495 matches
-
monștrilor la far, tot mai frecvente, nu-i mai îngăduie nici o iluzie, făcându-l să trăiască cea mai absurdă dintre epopei. Coșmar. Paroxism. Lipsă de noimă. Abis și agonie. Drept care orice exigență morală cedează și naratorul nu pregetă să se împerecheze și el cu mascota, într-un soi de viol consimțit, departe de far și de ochii "proprietarului". Cel ce-l învinuise pe Caffó de zoofilie, își exaltă acum senzațiile unice datorate sexualității pure, animalice. Abisul și agonia, experiențe existențiale prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ale războiului independenței: ” Voi ați executat cu iuțeală și sprintenie marșurile cele mai grele pe viforoasele vremi și pe asprele geruri ale unei strașnice ierni, dar totodată ați dovedit că în ostașul român de astăzi, ca la strămoși, bărbăția este împerecheată cu răbdarea nevoilor, vârtoșia trupului cu tăria inimii... Vulturul românesc care și-a desfășurat aripile la Grivița, își odihnește acum zborul pe fecioralnicile ziduri ale Vidinului”. În adevăr, războiul dovedise din plin înaltele virtuți morale ale poporului român. Erau reînviate
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
al barocului), manifestat în cultivarea constantă a unui vocabular eterogen: "Realismul se întâlnește în opera lui Galaction cu cel mai autentic romantism. [...] Cunoscător al expresiei bisericești cu iz arhaic, scriitorul mânuiește totodată depășind, uneori, simțul măsurii neologismul, pe care-l împerechează neașteptat cu termenul neaoș" (1970: 331). În fine, Dim. Păcurariu vede în preotul cu vocație "un virtuoz al limbii", apt de a cultiva, în pură descendență barocă, "un stil excesiv cizelat și împodobit, cu elemente căutate pe de o parte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme al țărilor sudice. Palmieri și cactuși se împerecheau cu statui și reliefuri în piatră. Ferige uriașe se împleticeau sub pașii noștri și se urcau pe zidurile palatului prin ale cărei ferestre ne chema marea de smarald..."592. Combinația de vegetație luxuriantă cu piatra sau statuile o impresionează, spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anumite specii este puțin probabil să fie întâlnite la fiecare exemplar care aparține acestei specii. În plus, caracteristicile unei specii se schimbă în timp; unele care erau mai rare devin răspândite, și invers. Toți indivizii ce aparțin grupului care se împerechează și se reproduce fac parte dintr-o specie, chiar dacă ei posedă și caractere atipice. Genealogia și covarianța caracterelor nu coincid. Atunci când ele diferă, genealogia are prioritate. Cei care văd covarianța caracterelor drept esențială vor avea greutăți să includă indivizii retardați
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
hrăni, adoarme când este obosit. Unde a învățat nou născutul aceste reflexe? Iar a spune că totul este înscris în informația genetică a unei celule, este doar așa ca să ne dăm atotști uto ri! Există specii de pești care se împerechează undeva pe cursul unui râu, icrele sunt luate de curent și duse în ocean, acolo unde se dezvoltă o nouă generație. Apoi, la un moment dat, încep să urce râul respectiv, revin la locurile de origine pentru a și împlini
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să nu plece că mă întorc imediat, și fug pe scara rulantă, să fiu acolo când aterizează cosînzeana-verișoara, ca să o prind în brațe, să-i treacă supărarea, "nu, mămică, vreau și numărul tău, nu mai fi botoasă, vreau să mă împerechez cu voi toate, o să dau puțină, să ajungă la toată lumea, așa că promit să nu mai îmi risipesc sperma, uite, de exemplu, n-o să mai fac niciodată labă". Ce bun eram pe vremea aia și uite cum, acum, mă las agățat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
acasă și, bineînțeles nu am mai văzut-o niciodată în viața mea. În schimb, la întoarcere le-am povestit băieților cu lux de amănunte ce bună era, cum am agățat-o eu, și cum în trei minute eram așa de împerecheați că băteau vecinii în pereți că nu pot să doarmă, deși parcă era zi când am ridicat-o. De, minciuni de lăudăros, care schimba povestea de fiecare dată în funcție de ascultător. Pentru că am povestit-o de multe ori ca pe cea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
apucă de șolduri și își înfige Tulpina de Jad adânc în interiorul ei. El începe să înfigă puternic, până când fluidele yin curg ușor, după care încetinește, ajungând la un ritm mai comod. În această poziție, ce este cea în care se împerechează animalele, bărbatul seamănă cu un tigru ce stă la pândă, fiind gata să-și atace prada. Vaginul femeii este strâmt, iar bărbatul se bucură de o vedere clară a umerilor ei moi, curbați spre spate și a feselor. Când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
timp, într-o provincie îndepărtată din munții din sudul Chinei, trăia un păstor care avea o turmă de capre cu un apetit sexual impresionant. Se părea că țapii pur și simplu „nu se mai săturau” de capre, călărindu-le și împerechindu-se cu ele în mod repetat, la perioade remarcabil de scurte. Păstorul curios a observat curând un anumit model: de fiecare dată când țapii pășteau dintr-un anumit tip de buruieni, înclinațiile promiscue atingeau punctul maxim timp de ore întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
