301 matches
-
noaptea la aia blondă și văduvă, da’ să nu zici că tot bombardamentul energetic a fost de vină că ți pun vinu-n cap. Erai rătutit, aia era, se vedea de la o poștă că umblai pe sub fuste străine... Gore face pe Îmbufnatul și Își pune mâinile la piept ca o țață. Sandule, sunt anumite subiecte care nu ar trebui discutate În public. Eu am Încercat să nu le discut nici În particular, dar nevastă-mea nu și nu, cică ia vino tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
masculină, Gore, trăiești În dictatura nevestei. Am autonomie bahică, nu se vede? Vin la cârciumă când vreau! Da, și pe urmă faci compromisuri familiale, lasă că te știm noi. Pentru fiecare zi la cârciumă plătești impozit! Gore pozează În consumatorul Îmbufnat. Încrucișează brațele la piept și fredonează. Tu, Ardeal, tu Ardeal, Îți suntem oșteni, templul sfânt, templul sfânt, munții Apuseni. Ehe, bine le-a mai zis și Păunescu, orice s-ar zice. Îl Înjură mulți, da` eu Îl respect. Ce, alții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și atunci el stătu pe loc. - De ce plîngi? îl întrebă Nefert, dîndu-i câteva curmale. - M-a bătut învățătorul pentru că n-am știut numărul caselor, pisicilor, șoarecilor, spicelor și măsurilor de grâu. - De pe pămînt? îl întrebă Auta, râzând blajin. - Nu! mormăi îmbufnat copilul, mîncîndu-și curmalele. Spaima îi trecuse. Din întrebarea învățătorului. El ne-a spus așa... dar se opri și-i măsură din ochi pe cei trei. Văzîndu-le însă fețele zâmbitoare și blajine, se hotărî: Ne-a spuse așa: erau șapte case
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trăită, afirmă blând, bătrâna doamnă. -Și atunci Radu, de ce nu s-ar bucura? -Să se bucure, copila mea și el are dreptul, dar ăsta nu are nimic de a face cu tine. -Mereu îi cauți vină mamă, zise Ramona puțin îmbufnată. -Copila mea, cu acest om nu mai vreau să ai nimic, te rog să înțelegi pentru totdeauna. -Iubirea nu are logică mamă, cine iubește, iubește și atât. Doamna Neli, supărată, ieși în grădină, respirând adânc. Acest plăpând băiat se dovedi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
bucătărie. Are o părere despre mine de-mi vine să-mi iau câmpii... Ei, lasă, nu ți-i mai lua. Tu cam repede îți iei câmpii. Și te rog lasă tonul mai jos. Noel se ridică, își luă cartea și, îmbufnat, plecă în camera lui. Mihai plecă după el. Totuși, ce se întâmplă cu tine de ești așa țâfnos? Nici nu se poate discuta. Iei droguri, bei prea multă cola? Ce se întâmplă? Alta acum. Mai vii cu multe tâmpenii? Că
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
tocurile înalte și întrebându-se cum se făcea că întotdeauna găsești taxiuri când nu ai nevoie și niciodată când ai. Dacă fac vreo bășică, o să-i dau în judecată pe cei de la Iarnrod Eireann cu tot cu defecțiunile lor tehnice! își spuse îmbufnată. În timp ce își construia mental imaginea unei astfel de zile petrecute în tribunal, zări deodată o casetă galbenă de taxi și îi făcu semne disperate, reușind să înhațe mașina înaintea unui pretendent nemulțumit, care îi aruncă o privire furioasă; ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
destinzi și tu un pic. Îi spun asta tot timpul, încuviință Aidan. Darcey privi de la unul la celălalt. — Ia mai scutiți-mă. —Săraca Darcey, spuse Nieve, apoi se înclină și o luă în brațe. Ai rămas tot prea serioasă și îmbufnată. Și tu ești tot aceeași flușturatică. Cele două fete se priviră și o scânteie bruscă de furie se ivi între ele. Apoi Nieve îi zâmbi lui Darcey. —Haide, Darcey, doar n-o să ne certăm, nu? Sigur că nu, zise aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
astfel, nemurirea. Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. 3 iulie 2011 Imaturitate unii oameni se copilăresc își iau jucăriile pleacă îmbufnați se retrag în cochilia lor ascunși de ceilalți în spatele neputinței acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vine atunci să plâng dar, Cine-i puștiul?! vocea de dincolo ironică a bărbatului învăluit în fumul de țigară și deasupra lui pe fereastră soarele asfințind, Aida mă trage după ea în bucătărie, mi-a mângâiat părul ca unui copil îmbufnat ce și-a surprins mama cu un bărbat străin, Fii acum cuminte și du-te acasă! Nu te gândi la nimic, ascultă-mă! Voiam numai, Taci! vocea ei mângâioasă foarte aproape de chipul meu, Hai, du-te acum! Și vino mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
