470 matches
-
pahar de băutură și se uită în jur, căutându-l pe Henry. Bărbatul nu se zărea nicăieri. — Nu l-ai văzut pe Henry? întrebă ea când Sally intră în bucătărie ținând în mână o sticlă de votcă și arătând extrem de îmbujorată. — Ultima dată când am dat ochii cu el zăcea pe undeva cu o păpușă gonflabilă, îi răspunse Sally, luând o lingură din salata de fructe. O, Eva, iubita mea, tu ești în mod indubitabil draga de Cordon Bleu! Eva roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am înțeles, în fine, că orice speranță era pierdută, am luat un baros și am făcut toaleta țăndări. Invincibilul aparat de ras a alunecat ușor pe pământ. L-am oprit, l-am băgat în buzunar și i l-am înmânat îmbujoratei mele fiice când am intrat în casă. Nu m-aș mira ca ticălosul să funcționeze și astăzi. După ce-am aruncat povestirea în cutia cu eticheta Ghinioane, am ras și a doua jumătate a sticlei și m-am băgat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la început? — E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că am luat-o razna de tot. Și, oricum, nu e deloc adevărat ce-am zis. Fiindcă Îl iubesc pe Connor. Probabil că de la altitudine sau așa ceva mi-a trecut o asemenea idee prin cap. Îmi dau părul de pe fața Îmbujorată și Încerc să-mi revin În fire. OK, hai să Încep să număr, din nou. Trei sute cincizeci și... șase. Trei sute și... O, Doamne. O, Doamne. Nu. Te rog. Avionul se zguduie iar. Ne prăbușim. N-am făcut niciodată vreun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ojă unghiile de la picioare. Fiindcă e bine să fii mereu cât se poate de Îngrijită. Fără nici un alt motiv. Îmi aleg un sutien Gossard de dantelă și bikini asortați și cea mai atractivă rochie de vară pe bie. Apoi, ușor Îmbujorată, arunc În geantă și câteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai spus niciodată părerea mea despre ea. Niciodată ! A fost... a fost... nu mai sunt În stare să continui, mi se pune un nod În gât. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Jack se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirând vizibil, și sângele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mânecile elastice de Albă ca Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sunt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. Sunt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. Sunt sigură că nu ! Sincer, Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și eu ochii din hârtii) floricelele de porumb pe care le pregătește în bucătărie mama, ca să-i treacă de plictiseală. Știi că germanii n-au auzit de astea, de floricele? zic în stilul meu interesant, pătrunzând în bucătărie. Mama râde îmbujorată de lumina pe care a trebuit s-o aprindă în plafon - înseamnă că, de când scriu, ziua a trecut. Eu am aflat că germanii n-au auzit de popcorns de la o tipă din Hanovra, căreia a trebuit acum vreo câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă aplicate, în stilul discotecilor de mahala, arunca pe fața ei îmbujorată, fără ochelari, stele și planete, dând o sclipire intermitentă incisivilor întrezăriți prin fanta buzelor când respiră - trebuie încă să respire pe gură, după atâta dans. Sexul lui T. se revoltă, împingând cartea care îi rămăsese în poală când adoarme. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
atunci băuseră în tăcere se hotărăsc dintr-o dată să încălzească atmosfera dând drumul la stație, cu decibeli mulți. Fata sare, răsturnându-și scaunul pe care de-abia se așezase, și se pune pe dănțuit pe muzica de manea, cu fața îmbujorată proiectată spre tablele ondulate care plafonează terasa. Picioarele îi scapă din încălțările desfăcute, și-aruncă și haina de piele pe scaun lângă bărbatu-său, ăla se ridică și începe să dănțuiască, pocnindu-și sonor picioarele în jurul ei. Băieții cu muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
