473 matches
-
ca operă literară, nu se putea continua la nesfârșit astfel. Era nevoie de cuvinte, de dialog. Cei doi încep, într-un târziu, să dialogheze. Carol va pleda pentru dreptul de a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de nimeni și nu jignim pe nimeni, e limpede? Metronius păru să șovăie pentru un moment; părea muncit de impulsuri felurite și contradictorii; apoi ridică din umeri. — Ei bine, da, sigur! exclamă. Pe urmă, întorcându-se spre soldat, desfăcu brațele împăciuitor: — Hai, Maliban, spuneam numai așa, glumeam doar. Nu m-aș îndoi niciodată de tine, nici nu te-aș jigni vreodată pe tine ori neamul tău. încuviințând cu gravitate, alanul își luă mâna de pe sabie. în momentul acela, Vitalius arătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei, se contură de niciunde, în întunericul abia îndulcit de zorii ce se iveau, figura lui Divicone. Bagaudul venise lângă ei în liniște și prinsese cel puțin ultimele cuvinte ale lui Metronius. — Lăsați-l în viață! sugeră, pe tonul său împăciuitor. Poate să se dovedească de folos: îl luăm cu noi și, dacă va fi necesar, îl constrângem să-și repete mărturisirea în adunare. Asta o să dea mai mare greutate vorbelor mele și o să aibă darul de a-l descalifica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca operă literară, nu se putea continua la nesfârșit astfel. Era nevoie de cuvinte, de dialog. Cei doi încep, într-un târziu, să dialogheze. Carol va pleda pentru dreptul de a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ale lui Seymour sau nimereau în plasă sau cădeau la mama dracului în afara mesei, așa încât jocul cu el era lipsit de voleuri. Acesta era însă un fapt care niciodată nu-i atrăgea atenția și se arăta întotdeauna surprins și abject împăciuitor când adversarul lui se plângea în gura mare și cu amărăciune că trebuie să-i culeagă mingile căzute prin toate colțurile camerei, pe sub scaune, sub canapea, sub pian și prin locurile acelea respingătoare de după rafturile cu cărți. Era la fel de înnebunitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fară stăpân...!” O privi melancolic; avea frisoane și-l durea Îngrozitor de rău capul. Făcea eforturi considerabile să țină ochii deschiși, iar la șantier nici vorbă, nu se putea prezenta și nici n’ avea chef. I se adresă pe un ton Împăciuitor, sperând s’o calmeze. „Încă odată, draga mea, Îți cer scuze... Îți promit, altădată... Tu poți pleca,eu doresc să mai rămân puțin, poate o oră, maximum două...”. Carla vru să mai spună ceva dar renunță. Fiind gata deja de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două ori interval de timp În care fata, va trebui să Înțeleagă fără prea multe comentarii: aventura lor nu putea avea nici un fel de urmare...! Nando intră În birou tunînd și fulgerând: „Afurisită mașină, bate avansul...!” Tony Pavone Îl privi Împăciuitor. „Mașina ta prietene, și-a cam trăit traiul. Se cere una nouă...Oare, putem pleca?” „Cu toate pânzele sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză, făcând unele viraje În depășire destul de periculoase. Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oră, așa dar sunt sigur, Înainte de ora cinci voi fi acasă. Servim masa de seară, mă voi odihni puțin după care vom merge undeva să dansăm. Bine...? Hai fi-i bună, nu mai vreau să te văd bosumflată...!” O sărută Împăciuitor pe frunte În timp ce Nando Își anunță sosirea manevrând butonul soneriei. Era destul de agitat, vorbind de unul singur. „Am avut unele discuții destul de contracditorii cu soția mea...! Dumneaei susține și pe bună dreptate: Dumineca trebue cu sfințenie rezervată familiei...Totuși, dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi, Richard s-a aplecat să-și recupereze ochelarii. Și-i punea la loc și tocmai începuse să-i spună ceva doamnei Connolly, pe tonul lui zemos și împăciuitor pe care Sheba îl numește tonul de „Haide, haide“, când doamna Connolly a făcut un salt spre Sheba. Contactul a durat doar vreo câteva secunde, dar când Richard a tras-o pe doamna Connolly la o parte, în mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nici să mă mișc nu puteam. Mă cuprinsese o amorțeală ciudată, de parcă urma să leșin. Devenisem o statuie de smoală ce se scurgea spre pământ cu mintea fugită de-acolo. Ea nu se supără că nu-i răspund și continuă împăciuitor: Bine, lasă că avem timp să mai vorbim. Aaa... era să uit. În ce clasă ai nimerit? “A”... cred că “A”, i-am răspuns în stilul meu monosilabic și ea din nou m-a sărutat. Suntem în aceeași clasă... Perfect
