanadă, în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lăsa s-o îmbrace și să-i educe gusturile muzicale. Oamenii îi plac pe cei care-i fac să se simtă în siguranță. Nu știa ce însemna asta. Ai nevoie de o marcă personală, îi spusese ea. Ceva recognoscibil. Îl îmboldi să intre la clubul șahiștilor, la atletism, la Fermierii de mâine și chiar la teatru. Nimic nu se lipise de el, până când dăduse peste grupul care avea să-l accepte pentru că îndeplinise simpla condiție de a nu se integra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre el, la fel și părinții multora din prietenii mei. Cu toții ne miraserăm, pentru că în seara aceea intrarea în sufragerie avea să fie oprită pentru noi. Din tonul adulților trăsesem concluzia că era vorba de un lucru deosebit. Curiozitatea ne îmboldea cu atât mai tare și ne-am sfătuit cum am putea ocoli interdicția. Majoritatea s-au lăsat păgubași, fiindcă nu vedeau nici o soluție. Eu însă aveam o șansă mai bună: ușa cu geam dinspre dormitor. Seara, tata s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a luat poziție la vreo douăzeci de metri de mine, a depărtat picioarele, se legăna, lăsându-și mereu greutatea când pe un picior, când pe altul și părea gata în orice clipă să sară, ca un portar experimentat. Oamenii mă îmboldeau cu strigăte din toate părțile, eu m-am dat trei pași înapoi, pe urmă am alergat către minge și am izbit-o cu piciorul, cât de tare am putut. Șutul mi-a reușit de bine, de rău și toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]