560 matches
-
țoalele scumpe, rujându-se în văzul tuturor pentru a fi mai sexy decât țața lu’ăla, care e cur pictat. ‘’Când erai la mă-ta fată, ce căcat erai odată, și-acum doar o bășinuță, cu haznaua-n mașinuță’’. Gazda, îmbujorată la față de cura de alcool, pe care n-are de gând s-o abandoneze vreodată, te invită să-i guști singura specialitate pe care a făcut-o de ziua soțului, plăcinta cu brânză. Marele EL, adică pârciul, gătește de zor
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior necunoscut le săgeta inima. În cele din urmă familia de nevoiași, după atâtea boli și suferință, se stinse cu zâmbetul pe buze că lasă în urmă un vlăstar frumos și puternic. Atunci boierul îl luă definitiv
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
de altă dată.... III. NATURĂ, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015. FRUNZĂ Tinerețe-nveșmântată În verde strai de primăvară, Parfumul florilor mângâie, Trupul fraged de fecioara. Roua dimineții o scalda În srăvezii mărgăritare, Și îi îmbujorează față O rază gingașa de soare. O șuvița, împletita, Părticică de colaj, Strop de viață ce-ntregește Al pământului peisaj. Partitura fără note, Pe coroană pomilor... Vioară vântului și-a ploii, Romanța pădurilor. Anotimpurile-i scriu, Povestea vieții, filă, filă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Romanța pădurilor. Anotimpurile-i scriu, Povestea vieții, filă, filă... Timpuri vin, si timpuri trec, Încondeiate-n clorofila! Citește mai mult FRUNZĂTinerețe-nveșmântatăîn verde strai de primăvară,Parfumul florilor mângâie,Trupul fraged de fecioară.Roua dimineții o scaldăîn srăvezii mărgăritare,Și îi îmbujorează fațaO rază gingașa de soare.O șuvița, împletita,Părticică de colaj,Strop de viață ce-ntregeșteAl pământului peisaj.Partitură fără note,Pe coroană pomilor...Vioară vântului și-a ploii,Romanța pădurilor.Anotimpurile-i scriu, Povestea vieții, filă, filă...Timpuri vin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
acei ochi! Este Steliana Sima, artist și om frumos la chip, răpitor de frumos, frumos la spirit, contemplativ de frumos! Umbra aripilor unui serafim din văzduhul ei sufletesc i-au albăstrit ochii, iar umbra macului câmpiei folclorului românesc i-a îmbujorat obrajii, pe când umbrele gândului i-au subțiat conștiința în trandafir cu o inflorescență multicoloră, aromitoare, împrospătată de soare, frăgezită de rouă, al cântecelor oltenești, mirabil de lirice, calde, melodioase ca o catifea ce înfașă sufletul, ca un sân ce atrage
STELIANA SIMA. VÂRSTA ARTIŞTILOR FRUMOŞI NU ARE ANI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379699_a_381028]
-
zboară. * Eu sunt iarba ce dansează-n mângâierea vântului. Glasul mierlei ce răsună dimineața în zăvoi. Sunt cuvântul care leagă versu-n împletirea lui Și-ți vorbește despre-o lume ce se-mparte doar la doi. * Eu sunt verii răsăritul ce îmbujorează macii Picătura-n care ploaia spală ochii codrului Când așează frunza-n dungă să-i doinească vechii Dacii Adormită-n iarba crudă de blestemul dorului. * Eu n-am vrut să fiu stăpână peste suflet nimănui Ard tăcut precum parfumul flacără-ntru-n
EU SUNT! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379724_a_381053]
-
strajuiau câmpia, dar arborii erau puternici. Era un adevărat spectacol jocul luminii în natură. În timp ce lumina încerca să cucerească orice unghi pitit în întuneric, eu mi-am întors privirile spre merii ce își etalau fructele verzi așteptând soarele să le îmbujoreze fețele și mi-am amintit de Radian. În vara anului trecut, pe data de trei iulie, un copil de zece ani a pătruns în grădina cu mere și a început să adune fructele crude din copaci. Poate ar fi reușit
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
-o doară: De ce mereu se înroșește, Când vălurile-și risipește? Ce taină în adâncuri are, De mii de ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde, Însângerând adânc și unde. Iar ea îi trimitea spre maluri, Iubiri pe crestele de valuri. Ascult frumoasa alintare A apei către dragu-i soare. Surprind apoi un gând hai-hui, Este amanta astrului! În următoarea dimineață, Albastru
