295 matches
-
tâmpitul ăla de Traian Iancu galopase pe străzi până aici, după ei, să le vâre, cu forța, prin buzunare, 296 DANIEL BĂNULESCU tranșe babane din Fondul lui literar. Sau ca și cum chiar și ultimii dintre ei ar fi păstrat, în buletine, împăturite și smulse din manualul de literatură de clasa a XII-a, comentarii elogioase închinate operei lor. Ori întreaga lor operă, probabil, ar fi putut fi lesne tipărită pe un bilet de tramvai. (D-aia încă nici nu le-o publica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc, virgil, virgil, răspunde-mi că da. Sunt pe jumătate nebună din dragoste pentru tine. Și cum ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea culoarea gri și delicatețea unei pînze de păianjen Împăturite. M-am așezat la biroul lui Frank și i-am răsfoit carnetul de cecuri și chitanțele cărților de credit, sperînd să găsesc vreun indicator al relației sale cu familia Hollinger. În sertare era un talmeș-balmeș de vechi invitații la nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica diverse crenguțe cu ochii Închiși, numai după sfichiuitul pe care-l produceau. („Carpen, caprifoi, plop piramidal. Ah, ba nu! O foaie Împăturită!“). Desigur, de multe ori sunt În stare să determin poziția geografică a cutărui sau cutărui parc după o caracteristică anume sau după o combinație de caracteristici; bordurile ca niște cutii pitice ce Încadrau aleile Înguste presărate cu pietriș, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-l chemă. Se urcă, dădu bună ziua și, scoțând plicurile din buzunar, citi adresele și-l întrebă pe șofer, Care dintre acestea e mai aproape, A doua, Atunci, duceți-mă acolo, vă rog. Pe scaunul de lângă șofer se afla un ziar împăturit, acela care avea deasupra știrii, cu litere de sânge, titlul de mare impact S-a descoperit În Sfârșit Chipul Conspirației. Comisarul se simțea tentat să-l întrebe pe șofer care era părerea lui despre știrea senzațională publicată în ziarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Doar o clipă, am ceva pentru tine, spuse Marci, prinzându-mă de mână. Să nu crezi că sunt vreun traficant de droguri sau ceva de genul ăsta, dar asta e pentru tine. Marci Îmi Îndesă În palmă o batistă albă Împăturită. Am despăturit-o. Înăuntru era o singură tabletă. Mi-am strâns palma, făcând-o pumn. —Marci! —E un Klonopin. Mai este cunoscut și ca valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare pe vaporul lui. Încă din peșteri, unii se ghiftuiau flămânzindu-i pe alții. Între datele limită ale vieții unii nu presară decât puncte de suspensie. Multe creiere rămân toată viața împăturite. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. În deșert nu ai cum să nu iubești oamenii. Pentru că sunt departe. Când trăiești printre nebuni trebuie să te uiți, din când în când, în oglindă. Din greșelile tale învață alții. Dar nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și vei pleca. Dar eu ce voi face? Zâna”. M-am desprins cu greu din loc și nu m-am oprit decât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și le puneam într-un dulap din bucătărie, nedeschise. Unele erau voluminoase, altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un pătrat gros de carton înăuntru, am știut că ultimul „eu“ al meu a ajuns la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plantă plantă doctrină a plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă Din carte îmi căzu în poală un bilet. O singură foaie A4 împăturită. Iată ce spunea: Dragă domnule Sanderson, Sper că această carte va fi interesantă și vă va ajuta să vă convingeți de faptul că vă contactez în calitate de prieten. Înțeleg situația în care vă aflați și pericolele cu care vă confruntați zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
