1,021 matches
-
și ai rămas „Sfânta Vineri” în memoria noastră, pentru că în fiecare zi vineri țineai post negru până la apusul soarelui. Știu, ești printre îngeri și adeseori mi te arăți în vis. Pentru mine e ca și cum ai fi aici. Fie-ți sufletul împăcat și liniștit! Luceafărul să-ți lumineze calea ... Ah, vreau să-ți mai spun ceva: sper ca Sf. Petru să-ți fi dat o dispensă pentru comportarea merituoasă pe Pământ, și să-ți fi îngăduit să mai tragi, când și când
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
între resemnare și revoltă mocnita. Cohen îi adresează lui Dumnezeu eternă plângere a omului în fața nedreptății și a suferinței din lume, dar găsește puterea de accepta lumea așa cum e: Hineni, hineni/I’m ready, my Lord, cântă el, smerit și împăcat. Hineni este cuvântul în ebraică pentru "Iată-mă!", răspunsul lui Abraham la cerință de a-si sacrifică fiul iubit, pe Isaac, în episodul biblic cel mai tulburător din Geneză. Citește mai mult Leonard Cohen și-a scris și cântat propriul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
între resemnare și revoltă mocnita. Cohen îi adresează lui Dumnezeu eternă plângere a omului în fața nedreptății și a suferinței din lume, dar găsește puterea de accepta lumea așa cum e: Hineni, hineni/I’m ready, my Lord, cântă el, smerit și împăcat. Hineni este cuvântul în ebraică pentru "Iată-mă!", răspunsul lui Abraham la cerință de a-si sacrifică fiul iubit, pe Isaac, în episodul biblic cel mai tulburător din Geneză.... IX. GETTA NEUMANN - HANUKA PENTRU ÎNCEPĂTORI, de Getta Neumann, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
ce nu vor fără noi să se-aștearnă Cum îmi sfâșie carnea palme arse de dor Cum ne suntem complici în iubiri și păcate Cum ne-adună din plânsul de ploi un fior Al orelor ce nu sunt fără noi împăcate Cum mă-nnoadă sub stele arcul inimii trist Cum ne suntem complici în uitări și iertare Cum ne-adună la mal un arcuș de artist Orelor fără noi, să le dăm ascultare Cu zăpadă din cer și cu libera noapte
CUM NE SUNTEM COMPLICI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382881_a_384210]
-
și în Chiromanție, cum chiar și l-au dat unii dintre ei ! Numai să fie ! Profesorul Plutiș probabil decedase de mult timp în urma bolii incurabile de care suferea. La fel și conferențiarul Zbenghe, care muri ìn sinea lui, se pare împăcat. Înainte cu o lună de deces, se întâlni cu Alexandru și îi spuse cu regret: - Iartă-mă, te rog, iartă-mă, pentru tot ce ți-am făcut! Atunci, Alexandru nu înțelesese mesajul. Se tot gândi, se gândi și până la urmă
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
pașnic într-o orbită galactica. Vacile au un ritm foarte special, știu din tinerețile mele, când mergeam la bunici. În 2000, când ai propus o lucrare spre achiziționare, Muzeul Național de Artă Contemporană din București te-a refuzat. V-ați „împăcat” între timp? Tu, n-a fost nicio ceartă între noi. Sunt foarte multe instituții și muzee prestigioase care mi-au refuzat lucrări. Sunt ok cu asta, e treaba lor. Lucrarea aia (All the Directions, 2000) a ajuns într-una dintre
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
scrisoare. —Ceva interesant? Nu avea de unde să știe că Walter a apucat să-mi scrie. Poate că în momentul ăla îl urmărea. Scrisoarea era plină de panică controlată cu greu. Ochii lui erau gri deschis și părea relaxat complet, chiar împăcat, cu picioarele desfăcute în semn de abandon total. M-am uitat fix la el, văzând cum i se schimbă expresia cu fiecare cuvânt pe care îl ziceam. —E de la o cunoștință comună, am spus. Walter Quincy. îți aduci aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