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
iar ea luase premiul al doilea la școală , nu era puțin lucru ! Deci, îmbrăcată într-o frumoasă bluziță fină de batist, o fustă tot roșie cu o curelușă împletită ce îi marca mijlocul subțire , iar în picioare sandale cu cireșe .... Îmbujorată de căldură și de nerăbdarea de a ajunge cât mai repede ținea în mâna o sacoșă în care avea câteva schimburi pentru cât va stă la Plopeni, așa se numește satul bunicii ! Încă de la Constanța autobuzul se umpluse de mulți
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!” Muntele, semnul verticalității, al fermității, al neschimbării, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima Oceanului se va preface în munte, luna Câmpia va-mbujora, pe ritmul de ploi și de lacrimi, numai tu, numai tu vei cânta ... ” Centru al vieții spirituale - inima, simbol al chintesenței divine, este locul intuiției, al cunoașterii contemplative: „Inima mea a uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte femei frumoase, pentru a le compara cu ea, dar oricât m-am străduit, n-am găsit nimic și
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram la suprafață. . . Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață. . . Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul. . . De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Un foc în soba-ngrămădităDe cinci copii, de dimineață,Prea tare nu era-ncălzită. . .Precum, steluțele de gheață!Pe geamuri, desenam cu gerul,Când respiram la suprafață. . .Oceanul îl uneam cu cerul,Topind steluțele de gheață. . .Și Doamne, câtă fericire,Cât de îmbujorați la față,O zi întreagă în neștire,Striveam steluțele de gheață!Dar anii iute trec, ca vântul. . . De griji, devine mintea creață,Când vrei să moștenești pământul,Nu vezi steluțele de gheță!Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu gerul, Când respiram la suprafață, Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
de gheață!Un foc în soba-ngrămădităDe cinci copii, de dimineață,Prea tare nu era-ncălzităPrecum, steluțele de gheață!Pe geamuri, desenam cu gerul,Când respiram la suprafață,Oceanul îl uneam cu cerul,Topind steluțele de gheațăși Doamne, câtă fericire,Cât de îmbujorați la față,O zi întreagă în neștire,Striveam steluțele de gheață!Dar anii iute trec, ca vântulDe griji, devine mintea creață,Când vrei să moștenești pământul,Nu vezi steluțele de gheță!Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
vai; Umbră ei merse înainte și se-ntoarse. Era acuma palida că neaua Cînd munții și colinele-s acoperite și ale Omenirii căi închise, 175 Însă cînd Spiritul ei reveni, rumen precum o dimineață cînd Coptul fruct cu bucurie se îmbujorează într-ale cerului săli veșnice, [Ea-n taină bucuratu-s-a văzînd; și se hrăni cu Deznădejdea lui. Ea spuse, "Sînt răzbunata pentru toate suferințele de-odinioară".] Tristețe îl cuprinse din picioare, țîșnind în sus pînă la cap 180 Aidoma
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lăsam mai după miezul nopții. Pătrunzi În case pentru prima dată; descoperi oameni pe care nu Îi știai până atunci; te-nfrupți cu multe feluri de prăjituri, cozonaci, vinețuri; ești Întrebat al cui ești, ce mai face mama, tata; te-mbujorezi când dai cu ochii de vreo fetișcană (a Învățătorului sau profesorului din sat), cu care Îți imaginaseși mai știu eu ce; frămânți noroaie sau zăpezi pe ulițe unde n-ai călcat În viața ta; ești amețit de-atâta trudă și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