epuizat cum eram, făcusem o greșeală înfiorătoare. Când pregătisem bucla de dictafoane, ciudatul pachet se afla deja înăuntrul perimetrului. Astfel, când ideea bine conturată și viguroasă a unui lucru își eliberă lungul, alunecosul corp-gând dintre cuvintele și literele acelui bilet împăturit și înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de vitrine de sticlă pline de obiecte, boluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mormăi „bietul suflețel“ - semn sigur că ziua se precipita, după estimarea lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama s-a uitat la el cuprinsă de o panică tăcută, dar era limpede că el analizase situația și ingenioasa lui propunere a fost: „Poate e vreun film bun la cinematograf“. Cel mai apropiat și mai mare era Odeon, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să pară purtarea mea. Adică, faptul că stau singur, că uneori n-am chef să te primesc, că îmi petrec tot timpul la televizor: probabil că te întrebi ce naiba se întâmplă cu mine. Nu chiar, spuse Fiona mușcând din clătita împăturită. Te ascunzi de lume pentru că lumea te sperie. Și eu te sperii. Probabil că n-ai învățat niciodată cum să-ți construiești o relație adevărată cu oamenii. Credeai că n-am văzut asta? Prins pe picior greșit, am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Phoebe despre Winshaw Towers n-a fost încurajatoare. Cocoțată aproape chiar pe coama unei coline întinse și amenințătoare, clădirea lăsa adânci umbre întunecate pe terenul de sub ea. Grădinile încă nu se vedeau; dar Phoebe deslușea deja o zonă dens împăturită care ascundea casa când te apropiai de ea, iar la poalele dealului era o întindere mare de apă mohorâtă și searbădă. Cât despre aglomerarea haotică de turnuri gotice, neogotice, subgotice și pseudogotice care dădeau numele casei, ele semănau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e doar un scurt mesaj scris de Lawrence, în care cere să i se aducă în cameră cina. Nu dovedește nimic: poate doar că Tabitha e nebună. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
puteam lua legătura cu cineva între timp? M-am sculat și m-am dus în apartamentul Fionei să iau carnetul de adrese. Era plin cu nume de care nu-mi vorbise niciodată și în coperta din spate era o scrisoare împăturită, datată martie 1984. Probabil majoritatea oamenilor din carnet nu mai aflaseră vești despre ea de vreo șase, șapte ani. Unul din ei era probabil fostul ei soț, credinciosul renăscut. Din câte știam nu-și mai vorbiseră după divorț, deci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la el. Nu-i așa? Atunci, caută! A încercat haine și încălțări fără număr și până la urmă a dat peste ce îi trebuia. După câteva ceasuri bune, Toaibă se întorcea - însoțit de sora medicală, toată numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora ceea din spital, cu vorba ei mai mult în șagă și cu ochii azurii, ți-a căzut dragă? Fără să vrei, gândul te fură și te duce spre ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și Voight, deoarece intervine finalul dramatic cu soțul Întors din război, care, negăsindu-și liniștea și nici pe Jane unde le lăsase, se duce pe plajă, se dezbracă, scoțîndu-și toate hainele, apoi verigheta pe care o așază pe chiloții frumos Împăturiți, și pleacă să Înoate-n ocean pentru totdeauna. Și pentru că se duce să Înoate-n ocean, nu-i menționat În nici o enciclopedie a cinematografiei universale de la noi. Bruce Dern. Un foarte bun actor, din păcate sinucigaș. Hey, Jude, povestea emoționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În bacnote Împăturite, tari, lucioase și verzi. — Termină cu prostiile, Enrique, mi-a zis. Am făcut un pariu, nu? — Da. Însă ne știm destul de bine. Nu chiar așa de bine. În regulă, am spus. Tu hotărĂști. Zi-mi atunci ce vrei să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
durat așa de mult, dar e greu să găsești lumea la lucru, e perioada asta proastă dinainte de Ziua Recunoștinței. În orice caz, sper să fie aici ceva care să-ți placă. Și-a coborât privirea spre coșul plin cu fuste Împăturite. Emily și-a ridicat spre ea privirea cu un abia reținut dispreț. — Lasă-le pe biroul meu. O să le returnez pe cele care nu se potrivesc. Probabil, majoritatea, dacă ne gândim ce gusturi ai tu În materie de Îmbrăcăminte. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să devină o păpușă, ca și ea, că a rămas un amărât de om... — Mai încercăm o dată, spuse Maestrul păpușilor, punând-o cu băgare de seamă pe Annabel în cutia ei, după ce-i așezase sub cap un petic de catifea, împăturit ca o pernă. Doar o dată și gata... — O dată și gata, repetă Tili. Azi a fost cam mult. Nu e bine să dai drumul, dintr-odată, la prea multe nume. Încep să bântuie. Maestrul ezită câteva clipe. Apoi făcu, șiret, din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]