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o familie, sau făcea distincție Între faptul că dumneata Îi erai rudă de gradul Întîi și soțul doar rudă prin alianță... deci un străin, de fapt ? Cu alte cuvinte, dacă se iscau ceva neînțelegeri Între dumneata și soț, el era Împăciuitor sau Îți lua apărarea? — Nu m-am gîndit niciodată la așa ceva. Hai s-o luăm altfel. Să presupunem că soțul și fratele ar fi ajuns la neînțelegeri și ar fi trebuit să se dueleze, ce-ai fi făcut ? Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime mama care, la rândul ei, părea îngrijorată. Totuși, fiind răspunzătoare pentru căsătorie, plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare: — Trece printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune să-și revină și să-și adune puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care se uita la Joe cu o privire care se voia amenințătoare. Asta era o greșeală din partea lui; bicepșii lui nu erau nici măcar cât încheietura mâinii lui Joe. Vino să o vezi din unghiul ăsta, am spus pe un ton împăciuitor. Mă gândeam că ai putea să îi faci niște poze fără să prinzi și luminile alea aurii și luxoase de pe balcon. Tony Muldoon se uită printre gene la instalație. —Neah, poate pot să le scot puțin încețoșate, a spus. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui Lucifer...” „Mergând pe drumul nostru, noi vrem să atingem nemurirea. Și nu numai atât, intenționăm să-i Înviem, unul câte unul, pe toți morții din mormânt... Să unim lumea aceasta cu lumea de apoi...” „Din câte Înțeleg”, zise zâmbind Împăciuitor Pafnutie, „voi nu faceți decât să pregătiți a doua venire a lui Hristos. Îi neteziți, cum se spune, calea...” „Vom Încerca să facem mult mai mult”, zise Bikinski, privindu-l de la Înălțime. „Să nu cădeți În păcatul trufiei”, spuse starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe fiecare din ele câte un as de treflă. Cinicul suflă satisfăcut peste unghii. „Acum suntem totuna”, zise el Împăciuitor, În timp ce Noimann-penitentul scoase rochia Mathildei, În care se afla Înmagazinat mirosul și toată căldura ei, și o Întinse pe jos. Deasupra rochiei presără lenjeria, pe care o mângâia acum scâncind ca un copil... Privindu-l de sus, Noimann-cinicul conchise: „Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se În coate, Noimann spuse, la rândul său: „Și eu sunt Dumnezeul tău și am să te fac una cu pământul...” Omul-locomotivă, aruncând o privire spre vagoanele Înșirate În spate și revizuindu-și pozițiile, spuse pe un ton neaștepat de Împăciuitor: „Întotdeauna adevărul se află undeva la mijloc. Fiecare Dumnezeu are la rândul său nevoie de un Dumnezeu al său, altfel n-ar putea exista...”. Și spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se ducă dracului, să-și ducă banii și petrecerea În altă parte, dar el se mai uită o dată scurt la mine și i se adresă celuilalt paznic. —Anthony, lasă-i să intre. Anthony, care fusese până atunci surprinzător de Împăciuitor și non-agresiv, păru Îngrozit de această Întorsătură și Începu să-și apere părerea. —Frate, sunt optzeci de oameni, ce mă-sa. Nu-mi pasă câți bani au, e curul meu la mijloc dacă... — Am spus să-i lași să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
durdulie, o femeie, apăru în câmpul vizual al lui Mal cu mâinile la ochi, plângând. Brațele lui Dudley Smith o cuprinseră. Mâinile ei se transformară în pumni, ca să-l împiedice să-și încheie îmbrățișarea. Dudley murmura tot felul de fraze împăciuitoare. Mal se întoarse la mașină și așteptă. Partenerul lui apăru cinci minute mai târziu. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Flăcău, mergem să-l impresionăm pe domnul Nathan Eisler cu justețea cauzei noastre? *** Ultima adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că nu se băteau! Trecură așa, certîndu-se de mama focului, pe lângă popa care, auzindu-i, îi privea cu multă mirare și nu știa ce să creadă despre ei. Nemairăbdîndu-l inima să-i vadă certîndu-se, le strigă de sub salcâm, cu gând împăciuitor: ― Ce e, fiilor, ce s-a întîmplat între voi, de vă certați atât de amarnic? Pungașii se opriră o clipă din ceartă și, gâfâind, veniră lângă popă. ― Ce să fie, cinstite părinte? Mai nimica, toată... Iaca, prietenul meu spune că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte! - și Nory se uită cu înțeles la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești de față, repetă tot ce ai zis tu, ce ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic al trachierei ranforsate pe fluierul oblu cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri. - Domnule Babek! - Spuneți-mi simplu, Aeneus! am înșirat eu împăciuitor un rest de rânjet. - Fie!... Aparatul era ilegal, prin urmare, folosirea lui ILEGALĂ! Din cauza sinesteziei inextricabile care a acompaniat transpunerea în... Eram prea confuz ca să mă cert sau să fac asociații argumentative... Îmi verificaseră contul, facturile și mă acuzau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
se culce cu femele! La noi, pe timpuri, erai exclus din viața preoțească dacă în primul an nu aveai cel puțin o sută de inseminări!... În urma studierii elementelor de paleoistorie și beneficiind de un limbaj mai exersat, i-am zis împăciuitor într-o zi: - Eu cred că... - Ha-ha-ha! i-a apărut din nou acel rînjet oribil pe fața aia scîrnavă. Crezi! Crezi! Crezi! - Nu umbla cu copilării! Bănuiesc că atunci cînd ai dedesubt pămîntul pe care pășești, deasupra cerul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
alt atac! — Și totuși, ați vrea să vă gândiți să le acordați o audiență? întreabă prințul Kung. Este important să menținem comunicarea. Tsungli yamen-ul meu poate menține legătura până când Majestatea Voastră se simte confortabil cu... — Prostii! Nu avem nevoie de împăciuitorii ăia! intervine Su Shun, arătând cu degetul spre prințul Kung. Hsien Feng își ridică mâna pentru a-l reduce la tăcere pe Su Shun. Este conștient că membrii Curții s-au împărțit în privința felului în care să fie abordată situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]