verde, conținea Schnouda, miraculoasa cremă albă, care, după ce-a fost Întinsă pe obraz, Își transformă culoarea, sub influența aerului, Într-un trandafiriu delicat, apoi Într-un roșu stacojiu atât de natural Încât dă de-a dreptul iluzia unei pielițe Îmbujorate de sânge; colo, cutioare lăcuite, Încrustate cu sidef, care cuprindeau aur japonez și verde de Atena, culoarea aripei de cantaridă; aur și verde care se transformau Într-un purpuriu Închis Îndată ce erau umezite; lângă vase pline de pastă de alună
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
asta basta. Și, dacă Începe să obiecteze, o să-i argumentez spunîndu-i că sînt o femeie matură, care-și poate alege și singură Îngrijirea medicală de care simte că are nevoie. Exact. — Ăă... Luke. Mă ridic iar În capul oaselor, puțin Îmbujorată la față. — Legat de domnul Braine. Da? făcu Luke trecînd pe altă bandă a drumului. Apropo, i-am spus mamei că o să-i invităm, și pe el și pe ea cu David la cină. La cină! O, Doamne, e din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
urmă, lucrurile s-au aranjat. Martin și-a scos masca și Janice și-a revenit, după ce a dat pe gît un coniac. Iar acum, formația cîntă și toată lumea e pe ringul de dans. Mama și tata se leagănă În ritm Îmbujorați și zîmbindu-și radioși, paietele mamei licăresc În lumină. Suze dansează cu o mînă de gîtul lui Tarquin și cealaltă În jurul lui Clementine, care s-a trezit și n-a vrut să mai adoarmă. Tom și Jess stau În picioare la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
poate face treaba asta e să fii cît se poate de riguros și de științific. CÎteva minute mai tîrziu, Luke se apropie cu o tavă cu băuturi. — Ai avansat vreun pic? Întreabă, așezîndu-se În fața mea. — Da! ridic ochii spre el, Îmbujorată de efort. Ok. Am luat-o logic... și am ajuns la concluzia că avem nevoie de cinci cărucioare. — Cinci? Luke aproape Își scapă cafeaua din mînă. Becky, n-ai cum să ai nevoie de cinci cărucioare pentru un singur copil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că și blugii stretch li s-au părut ridicoli la Început celor care i-au văzut prima dată. — Extraordinar, zic, străduindu-mă să-mi scot penele din gură. Ești un geniu, Danny. — Hai să mergem să bem ceva. Danny e Îmbujorat de Încîntare. Am chef de un Martini. — Poți să-mi pui astea În contul meu? Îi zic lui Jane. SÎnt opt bucăți. Mersi! Ieșim din magazin plutind de fericire și Îl conduc pe Danny după colț, În Portman Square. Felinarele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e chiar atît de idiot. Probabil s-a dus undeva să bea pînă nu mai știe de el. — Bună, Becky. Ridic ochii și o văd pe Jasmine apropiindu-se de noi, cu brațele pline de fulare și căciuli și obrajii Îmbujorați de la atîta efort. Hei, Jasmine! Nu-i incredibil? Ce se Întîmplă sus? — Balamuc curat, Își dă ochii peste cap. Peste tot unde te-ntorci, numai clienți. Slavă Domnului c-avem și personal auxiliar. — Nu-i mișto? Îi zîmbesc radioasă, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de ce e posibil să-ți fi spus ea. Am fost prieteni vreme de un an. În adolescență. Asta-i tot. Ok? — Ok, șoptesc. — Și de ce v-ați despărțit? spune Suze interesată, după care, cînd toată lumea se Întoarce spre ea, se Îmbujorează. E important! spune defensiv. Relațiile trecute nu trebuie să fie un secret. Tarkie și cu mine știm totul despre fostele noastre relații. Dacă i-ai fi spus lui Bex, În loc să... Nu mai continuă. — Poate că ai dreptate, Încuviințează Luke. Becky
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vom la privirea aceasta, fără vom striga: au aceasta e Ezavél, aceaia, carea odinioară sulimănită, împodobită, înfrumusețată, ceasuri întregi sta în fereastră...?”), menite să mai albească o piele uneori cam smeadă - constata François de Pavie 301 - sau, dimpotrivă, să le îmbujoreze chipul, să le înroșească buzele și să le rumenească obrajii 302. în costumele de ceremonie, alături de soții lor, în tablourile votive. Convenția înseamnă tradiție. Lângă soții lor, Voievozii, ce concentrau în aparițiile lor puterea și autoritatea de a o exercita
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]