448 matches
-
cele trei membre ale „personalului auxiliar feminin“ cu care împărțea Lana celula, îi strigă: — Cară-te și lasă-ne-n pace! Noi locuim aici, nu tu. Ne place s-avem hârtii pe jos! — Valea! o îndemnă Liz. — Mână măgaru’! o îmboldi și Betty. — Las’ c-o să am eu grijă de celula asta! le amenință gardiana. Voi patru n-ați făcut decât tărăboi de când v-au adus aici az’-noapte. — Scoate-mă din cloaca asta afurisită, strigă Lana Lee spre gardiană. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În cameră. În loc de gelozie, Wakefield a fost cuprins de vinovăție și și-a jurat să nu se mai ascundă vreodată. — Așa că ai Încetat cu desăvîrșire? Întreabă Maggie, Încetînd, la rîndu-i, să se miște. De data aceasta, mîinile lui Wakefield Îi Îmboldesc șoldurile: se lasă posedat și o urmează pe Maggie la capătul pămîntului. Se prăbușesc de pe margine. Pămîntul e plat, va să zică. Gemetele lor amestecate se pot auzi prin pereții camerei și Wakefield are impresia că alții stau și ascultă, cu respirațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că În casă se află o celebritate decît dacă mi-ar atrage ele atenția. Ușa se deschide și sîntem purtate Înăuntru de un val de căldură, zgomot și agitație. Fran și Marcus ne salută amical, ne iau hainele și ne Îmboldesc către bucătărie, unde Încercăm să ne reluăm conversația În șoapte grăbite, În vreme ce hainele noastre sînt puse la cuier. — Deci, ăsta cine mai e? — Nu-mi spune că n-ai văzut Șoapte În Întuneric, spune Sally, dîndu-și ochii peste cap. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clipele respective. Am băgat scările în acele gropnițe, și fiecare dintre ei, odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mă refer la Rodoald și la Grimoald, nepoții lui Gisulf. Dar și mai hotărâtor a fost că inima lui s-a neliniștit ca un mânz primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vandali. Erau mai puțini ca număr, dar luptau pentru libertate și supraviețuire; întăriți de deznădejde, au ieșit învingători. La scurt timp însă au avut de suferit de pe urma unei secete grozave, care a durat mai mulți ani și care i-a îmboldit din nou să plece și de-acolo. Astfel au străbătut ținutul Mauringia, locuit de poporul asipiților 2, și au ajuns în regiunea numită Golandia, instalându-se în locurile numite Antab, Bantaib și Burgundaib. Cam pe vremea aceea, romanii i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de durere care nu izbutea să o urâțească. Inima mea dădea pe-afară ca un râu primăvara și-mi auzeam sângele bătând în urechi. Silit de iubire, am mințit din nou: - El este asaltat din toate părțile. Este presat și îmboldit să ia hotărâri care nu-i convin, căci îl scot din sărite. Gaila, surioară, nu-mi cere să fiu martor la moartea unui prieten și la nașterea unui rege. Nu se face. Nu poți să pretinzi de la mine acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Liguria, pentru a pune stăpânire pe tot nordul. În cele din urmă, precauția mea a învins numai datorită intrigilor Bizanțului. În loc să trimită trupe, exarhatul a stârnit răscoale în ținuturile Padului și de-a lungul litoralului adriatic și i-a îmboldit pe slavi să năpădească munții ducatului friulan. Intenția era cusută cu ață albă: croirea unui vad pentru milițiile romane din răsărit, care ar fi fost sprijinite ulterior de nave în Marea Adriatică. Războiul a fost, prin urmare, suspendat, pentru a reinstaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care le invocasem, au dat rezultate. După ce cadavrul lui Aio și prizonierii, au fost puși la loc sigur departe de săgețile slave, Rodoald a dat ordin de atac simultan din toate trei laturile. Samniții, indiferent de ce i-ar fi îmboldit, s-au luptat cum trebuie și, în mai puțin de un ceas, am omorât șaizeci de slavi din o sută treizeci. Ceilalți au luat-o la goană și nu s-au oprit decât în niște bărci mici mânate spre vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deznădăjduit. Nu l-am găsit pe Ansoald, și, simțindu-mă ca într-o temniță, am luat-o la fugă pe străzile deja întunecate din Pavia. Am colindat ore-n șir, înfășurat într-o manta cu glugă, fără vreo țintă anume, îmboldit de durere și de mânie. Pe când dădeam să intru într-o tavernă, care era și lupanarul cel mai spurcat din oraș, am zărit o ușă deschizându-se și ieșind lumina tremurătoare a unei lămpi. A fost momentul în care El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să i se contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată. I-a zâmbit, apoi, cu un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lovit, pînă ce ea mi-a dat drumul. Uneori, noaptea, i se Întîmpla să revadă lungile plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi care se Închideau pentru totdeauna... Începu să plîngă. - Și te-ai Întors la castel, Îl Îmboldi iarăși Ryan, fără menajamente. - Da... Își trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare spunîndu-mi că se ocupă el de toate. Se făcuse deja ziuă cînd s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă acțiunile lui de la clinica din Cannes; era destul ca să-i asigure un venit confortabil. După ce se mutară Într-o vilă din Sainte-Maxime, Marc nu-și schimbă defel obiceiurile de singuratic. Janine Îl Îmboldea să se ocupe de cariera lui cinematografică; el Încuviința, dar nu făcea nimic, se mulțumea să aștepte următorul subiect de reportaj. Când Janine organiza un dineu, el