noi când ne privim văd și ceilalți. Se Întâmplă uneori să rămânem izolați În aceste priviri lacome. Toți pleacă și ne trezim singuri, privindu-ne Încă nesățioși fără nici un cuvânt. Sunem tot În curtea liceului. Margareta a plecat de lângă noi, Îmbufnată că nu-i acordăm atenție. Atunci ne dăm seama instantaneu că ceilalți ne-au Înconjurat formând un semicerc și ne privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea împăca. Am crezut că ai ajuns la concluzia că această despărțire ține numai de problemele lui Mark cu banii. Dumnezeule, îmi doream atât de tare să dau drumul la televizor. — E mai mult de-atât, mătușă. Poate, zise Lynn îmbufnată. Dar ce șanse mai aveți să vă împăcați dacă tu te vezi cu un alt bărbat? — Nu numai eu mă văd cu altcineva, am obiectat eu. I-am povestit de amenințarea lui Mark că va accepta oferta lui Tally. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fără tată, așa că a nu-i spune lui James că nu era bine-venit (mă tem că doar până aici eram dispusă să merg) era prețul pe care trebuia să-l plătesc. —Deci? Să vin la tine? m-a întrebat el îmbufnat. Ce naiba era în neregulă cu el? Se comporta ca un copil care încearcă să-i manipuleze pe toți cei din jur. —Vai, James, i-am spus amabilă. N-aș vrea să vii aici dacă nu te simți bine-venit. Amândoi vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
certuri, pentru că evita să se ia la harță, dar spunea un lucru și ea îl înțelegea pe dos și a doua zi își închidea ușile dormitorului, semn că nu-l poate suferi în acele clipe, sau el venea și pleca îmbufnat, zicându-i doar săru-mâna, înfuriind-o și mai tare, pentru că nu-și mai amintea ce anume îi spusese; însă totul ținea o zi, cel mult două, pentru că după aceea ea îi lăsa o prăjitură pe undeva, în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a acoperi/accentua/ascunde pleoapele, nuanța tenului și a obrajilor, erau Într‑o varietate de culori mai complexă și mai subtilă decât cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau Îmbufnată, bucălată sau palidă. Aveam de unde alege dacă voiam să adaug bujori sănătoși pe obraji folosind un material solid, lichid sau de consistența pudrei, sau o combinație a celor sus‑menționate. Fondul de ten era cel mai impresionant: părea că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu stații de emisie-recepție emițând pârâituri Încearcă să-l convingă să plece, dar Joe stă nemișcat, Încăpățânat ca un catâr, pe una dintre băncile de oțel perforat de la recepție, cu o sacoșă albă de plastic aruncată la picioare. Cu demnitatea Îmbufnată a bețivului. Când mă zărește, Își descrucișează mâinile și mă arată cu degetul triumfător: — Ia uite! Ia uite-o pe Kathy. Ce v-am zis io?! —Mulțumesc, Gerald, mă grăbesc eu să-i spun omului de la pază. Tata nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din tuburi portocalii. Pe drum spre casă, În mașină, Rich mi-a zis: —Franțuzoaicele se păstrează Într-o formă excelentă, nu ți se pare? A vorbit exact ca maică-sa. —Mathilde nu se duce la serviciu, i-am spus eu Îmbufnată. —Și ce legătură are cu asta? După vârsta de treizeci de ani, Întreținerea corpului e o slujbă cu normă Întreagă. Iar eu am deja una, În caz că nu ai remarcat. Își pune o clipă capul pe volan. —Nu Încercam să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ten în timpul zilei, este Joan Collins. A doua zi dimineața, în timp ce-mi făceam bagajele pentru Anglia, mi-am dat seama că trebuie să mă adun. Oricât de groaznică părea situația, nu puteam să apar la ziua tatei îmbufnată. Ar fi fost un gest egoist. Vreau să spun, ăsta-i genul de atitudine pe care-l adoptă Naomi Campbell, dar ea își permite treaba asta, că doar are