647 matches
-
Altă dată - era în vacanța a doua - rugîndu-mă să mai stau, și eu răspunzîndu-i că nu pot, mi-a spus cu ochii aspri: - Desigur, ce importanță am eu pentru mata? - Ce importanță? Nu mai suntem prieteni? Și, renunțând laplecare, am îmbunat-o și am împăcat-o complet. Cu o zi înainte de a pleca, spunîndu-i în cursul unei convorbiri cuvintele: Cînd o să fii mare", ea mă întrerupse bătăios: - Sunt mare. Nu mai sunt copil. Crezi că dacă n-am avut no-roc să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mere crude. Vorbea acum pasionat și-i luceau ochii ca într-o boare de lacrimi. Semăna cu fata de cincisprezece ani când protesta că nu-i copil. După asigurările mele că o să mă țin de cuvânt, "pe cât posibil", s-a îmbunat, apoi a consultat "steaua nebună", care trecuse de plopul al treilea, a pus la îndoială corectitudinea astrului, mi-a adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de breaz. Vorba aceea: «Scapi de dracu și dai de taică-său»...“ - Ei, gata-gata, liniștește-te, femeie, Înțelege: am glumit, căută s-o Îmbuneze oaspetele. Gazda rămăsese Însă la fel de Îmbufnată. Stătea frământându-și mâinile În poală și privind În gol. Se pare că tabloul o neliniștea din cale-afară, căci, din când În când, Întorcând spre el privirea, Mașa clătina din cap. - M-am lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți, vă rog... - Cu ce să-mi greșești!? zâmbi oaspetele. - Poate am spus o vorbă nelalocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nando să meargă Împreună la o fermă din apropierea orașului pentru a cumpăra câteva păsări, ceva ouă proaspete precum și o damigeană două de vin. Avea de gând să-i facă o surpriză plăcută Carlei, sperând ca În felul acesta s-o Îmbuneze, s-o facă să-i treacă supărarea. În ultimele două săptămâni nu reușise s-o vadă decât o singură dată, după miezul nopții când stătuse de vorbă cu ea mai mult adormită...! Tony Pavone se plimba prin biroul său destul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler le admirase la grădina botanică. Mai mult, purta gene false. Pe frunte avea un punct hindus făcut cu rujul. În același loc unde fusese făcută pata de Miercurea Cenușii. Ideea de ansamblu era să-l farmece și să-l Îmbuneze pe acest Lal mânios. Ochii ei, așa cum se repezi, fără să se uite, În afundătura camerei, erau aprinși și, pus În cuvintele bătrânului către sine, dilatați razna, chitiți pe senzualitate. Deși arăta ca o doamnă, gesticula prea mult, era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul ca să dobândesc puterea? Ca să-l îmbunez pe Marte, va trebui să-mi pun gladiatorul să lupte în arenă? Campionul meu va trebui să învingă întotdeauna? Va trebui întotdeauna să ucidă adversarul pe care l-a învins? Dar eu îl am deja pe Skorpius... Nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la Vitellius, care se află la Roma. —Trăim cu toții în această epocă extraordinară, spuse Antonius și-și frecă gânditor bărbia, studiindu-i pe cei doi din fața lui; ochii săi întunecați se îmbunară. O epocă în care, pentru întâia oară în istoria Romei, împărații sunt aleși de armată, iar acest lucru are o neîndoielnică însemnătate politică, după cum veți fi știind. Galba, Vitellius, Vespasianus... În cel din urmă noi recunoaștem autoritatea care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dispozitiv, mișcându-și și contorsionându-și buzele peste extensia nefamiliară din plastic, lovindu-și apreciativ unul de celălalt cele două noi rânduri de dinți. Abia mai târziu avu un pic de ghinion. Ieșiseră de la cinema, iar Pinky se simțea oarecum îmbunată de scenele încântătoare la care fusese martoră, între erou și eroină, care depășeau obstacole crunte și terorizante. Acest Love Story era un film dincolo de orice comparație. Când apăruse pentru prima dată, șirul de oameni ce așteptau să intre șerpuia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cel care vine va avea un prilej de gând, de îmbunătățire și întărire sufletească. Păcătuiesc atât cât mă pricep și am conștiința păcatului, în virtutea acestui gând ascuns al înțelegerii cu Domnul. El mă vede, îmi cunoaște și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă rog. Pornirea mi-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