prefera adesea să mănânce singur, puțin Înainte, În bucătărie; apoi pleca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să rămâi la noi. Suntem foarte încântați de serviciile tale și oricare ar fi așteptările tale salariale le vom... împlini. Trish îl mai îmboldește o dată în coaste. Le vom depăși. — Și îți vom plăti și asigurare medicală, adaugă Trish. Amândoi mă privesc cu speranță și nerăbdare. Mă uit la Nathaniel, care dă ușor din cap a „De ce nu?” Mă copleșește cel mai ciudat sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorbe cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte. Vindecătorul zâmbi și Îmi arătă palma deschisă larg, cu degetele rășchirate. Am făcut și eu la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un cuvânt din cele simple, meșteșugit pentru un fel de apă precum sângele vânatului după ce l-ai scurs bine de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât să meargă la vânătoare cu ai lui. Era slab, dar vânjos. Stătea Întins și Își ținea respirația - simțeam asta din felul În care mirosul lui devenea din ce În ce mai asemănător cu al tăciunilor stinși. - Hai, că se lasă seara, l-am Îmboldit. Vrei să legăm frăție de sânge sau te temi de frigurile ce le poartă țânțarii? Am auzit un chicotit Înfundat. Mirosul omului Începu să se răspândească În aer precum fuioarele norilor, semn că se potolea. Cu toate astea, Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Sigur că erau ai lui și nu ai mei. Îi știa după port. Erau singurii care Își smulgeau părul și barba. - Crezi că Tatăl ar fi lăsat ca iubitul lui fiu să fie un fugar, așa cum e Krog? - l-am Îmboldit eu din nou. - Hm, Enkim crede ceva și despre asta, dar mai bine tace. - Krog e la fel ca tine, i-am zis. E om și, pe deasupra, e mut. - Dacă ești mut, mai bine taci, căci nimeni, niciodată, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să Înghită În sec. Apoi, luându-și inima În dinți, spuse dintr-o răsuflare: - Ești Krog, ești toiag pentru Tatăl din Cer! Nu ești om de rând. N-o să ai nici tihnă și nici măcar femeie frumoasă așa că, spune acum, mă Îmboldi el, spune când omori la Enkim ăsta cu două fețe? Vorbise printre dinți, privindu-mă drept În ochi. - Spune, pfuuh, că din cauza lui o să pierim! Apoi, se ridică deodată și se apucă să se plimbe Încoace și Încolo. Numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mai văzuseră niciodată așa ceva și se băgară unii În alții, precum oile. După-amiază, furtuna se Înteți și se porniră niște fulgere cumplite, care scuturau pământul de parcă ar fi fost o frunză uriașă. - Ai mai vânat vreodată pe furtună? mă Îmboldi Logon deodată și, plini de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum e el, să nu fie sincer până la capăt. Măcar de data asta. Fă să fie diplomat. — Îngrășământ? a rânjit Jake. Folosesc cel mai bun și mai original îngrășământ care se găsește pe piață. Ei, cum se numește? l-a îmboldit doamna Duffield. Eu sunt mereu în căutare de îngrășăminte de calitate. Deci nu folosești sânge, pești și oase? —Excremente umane, a răspuns Jake, strălucind. E ieftin, ușor de obținut, accesibil și, sincer, nu există nimic mai bun. Și, evident, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice, care detesta grădinăritul, se holba nedumerit la suportul de picioare pentru grădină, rezistent la apă, care era realizat din fâșii vechi de tapet. Ei îi cumpăraseră lui Jake niște romane de Umberto Eco. —E o glumă, înțelegi? l-a îmboldit mama lui Alice. Eco - te-ai prins? Tu fiind ecologist și așa mai departe. Dar Jake nu zâmbea. Sprânceana i s-a ridicat când a început să examineze hârtia albă pe care erau tipărite cărțile; Alice știa că tocmai calcula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a zâmbit Hugo. Arăți de parcă ai suferit un mic șoc. Ești sigură că tot nu vrei să bei o cafea? Pe fața lui Alice a trecut o umbră de îndoială. Având în vedere că ți-am salvat viața, a îmboldit-o Hugo. Nu-i plăcea deloc să-i forțeze mâna, dar scopul scuză mijloacele. Alice i-a surâs. Era un surâs deschis, sincer. Prins în raza lui catifelată, Hugo a simțit un fior în prohab. — Mi-ar face plăcere, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A simțit starea războinică a neveste-sii. — A, a zis el străduindu-se să pară jovial. Sunt destul de implicat. Încerc și eu, a adăugat el cu un hohot autocritic. Dar e greu să ții pasul cu ea, nu? l-a îmboldit ziarista. Hugo n-a zis nimic. N-avea încredere să deschidă gura. —E așa de cuminte! a remarcat jurnalista referindu-se la Theo. Chiar că ați ajuns cu educația lui la nivel de artă, a continuat ea, mai notându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încântare. Apoi, în mod evident în urma unui efort, tânăra și-a rearanjat trăsăturile ca să nu mai exprime nimic. Nu pot să vorbesc cu tine, a șuierat ea, clipind des ca să-și alunge picăturile de ploaie din gene. Haide, Alice, a îmboldit-o el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să mă vadă Jake. Ședința lui trebuie să înceapă din minut în minut. —Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
roșim și să ne simțim piperniciți. Pesemne că cineva, prefăcîndu-se În ecoul chemărilor repetate ale Țării noastre, sau poate chiar Destinul meu, m-a luat de braț și m-a condus până la tine, unde, șovăind din nou, m-a tot Îmboldit c-un băț, până ce am cutezat să sun și să intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]