27,540 matches
-
Emil Brumaru Dragostea-și are grijele-i mărunte: S-oprească fluturii pe buze de pahare, Să facă roua ziua grea s-o-nfrunte, Seara să ducă melcii la plimbare, Și să te-mbrace numai în veșminte Ce-arată multe și ascund puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-o bluză pe sîni mici avînd drept pază Să poți urca prin turnuri de castele Pe coridoare vechi
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
mai poate îndrepta. Azi, în rugăciunea mea te-am zărit serafică, aproape transparentă în ochi cu luminițele din ochii maicii tale, în mână cu valiza aceea legată cu cureaua tatălui cum veneai spre noi. Învierea bucuriei Doamne, Tu care Te îmbraci în frumos, în liliacul din fereastră, în albul rochiei de mireasă, în cântecul albăstrui al mierlei spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului, Doamne, Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
veneai spre noi. Învierea bucuriei Doamne, Tu care Te îmbraci în frumos, în liliacul din fereastră, în albul rochiei de mireasă, în cântecul albăstrui al mierlei spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului, Doamne, Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu lacrimi în cuvintele Psaltirii, în vâsla ucenicilor, în mătăniile sihastrului, în casa melcului, în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu lacrimi în cuvintele Psaltirii, în vâsla ucenicilor, în mătăniile sihastrului, în casa melcului, în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului, în raza soarelui din geana pruncului, în raza lunii din cuibul privighetorii, în bucuria înluminată a Mironosițelor în tainicul surâs al Maicii Tale împrumutându-ne lumină Doamne, Tu care
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului, în raza soarelui din geana pruncului, în raza lunii din cuibul privighetorii, în bucuria înluminată a Mironosițelor în tainicul surâs al Maicii Tale împrumutându-ne lumină Doamne, Tu care Te îmbraci în iubire întoarce-ne și pe noi întru bucuria Raiului.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
rămâi cu spirala de la becuri în jurul gâtului regină elisabeta regatul tău pe geamuri dimineața - ecorșeul aceluiași coșmar țesând pânza freatică a incoerențelor ce-ți strepezesc dinții a simultaneității căderilor după ce-arunci buchetul strângi repede pleoapele iubirea și orbii se-mbracă-n furouri n-au nicio șansă afară când îmi stai în stomac și mă privești în ochi un montagne russe îți ridică adrenalina piața mare urlă ca un radar pe traiectorii frenetice amprenta beethoveniană - (până la urmă tot o să iasă ceva
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cele doua desene de Vuillard... A sosit direct de la Lisabona, Kiki dragă...", încerca ea să tragă de timp ducîndu-l pe prințul albanez sau ce-o fi fost, să vadă cele două desene de Vuillard. Ca să am eu timp să mă îmbrac. "Ha..., ha..., ha...", am izbucnit eu într-un rîs nervos, hahaha iar, și a treia oară, nu mă puteam opri din rîs, și în două clipe eram cu rochia pe mine și-mi aranjam coafura într-o oglindă de Murano
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
A avut viața lui glorioasă și particulară. Am mirosit fiecare femeie pe care am avut-o, cu el, nară cu nară.) Am învelit pe fiecare femeie pe care am iubit-o cu părul meu Am spălat-o cu el, Am îmbrăcat-o cu el, Am înmormîntat-o în el. Părul meu a fost primul nostru pat de dragoste, Crivat, cum se spune în Moldova. Ca să se adeverească ce scrie la carte, că prima dată am făcut dragoste în aer. Cum vor muri
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Emil Brumaru Să-mi ocrotești o vreme spaima lungă? Mă văd copil. Sufletul cald mă-mbii Să îl îmbrac. Lumina să-mi ajungă în marile-ncăperi cuăadînci dulapuri Ce au cotloane, rafturi, și-n crenele, Sub raze moi, miresme, calde prafuri Apar și-mi fac cu mîna semne zîne rele, Mai arătîndu-mi coapsele și sînii, Mai îndemnîndu-mă, crețe-n
Și iar e luni... Tu, îngere, mai vii... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8162_a_9487]
-
vedere faptele mele i-am dăruit până am rămas fără mâini drumurile, răsăriturile și apusurile mele pe toate le-am ars în sanctuarul său, până mi-au dispărut formele m-am tras apoi din moarte am așteptat ziua m-am îmbrăcat mai mult am mers către ușă: numele meu era în altă parte m-am scufundat în apă, până la creștet, încet-încet apa să mă pună la loc îmi aminteam greu cine sunt, ce drumuri am pierdut și care-i esența în
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
Ioana Diaconescu Nemuritoare Capul negru împodobit cu argint Nu mă cere Nimeni nu-l vede pe întuneric Unde mai răzbim împreună la limita vieții într-un întors carusel lent cu misterul opririi pierdut. Tu ești alb Conturele visului le îmbraci geometric în crengi ce nu se mai pot zbate Pe vîntul legat la o gură de spaima venirii tale. El intră pe geamul străin cu pietre de rîu așezate Ca bibelourile-n vitrina balconului. Adormită iedera se lasă-n tăria
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
ceață Pe rîuri de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de perle, fumul aromat de la țigară se înălța subțire din portțigaretul elegant, iar câinele ei iubit rex, care stătea lângă sobă s-ar fi zis adormit
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și un rege paiațe și vulpi Deghizate sunt straiele verii tu cine ești îmbrăcat doar în piele de om Variantî Acum când vara dă în clocot sunt prea aproape sau prea departe de trup mă privesc în tăcere mă înfășor într-un fel de ocrotitoare înfiorare aș vrea să-i cunosc taina dar mă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
