282 matches
-
sora lui mai mică, avea suficientă maturitate ca să se intereseze de soarta lui. Fiona i-a întins soțului o felie de pâine unsă cu unt. Nu, încă nu. O să-l sun imediat. Bărbatul s-a strâmbat după ce a luat o îmbucătură, a scos limba și a cules o bucățică zdravănă de arsură. —Vreau să văd dacă învață pentru examene. Trebuie să facă eforturi la Engleză. Și la capitolul conversație, s-a gândit Fiona, fără însă să scoată nici un cuvânt. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i îndese pe gât niște pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani numai ca să văd fața babei! Susan s-a încruntat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zdrăngănitoare Paddington Bear, cea cu pălărie roșie care i-a plăcut lui Emily, și un coș cu brioșe americane pentru mamă. Candy spune că trebuie neapărat să dea jos toate kilogramele puse, iar apoi, pentru că are mâinile ocupate, o hrănesc Îmbucătură cu Îmbucătură fără nici o Împotrivire din partea ei. —Bebelușul o să-ți sugă săculeții ăia de grăsime, Cand. Hei, e grozav. Cât pot să alăptez? Douăzeci de ani? — Din păcate, după o vreme vin și te arestează. Uneori cred că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Bear, cea cu pălărie roșie care i-a plăcut lui Emily, și un coș cu brioșe americane pentru mamă. Candy spune că trebuie neapărat să dea jos toate kilogramele puse, iar apoi, pentru că are mâinile ocupate, o hrănesc Îmbucătură cu Îmbucătură fără nici o Împotrivire din partea ei. —Bebelușul o să-ți sugă săculeții ăia de grăsime, Cand. Hei, e grozav. Cât pot să alăptez? Douăzeci de ani? — Din păcate, după o vreme vin și te arestează. Uneori cred că i-ar trimite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o privea nemișcat și un nod fierbinte de silă, dar și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara chiar îl luă pe nepregătite: — Ce te uiți așa?! Ia, deschide gura! Se executase mecanic, parcă hipnotizat, și primise îmbucătura, iar odată cu ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
u vîrî vârful degetelor în țâțâna ușii. Comisarul o deschise puțin. Hoțul tresări. Parcă-i băgase jar sub unghii. - Caii! striga presarul. Ușa fu deschisă și mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă. - Aoleu, mama mea! Aoleu, dom' șef... - Caii! striga presarul. Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că le dăduse nuna stingă și că, dacă i-o fărâmă, tot o să poată mangli, cu dreapta, că pe aia o ferea. Apoi nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o gură de carne falsă de porc, ce e asta? Janey îmi făcu semn să nu scot nici un cuvânt. —E gluten vegetal. Are foarte puține calorii și-ți face bine, o asigură ea pe Helen. —A, da? Helen luă o îmbucătură zdravănă. — Din moment ce nu beneficiez de dieta miracol a lui Violet, trebuie să am grijă. Nu-mi trebuie mie biscuiți. Violet împroșca cu venin prin fiecare por în seara aceea, dar Janey părea că nici nu observă acest lucru, copleșind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i așa? Eu tot încerc alte și alte combinații. Și e minunat dacă trebuie să ai grijă de siluetă, lucru care la mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise Hugo, pe un ton serios. Acu ce mai zici? Mă strâmbai. Așa mă bucur că nu sunt actriță. — Și eu, zise Hugo, pe un ton foarte serios. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voltaic“. A zburat numai În visurile lui - și ale mele. În perioada războiului, a lansat o miraculoasă hrană pentru cai sub forma unor turte, un fel de galettes (din care ciugulea și el și le oferea și prietenilor câte o Îmbucătură), dar majoritatea cailor au rămas credincioși ovăzului lor. A făcut trafic cu multe alte patente, toate fanteziste, și era Îngropat În datorii când a moștenit o mică avere, În urma decesului socrului său. Asta trebuie să se fi Întâmplat pe la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că revista aparținea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea la această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cel nebun, ca doftoria la cel bolnav. 127 Cel nebun din lipsa minții se cunoaște îndată, ca cimpoile cele săci din lipsa vântului din ele VORBE 128 Unde auzi vorbă multă, acolo-i spor puțin, că șiretlicul o îneacă. 129 Îmbucătură mare poți băga-n gură, iar vorbă mare să nu scoți din gură. 130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 131 Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce-și ascunde adevărul său, ca cel ce-și îngroapă aurul și argintul său. 271Ca cărămizile pe zid, una peste alta se așază. 