n-a „cunoscut-o!“, a strigat o femeie care ascultase în trecere despre ce se vorbea, în așteptarea orei nouă când trebuia să înceapă serviciul divin. - A fi îngrijit și servit de o fată frumoasă care te ajută să mori împăcat, asta e adevărata iubire la vârsta noastră, răspunsese Rudi resemnat. - Ai nevoie de o infirmieră, bătrânelule, îi spusese femeia surâzând. - A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de căldura inimii: - Când te văd, am impresia că-l văd chiar pe Rudi! Un surâs luminase fața lui Natanael. Când intraseră în sinagogă se așezase direct pe locul lui Rudi. Ca și cum acel loc fusese dintotdeauna al lui. Se simțea împăcat că acel om, care luase în batjocură amintirea lui Rudi, acum, în mod spontan, îi arăta căldură. Era ca și cum ar fi regăsit viața veche a lui Rudi, pe care o putea adăuga armonios la viața lui tânără, fără multe experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
imediat. Cred că în acest punct sentimentul se separa de rațiune, practica de teorie, că trebuia căutat unde anume pot exista ele ca egale și, pe de altă parte, în ce punct rațiunea și afectul nu sunt în stare ca, împăcate, să coexiste și nici ca, certându-se, să învingă vreuna dintre ele). Dar cum de a fost posibil să i se întâmple una ca asta tocmai lui Burkeviț? Și ce să fie asta: un calcul premeditat sau un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
copilărie, rătăceam acum pe străzi în nopțile lungi moscovite. După ce bulevardele se goleau și pretențiile pe care le aveam față de aspectul exterior al femeilor scădeau, dădeam, în sfârșit, de vreo ștoarfă care accepta orice condiții. În zorii răcoroși și roz, împăcat, mă apropiam de ușa hotelului și nu mai doream nimic de la ea. Dacă totuși rămâneam și luam o cameră, o făceam mai mult dintr-un sentiment de obligație față de această femeie decât de dragul plăcerii. Dar poate că nu acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că În cercetarea acestei teme, În plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întîmplările Întocmai cum s-ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într-o nebulozitate În care lucrurile vor dobîndi umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deprinzi cu anii. Am jurat că n-aveam s-o mai văd, că n-aveam să-i mai pomenesc numele sau să-mi mai amintesc de timpul pe care Îl pierdusem alături de ea. Prin cine știe ce stranie rațiune, m-am simțit Împăcat. MÎnia care mă scosese din casă se evaporase. M-am temut să nu revină, cu o Îndîrjire reînnoită, a doua zi. M-am temut că gelozia și rușinea aveau să mă consume lent, odată ce piesele celor trăite În acea noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bătrîne din cartier și din nenorociți care abia Îl puteau plăti, Însă pe care Îi Îngrijea oricum. Eu Îl auzisem, nu o dată, spunînd că lumea e un țucal și că așteaptă ca Barcelona să cîștige naibii odată campionatul ca să moară Împăcat. Mi-a deschis ușa Îmbrăcat Într-un halat, mirosind a vin și cu un chiștoc stins Între buze. — Daniel? M-a trimis tata. E o urgență. CÎnd am revenit la pensiune, am găsit-o pe doña Encarna sughițînd de atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
votat sau nu, ca să-i provoace reacții negative, tresăriri, neliniști, chiar dacă cel testat ar fi cea mai perfectă și cea mai pură personificare a inocenței, Nu cred, nu pot fi de acord, răspunse agentul, sigur de el, cineva cu conștiința împăcată nu va spune nici mai mult nici mai puțin decât adevărul și prin urmare va trece fără probleme testul poligrafului, Nu suntem roboți, nici pietre vorbitoare, domnule agent, spuse femeia, în orice adevăr omenesc există ceva neliniștitor, ceva îngrijorător, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine că avea un pistol, a scos mâna dreaptă din buzunarul pardesiului ca să ia plicul, Dar plicul era gol, l-am deschis eu, ar țipa ministrul, Asta nu