o siluetă de invidiat. Noaptea aceea, la Mercer, m-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează ea, ușor îmbufnată. — Ascultă-mă, iubito, se pune doar o ceapă! murmură el dojenitor. îmi duc mâinile la urechi, să nu-i mai aud, și așa stau și mă uit la Eduard. Se întoarce cu privirea către mine. Vrea să-mi spună ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru totdeauna de iluzii, atunci, la Turda." De neuitat Câteva frumoase pagini cu fotografii de la decernarea Premiului Național pentru Poezie "Mihai Eminescu" de la Botoșani sunt de găsit în numărul 205-206 al revistei POESIS. Mircea Dinescu își etalează eterna adolescență nițel îmbufnată, debutantul Florin Partene se simte cumva stingher, Mircea Martin nuanțează, Ion Pop pare gata să-l tachineze pe Adrian Popescu, Emil Brumaru șoptește niscaiva șotii înspre Nichita Danilov. Sunt lucruri pe care absolut natural, dintr-o microarhivă ca aceasta le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
te deranjăm când ieșim. Arătă spre ușa de la intrare. Aceasta îi mai aminti de ceva. Adăugă: - Cred că-mi amintesc că acolo era o ușă laterală.. Cred că va trebui să avem chei și pentru aceea. - Da, bine, veni răspunsul îmbufnat. Părea că, în cele din urmă, se înfiripase o asociație de idei în mintea îngrijitorului. - O să se întâmple câte ceva pe aici? întrebă el. - Mai multe, răspunse Gosseyn. Dăduse răspunsul peste umăr, căci el și Enin porniseră de-a lungul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
zâmbea. Tânărul îi aruncă o privire, apoi fără o vorbă, se apropie de Gorrold care tocmai se ridica în picioare. Rotofeiul om de afaceri părea să fie nedumerit. În cele din urmă. spuse: - Unde naiba mi-e haina? întrebă el îmbufnat. Gosseyn fu ușor surprins. Nu observase că omul sosise fără haină. Amănuntul fusese înregistrat pe undeva prin subconștientul său. Dar fuseseră - constată el - așa de multe alte lucruri care se impuseseră atenției sale, încât, de fapt supercreierul său nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
său, nu a întîlnit modele demne de urmat. Dacă nu a avut decît șefi egoiști și manipulatori, e posibil să creadă că așa trebuie să se comporte un șef, că un bun manager trebuie să fie tot timpul serios și îmbufnat; că nu își face treaba cum trebuie dacă nu se manifestă ca un tiran. De asemenea, comportamentul îi este adesea influențat de circumstanțe exterioare. Se poate întîmpla să fie extrem de solicitat de viața de familie îca să nu mai vorbim
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Întorc asupra ideii de destin din variate motive: unii o combat sau nu manifestă sinceritate când vorbesc despre ea, iar dintre cei interesați se remarcă o grupare ce vorbește cu pietate despre destin, În timp ce alții flirtează cu el sau sunt Îmbufnați. Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar Îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
în România. Sau, în primul rând, în România. Dar fără complexe. De nici un fel. În mod natural, organic. Cine circulă prin Europa și nu se sperie de nimic, nu este nici umil, dar nici arogant, nici foarte admirativ, nici mereu îmbufnat, nici facil cosmopolit, nici șovin, acela face parte dintr-o categorie superioară de la care se poate aștepta un mare salt calitativ. Nu avem nici un fel de elemente statistice. Dar am cunoscut efectiv astfel de oameni de cultură români. Nu mulți
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
întorc asupra ideii de destin din variate motive: unii o combat sau nu manifestă sinceritate când vorbesc despre ea, iar dintre cei interesați se remarcă o grupare ce vorbește cu pietate despre destin, în timp ce alții "flirtează" cu el sau sunt "îmbufnați". Realitatea destinului nu poate fi explorată decât prin raportare la alte concepte: determinism (destinul include determinismul, dar îl depășește), la fatalism (nu se poate concepe destinul fără nici o notă de predestinare, dar omul e și predeterminat și liber) și la
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]