amintire” prima întrebare pe care ți-o poți pune în calitate de cititor este aceea dacă ai în față o confesiune sinceră sau un produs de ficțiune, ambalat în haina autenticității, pentru ca șocul să fie total? Problema sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce s-ar putea numi adoptarea unei atitudini. Pe de altă parte, în mod firesc, fantezia lucrează, în același sens, și la nivelul imaginarului poetic
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
simte urmărită, dar, apoi, află cu stupoare că aparentul său agresor o salvase de la moarte, căci pe bancheta din spatele mașinii ducea un bărbat înarmat cu un cuțit mare. Undeva, în Venezuela, un șofer ia la autostop o fată foarte frumoasă, îmbrăcată în rochie de mireasă, dar când vrea să o privească din nou, pe bancheta din spate a mașinii nu se mai află nimeni, căci, va auzi în curând, urcase în mașină stafia unei moarte. O familie din Polonia primește la
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
sale sinucideri. Este dublul casierului, un fel de alter ego al său, care îi anticipează cu puțin traiectoria existențială: „nenorocitul” care fuge cu banii furați în America. Dacă recitim perfid-banala scenă cu care începe Inspecțiune, analogia dintre cele două personaje îmbracă haina ostentației: ambii sunt vechi impiegați, cu reputație de funcționari model, „de o probitate mai presus de orice îndoială”, corecți și serioși, cu destine ce merg mână în mână. Repetata, invariabila identificare a amândurora cu termenul, comun și implacabil definitoriu
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
chip absurd, pe dos - apartamentul e inundat și apoi ars, costumul de mire se rupe, portierele mașinii nu se deschid, în aparatul de fotografiat n-a pus nimeni film, fereastra apartamentului e spartă și noaptea nunții se consumă cu mirii îmbrăcați în paltoane.... De vină e personajul sau lumea e sucită? La Caragiale se știe, aici nu. Proza lui Răzvan Petrescu nu se citește cu sufletul la gură. Dintr-un singur motiv: trebuie să ai timp să vezi totul. Răzvan Petrescu
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
și spații. Retrodatarea și retrolocalizarea unui carnaval e cvasiimposibilă în lipsa unor adjuvanți precum Ca’ d’Oro ce se pierde în zare. Módele trec. Paradoxal, tocmai de aceea sînt un mijloc de datare. Nonconformiștii în materie de modă, cei care se îmbracă numai cum vor ei - și nu adoptă uniforma zilei sau sezonului - sînt totdeauna excesivi. Uneori, în orgoliu: port bicorn, deci sînt Napoleon, va ști o lume întreagă și peste milenii. Iar alteori, în indolență: sînt eu însumi și nu-mi
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe Charles de creditori. Fiindcă în grup, portretele îl pot salva întotdeauna pe un descendent aflat în ceas de cumpănă. O fac însă doar cînd acesta le invocă reverențios. Iar reverența îmbracă multe forme. Poate fi ludică, precum în cazul lui Charles Surface, care încearcă să-și ascundă - cu jemenfichism - trăirile. Sau poate fi covîrșitor de orgolioasă, ca în cazul nobilului spaniol mai sus citat, ce spune cu emfază: sînt atîția și
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
cu urechi de Mickey Mouse. E, o clipă de uluire, Niki Mouse. Ziua a șaptea Ziua eliberării sinelui. Și a revanșei. Doliul a trecut. Niki își rade barba, își taie unghiile de la picioare, pe fundal radiofonic de jurăminte militare, se îmbracă în uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
stau lângă ea pe bancheta de stejar din colț a secției de artă și sculptură a Europei de nord... de păcătoasa de Maria Magdalena... Magdalena lui Gregor Erhart de pe la 1540 goală, înfășurată doar în părul blond, auriu, în care era îmbrăcată în pustnicia ei, alte vestmânte neavând... Artistul s-a inspirat după Magdalena lui Albrecht Dürer de pe la 1505, mult mai severă, mai clasică, după cum se vede într-o fotografie alăturată. Magdalena lui Erhart este o Evă sexy, o nemțoaică de lemn
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
se pare un privilegiu de a nu fi obligată la comentariul săptămânal și radiofonic, chiar dacă era cultural. Pentru că îmi pot oferi astfel mai departe - și mai departe - luxul intransigenței.” Prea scump pentru noii achizitori de ferme, vile, mașini cu fotoliile îmbrăcate în piele naturală și bordul din lemn de eucalipt, siguri pe ei și pe viitorul lor, încât nu se pot împușca decât singuri...
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
matroanele romane arătau că nu mai suportă frustrarea, agitau spiritele, atrăgeau de partea lor pe tribunii plebei, aglomerau amenințător străzile și intrările spre for. Noua Lysistrată nu mai apăra pacea, ci dreptul de a purta bijuterii și de a se îmbrăca în purpură. Lumea latină era mai emancipată decât cea greacă. Ce-i drept, întâmplarea se situa cam la două secole după Aristofan comediograful. Episodul, de-a dreptul dramatic povestit de Titus Livius, se petrecea sub consulatul austerului M. Porcius Cato
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
a găsit un pardesiu negru dintr-o stofă deasă de lînă, care-i venea turnat deși fusese croit pe măsura unui om care murise pe parcursul confecționării. Croitorul i l-a vîndut la un preț de chilipir și Inman l-a îmbrăcat pe loc și a ieșit cu el în stradă. La un magazin general și-a cumpărat o pereche de pantaloni din pînză tare, albaștri, o cămașă de lînă gălbuie, două perechi de ciorapi, un briceag, un cuțit, o oală mică
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]