mai e treaba mea, albatros, ar răspunde el cu seninătatea celui perfect împăcat cu conștiința sa, Știu foarte bine ce vreți dumneavoastră, ar țipa din nou ministrul, dumneavoastră vreți să nu mă ating nici de un fir de păr al protejatei dumneavoastră, Nu e protejata mea, e un om nevinovat de crima de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe chipul lui Adălaïde, spun bine fără încetare, pot să jur. Oamenii buni se duc repede. Toată lumea îi place, inclusiv moartea. Numai ticăloșii au pielea groasă. Aceștia crapă la bătrânețe, în general și, câteodată, chiar în paturile lor. Liniștiți și împăcați ca niște prunci. Ieșind din biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
făcea planuri de viitor. Se simțea eliberată de multă supărare adunată-n timp. După mulți ani, vedea și saluta oamenii pe care-i întâlnea. Nu mai mergea cu ochii ațintiți în caldarâm. Privea în față, drept, fără teamă, cu conștiința împăcată. Își făcea planuri de viitor, pe măsura posibilităților, calităților și poziției sale sociale. Nu era lacomă și nici exagerată. Se cunoștea foarte bine și își stabilise limite rezonabile pe care era convinsă că le poate atinge. „E bine să mă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
Cruzimea oglinzii" la cei doi nu este altceva decât lumina dintre două oglinzi paralele ce nu se exclud una pe alta. Ele multiplică la infinit "Icoana stelei ce s-a stins" (La Steaua - Eminescu), pentru a fi celor doi (ne)împăcați "repaus dulce și suprem..." (Noapte de mai - Macedonski), mărturie pentru necesitatea înțelegerii și definirii lor. Al. Florin Țene Referință Bibliografică: Complemeritatea oglinzilor paralele Eminescu-Macedonski / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
în bol format din brațe, tâmple... doar ecouri... fior acum s-a întrupat în ochiul redeschis iubirii o lumânare a-ncetat să-și scurgă trupul cercuri, cercuri... chipuri de frunze ruginesc. în miez rămân iar verzi și focul pătrunde-n suflet împăcat. destul am stat. pornesc. o așchie-mi atinge Jocul... Referință Bibliografică: tristețea lumii într-un salt... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate
TRISTEŢEA LUMII ÎNTR-UN SALT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361566_a_362895]
-
este fiul lor, le arată Evanghelia primită de la ei înaintea plecării, aceștia rămân fără grai și nu știu dacă trebuie să se bucure pentru regăsirea lui sau să se întristeze pentru moartea care se afla la ușa colibei lui. Moare împăcat că L-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât pe propriii lui părinți și este îngropat cu aleasă cinste. A fost îngropat conform dorinței lui lângă chilia care i-a servit de vremelnică locuință în lumea aceasta, el grăbindu-se
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
alt mal - ci doar să sorb - din când în când - dimpreună cu El - din Potirul Graal Dumnezeul meu nu are sânge pe mâini - și nici prejurul Lui nu e privegheat de câini: Dumnezeul meu este mai înalt decât visul - mai împăcat decât paradisul Dumnezeul meu este harnic în lemn cioplitor: năzuiește astfel - spre inimă - spre foc - spre alean și spre dor - și mă ia lângă El - să-i fiu în răstimpuri - deșteptat ajutor Doamne - cu Tine dimpreună trudesc până la focurile de
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-a jertfit coroana Se întreabă micul fur? ---------------------------- Cum să mă ridic din mine? Mi-au fost cârjele furate Clipele își cer iertare Se vor toate împăcate! ---------------------- Caut flacăra nădejdii Să mă încălzesc la ea, Într-o zi voi șterge poate, Chiar sentința cea mai grea! Sufletul rănit se pare Zboară-n cerul de smarald, Pe un rug de așteptare Mă întind și simt cum ard... 12
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]