buzele lui Luke. — Ție.. sau oricui altcuiva, adaug repede. — Mă bucur să aud asta, spune Luke cu blândețe. Și mai ales, să știu că n‑o să încerci să‑mi gătești cușcuș marocan surpriză. — Înțelegi ce vreau să spun, zic, ușor îmbujorată. Și mi‑ai promis că n‑o să mai pomenești niciodată de asta. Faimoasa mea seară marocană a avut loc la puțină vreme după ce am început să ieșim împreună. Voisem să‑i demonstrez lui Luke că pot să gătesc, dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dintre domnișoarele de onoare fuge spre alt grup de oaspeți, care se uită și ei la mine. Apoi alta aleargă spre alt grup. E ca și cum ai fi aprins un foc de paie. Câteva clipe mai târziu, Janice vine la mine, îmbujorată toată și cu lacrimi în colțul ochilor și o pălărie cu flori, fixată, într‑o rână, pe cap. — Becky, am auzit că a venit Luke! Inima îmi bate nebunește. O, Doamne. Să‑i închid gura miresei diavolului e una. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bine atunci, spun, dându‑mi ochii peste cap. Ne vedem mai târziu. Când ies, Mel nu e la biroul ei. În schimb, Alicia stă pe scaunul acesteia, îmbrăcată într‑un costum negru elegant, cu ochii în niște hârtii. Pare mai îmbujorată decât de obicei și mă întreb râzând în sinea mea, dacă asta nu are legătură cu vreo mozoleală ad‑hoc cu Ben. — Bună, Alicia, zic politicoasă. Ce mai faci? Alicia tresare și își strânge repede foile pe care le citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lăsându‑și geanta pe jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și îi strâng mâna. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și brațele albe rătăcite printre alte brațe, capete sau picioare, râzând - total nediplomatic, impardonabil de ușuratic - cu o poftă care-l umplu de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dată când își auzea tatăl mormăind ceva despre alte aranjamente culinare, amenința că intră în greva foamei. Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit: — Orice fiu știe bine că nimeni nu gătește ca mama sa. Credincioșii, privind cu gelozie, începuseră să se gândească la posibilitatea ca mâncărurile acestea să nu semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
permis doar un zâmbet timid. Încă nu era sigură de locul ei în grup. Dar, oricum, Julia nu se uita la ea. Îi făcea cu mâna Fionei, care se îndrepta către ele. —Iertați-mă c-am întârziat, a spus ea îmbujorată. N-am găsit loc de parcare. Julia a ridicat una dintre sprâncenele pensate cu grijă. Trebuia să abandonezi trotineta și să-ți cumperi alta mâine. —Ha-ha-ha! Fiona a scos limba către Julia, după s-a uitat înspre celelalte două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cea mai vagă idee. Dar să sperăm că n-o să se ajungă la asta. Străini în noaptetc "Străini în noapte" Sala cea mare a hotelului Grosvenor House, din Londra, era ticsită cu tot felul de personalități pe tocuri înalte, obraji îmbujorați artificial și gușe căzute. Femeile stăteau îndesate, unele într-altele, la cele două sute de mese. Un aranjament floral magnific decora mijlocul fiecăreia. Același efect estetic îl aveau și frapierele încărcate cu șampanie Cristal și cu sticle de Chablis Premier Cru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un sarong, a anunțat Fiona. Jake și David au gemut. — Iar eu vreau la PC World, să văd cum arată noul Apple Mac, s-a pronunțat și David. Fiona și Jake au gemut. — Și tu, micuțo... David a sărutat obrăjorul îmbujorat al Jessicăi. —... tu poți să hotărăști ce mâncăm la prânz. —Pia! a țipat fetița, acesta fiind cuvântul pe care-l folosea în loc de pizza. Toți ceilalți au gemut. Tati prostovanultc "Tati prostovanul" În timp ce frunzărea revista OK!, Julia s-a oprit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a fi singura care nu suferea. Se mișca În ritm, la fel de plină de viață ca Întotdeauna, cu membrele ridicându-i-se și căzând la loc de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea Însăși, În entuziasmul ei, era complet absentă, concentrându-se exclusiv asupra șirurilor de fețe Îmbujorate ce o priveau și asupra strigătelor de Încurajare pe care le urla În direcția lor. Acum bătea din palme. — Hei! Luați-vă fiecare câte o saltea! strigă ea. Urmă o busculadă care Îmi aminti de zilele de școală, când niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]