272Ca cânele ce așteaptă cu picerele plecate, cu gâtul lungit, cu ochii sclipiți, cu gura cascată o îmbucătură de la masă să-i cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăiește, ochi are dar nu vede, urechi are dar n-aude, nări are dar nu mirosă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și nu pociu ca să mai uit Harul ce l-am dobândit, Că de dorul Dumitale Sunt în mare întristare, Șez la masă să mănânc Și rămâi încremenit, Nu mai mă uit la bucate Ca o sălbatecă parte Și de-nghit îmbucătură Mi se face clisă-n gură. Ah!, ah!, ah! și vai de mine În ce rea ticăloșie, Mai bine să fi murit De când eram copil mic, Decât acum să doresc Și din inimă să oftez. Când mănânc și când mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ispravă. Partea de sus a capului era tăiată ca un capac, iar În frunte, acolo unde pătrunsese glonțul, era o gaură pe unde curgea zahărul. Ți se-ntorcea stomacul pe dos, zău așa, n-am putut să iau nici măcar o-mbucătură. CÎnd am plecat, tatăl tău a zis: „Asta-i ultima oară cînd mai pun piciorul În casa lui“ - a zis - „și nici nu mai vreau să am vreo legătură cu un om atît de lipsit de milă. Îți Îngheață sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acum îmi dau seama că acea sociabilitate firească de care păreau să se bucure oriunde se duceau este mai degrabă legată de o anumită epocă și nu de vreo maturizare deosebită a comportamentului. — Bună șuncă, spuse omul după ce luase o îmbucătură. Dar să știți că mie-mi place cu puțin muștar. — Și nouă, spuse bunicul. Dar puișorului nu-i place. — Îl răsfață maică-sa, spuse bunica zâmbind spre mine. Tare mult îl mai răsfață! M-am făcut că nu aud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rețele de fast-food. L-am privit uluit, gândindu-mă: n-o să faca una ca asta, nu se poate să facă așa ceva, dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
între tine și muza ta. — Despre ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție de orez. Cam așa ceva. Graham a citit prima ta carte, spuse Joan. Nu-i așa? — Am început-o. Luă o îmbucătură imensă și o îndesă pe gâtlej cu puțin vin. Dar n-am putut să merg mai departe de primele două capitole. Îmi place sinceritatea ta, am spus, dar mândria nu m-a lăsat să mă opresc aici. Pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
celor trei actori cu câteva săptămâni în urmă, dar își dădea seama că nu-l recunoșteau și că discuția care fusese însuflețită se secătui când se așeză lângă ei. — Da, cred că ne-am cunoscut, spuse el după ce luă prima îmbucătură. Sid mormăi. Dennis Price spuse: — Desigur. Apoi întrebă: Actualmente lucrezi? — Mmda, spuse Thomas surprins. — În ce domeniu? — Nu știu cum să vă descriu exact; la bursa de valori. — Bursa de valori? N-am mai auzit de el. Ceva ce pun la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am reprodus-o patronului meu, ce mă invitase la un restaurant chinezesc din Frankfurt. MÎncam mai multe lucruri deodată, frenetic, aromate, ce lăsau aceeași impresie dacă nu chiar una și mai bună decît un concert pentru pian, și, printre două Îmbucături de rață cu pui și bambus Încălzit la lumînare, am adăugat că nici nu mai țin minte de cînd doresc să mi se spună și mie o frază Mekk, de cîți ani visez o rentă, și l-am privit sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Spunând acestea, și-a luat ulcica de pe măsuța lui și s-a așezat lângă moș Dumitru. Pâcu încă mai avea de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a fost aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua cu tutun. Nu a durat mult și vălătucii de fum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu se mai auziră decât sorbiturile lui flămânde și molfăitul fălcilor. Pe altă laviță, într-un pat și pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu să-i spuie, printre îmbucături, că tot n-a izbutit să o rupă la boierul cel bătrân nici așa, și nici așa. Logofătul zice mereu c-o fi, c-o păți, că boierul se ține de vorbă când făgăduiește, că lui i-a spus atunci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era mereu în prezent, ceea ce-i îngăduia să-și folosească întreaga energie pentru a depăși orice opreliști sau pentru a se concentra în timpul discuțiilor sau invectivelor. A doua zi, la masă i-a întâlnit pe prietenii lui Tufo. Tommaso, între îmbucături, între un pahar și următorul, povestea: Am dormit unde s-a putut, în drumul meu spre Napoli. Dacă dădeam de un grajd, la apusul soarelui mă piteam în el, fără însă a-i cere voie stăpânului sau paznicului. Călugării, așa cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și că era alergic, săracul... De fapt, voiam să vă spun că în perioada aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
întâmplat; p. 29, r. 8 9 : „ca la casa omului nu-i nicăiurea” recunoașterea sentimentului de siguranță, relaxare și confort pe care-l oferă propriul cămin. POVESTEA UNUI OM LENEȘ p. 30, r. 2 3 : „de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca”evidențierea unui defect dus până la extrem și asumat total, cu lașitate, de persoana în cauză; r. 5 6 : „hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora” dorința colectivității
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]