abia acum, prin repetatele eliminări pe care le operez. Prin permutări și completări de mari goluri temporale, prin răsturnări de spații și mistuiri de prăbușiri. Coborând și iar coborând, spre un niciunde, oricând la îndemână acum, când Moartea s-a îmbunat și prinde a-mi arăta calea Luminării. Am suferit de Vichi, dar suferința mea, știu acum, nu era totuși numai suferința pierderii trupului ei, a gingășiilor ei. Era suferința, aproape ca o descojire, a pierderii hotarului dintre Lumi. Acum, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inocent. Sărută cu blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise, în timp ce se înfrupta din dulceața de cireșe amare cu care încerca s-o îmbuneze bunica, Viviana cugeta în sinea sa și hotărî că, de fapt, Ursu nu avea deloc pricepere să-și înfrumusețeze locuința. Prin urmare, nu avea să-i mai viziteze căsuța de acum înainte. Lecția de croitorie Așezate pe pajiștea din fața casei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea 40 IOANA CELIBIDACHE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă Ioana. — Care e starea ta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
călare și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă Ioana. — Care e starea ta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am întors acasă, ș
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an, satul nu a mai răsunat în strigătul păpușarului. Păpușile mele au zăcut uitate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vina pe mine! —Dumnezeule! a exclamat el furios. Chiar nu pricepi! După care Luke s-a întors să plece. —Luke, exagerezi, am spus eu disperată încercând să-l prind de mână. Știam cât de atras era de mine. întotdeauna îl îmbunasem în felul ăsta. —Lasă-mă, Rachel! a spus el împingându-mă. Mă dezguști! Ești varză! Totalmente! Apoi a ieșit în hol. — Cum poți fi așa de crud? am chițăit, alergând după el. — La revedere, Rachel, mi-a aruncat Luke trântind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
relație extrem de fericită, voi doi, zise sergentul. Eu, unul, nu am obiceiul să-i spun nevestei mele că arată al dracului de înfiorător. — Probabil că nu ai o afurisită de nevastă înfiorătoare, zise Wilt, făcând o încercare de a-l îmbuna pe bărbat. — Ce am sau n-am eu în ceea ce e legat de nevastă-mea mă privește numai pe mine! E exterioară subiectului discuției noastre. — Norocoasa de ea! zise Wilt. Aș vrea din tot sufletul să fiu și eu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poată fi oprit din ciocabocănit și tănțuit cine știe câtă vreme - poate ani, dacă nu cumva până la sfârșitul lumii, ceea ce, pentru mine, atunci, Însemna cam multicel. Ca ucenic ajutor de (și) butnar, știam că Moș Iacob n-ar fi avut nevoie să Îmbuneze astfel polobocul, l-ar fi putut cercui pe dată. Da, dar Moș Iacob era Moș Iacob. Butoiul acela n-avea mare importanță; important era, nici măcar tanțul ci, pe de-o parte tănțuitorul; pe de alta, cred și acum că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la ce o să fie. Până una-alta, se cuvenea să se bucure, Mirelo, născuseși un băiat frumos și sănătos. Îi puse numele lui tăică-său, Petre, trăgând nădejde că în felul ăsta i-ar intra pe sub piele bătrânului și l-ar îmbuna ca s-o ajute, cum o ajutase, de altfel, și cu Mugurel, Mirelo, în părinți ne e toată nădejdea. După ce i se confesă lui frate-său, din toată inima, despre tărășenia cu Velicu, Vlăduț le povesti, la rându-i, bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aici, tipul se oferise să-mi arate toate celelalte locuri prin care avea piercing-uri și mi-a fost extrem de dificil să-l refuz politicos, dar fără să par pudibondă. În interior, era menținut un Întuneric de peșteră pentru a-i Îmbuna pe clienții mai vampirici, așa că m-am trezit clipind des când am ieșit iarăși la lumina zilei. La magazinul de alături aveau o uriașă lampă decorativă În formă de rachetă, prin care părea că iese lavă roșie cu bule albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fraternizează de regulă cu suspecții. Dați-mi voie să Încerc să ghicesc procedura: dumneata apari ca din senin și mă chemi la interogatoriu, În speranța că o să bagi frica În mine. Dar Monroe mă tratează surprinzător de amabil, ca să mă Îmbuneze, iar dumneata mă conduci Înapoi acasă, oferindu-te voluntar să-mi dai câteva sfaturi amabile precum că n-ar trebui să ascund nimic poliției, căci asta ar putea fi periculos pentru mine. În tot acest timp, ai nutri desigur nădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]