hrănite și testiculele tari, Tulpina de Jad va fi rigidă și apetitul îți va fi insațiabil... În cazul în care ce spun eu pare incredibil, Încearcă să-i dai această pilulă celui mai bătrân motan. În trei zile se va împerechea fără pauză, În patru zile va urmări și câinii, și iepurii. Blana lui se va face din albă neagră Și, în cele din urmă, va cădea mort Din cauză că și-a neglijat măruntaiele. Deci amintește-ți soarta acestui motan Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sunt mai eficiente, așa cum forma capsulei protejează preparatul de la distrugerea enzimelor În stomac. Radicalii liberi - sunt produsele secundare ale metabolismului. Ca În fiecare organism, corpul uman este compus din molecule, iar moleculele din atomi. Combinându-se În molecule, atomii Își Împerechează electronii. Se obține o construcție stabilă, electric neutră. Uneori din rezultatul reacției chimice pe orbita exterioară a moleculei apar electroni ”neîmperecheați”, liberi. O astfel de moleculă devine un radical liber, care se străduiește să devină moleculă, adică să treacă În
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
relație directă femeia cu natura sau cu unele elemente personificate din natură. De pildă, credința că luna ca personificare a masculinului are relații sexuale cu femeia este destul de răspândită. La fel, australienii, papuașii, grecii, romanii etc. credeau că șerpii se împerechează cu femeile. J.G. Frazer descrie în Adonis felul cum tribul indian komati utiliza șerpi din piatră pentru a influența fertilitatea femeilor tribului. Mai târziu, "în cercurile rabinice se spune că menstruația se datorește raporturilor Evei cu șarpele în Paradis"212
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
încadrează, astfel, în seria onomasiologică și lingvistică Săliște („locul unde a fost un sat“), Grădiște („locul unde a fost un oraș), Mostiște („locul unde a fost un pod“), Boiște (< sl. boiște, „locul de bătaie“ „locul unde se bat, deci se împerechează peștii“), Boliște („locul în care a fost o epidemie“), Braniște („loc în pădure oprit pentru tăiere sau vînătoare), Buciște (< srb. bučije, „pădure de fagi“ + iște), Cîlniște (< kalen, „noroios, mocirlos“ + -iște), Horodiște (variantă ucraineană a lui Grădiște), Jariște (< sl. Șariște, „locul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
avut puterea plină de justețe de a îndrăzni orice, știu asta, și eu nu fac decât să cer și să acord rând pe rând un privilegiu, dar nu chiar până acolo încât să pun laolaltă animale pașnice și fiare, să împerechez șerpii cu păsările, mieii cu tigrii."27 Regulile lui Horațiu sunt dictate din grija de a păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia, fără niciun fel de modificări, vom vedea, punctul de vedere al lui Aristotel asupra rolului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
planuri și stabilind "un joc de corespondențe sistematice", practici pe care gândirea rațională se vede obligată să le respingă, eliminând acele "noțiuni polarizate și ambivalente care joacă un rol important în mit". Ea renunță să "utilizeze asocierile prin contrast, să împerecheze și să unească contrariile, să progreseze prin răsturnări succesive; în numele unui ideal de non-contradicție și univocitate, ea dă la o parte orice fel de raționament care pornește de la ambiguu și echivoc".36 Tot grecii sunt însă cei care introduc persoana
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rima este rădăcina poeziei nu va muri niciodată ațâță imaginația celor îndrăgostiți prin gări abandonate de acari sub lacrimile colorate ale semafoarelor dar din când în când scriu versuri albe tocmai pentru a nu uita vreodată cât de frumos se împerechează rimele sub ochii încercănați ai poeților din alte timpuri 31 mai 2011 Povestea unui alt început Un alt început va veni peste noi, Spre-a-ntoarce o lume la toate-ale sale, Și fi-vor neliniști, tăceri abisale, Un alt început
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
spre Valley. Mă gândeam la femeile împreunate cu femei. Nu la lesbiene, ci la fetele blânde cu comportament dur, cum erau cele pe care le obțineam ca premiu pentru meciurile câștigate. Cum rulam pe Cahuenga Pass, am încercat să le împerechez una cu alta. Dar nu-mi aminteam decât trupurile lor și mirosul de alifie camforată și tapițerie de mașină. Nici o față. Atunci le-am folosit pe Betty / Beth și Linda / Lorna din fotografia de cazier, respectiv cea de pe legitimația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
te sfii, lacrimile te vor ușura. Am să-ți fac un ceai. Nu-i nimic. Peste o sută de ani dragostea și suferința vor deveni preistorie. Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele cu balene. Bărbații și femeile se vor Împerechea schimbând mici impulsuri electrochimice. Nu va mai fi loc pentru nici un fel de erori. Vrei și biscuiți? După pregătirea ceaiului și după câteva momente de ezitare, Începu să-i povestească despre conferința directorilor de căi ferate și să-i explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lectici. Dând la o parte perdelele uneia, Fima Își văzu soția făcând dragoste, În lacrimi, dar pasional cu un bărbat sfrijit, negricios, care era Întins sub ea și scotea gemete slabe. Brusc, Într-o străfulgerare, Înțelese cu oroare că se Împerechea cu un mort. Iar mortul acesta era tânărul arab de la știri, cel pe care l-am ucis În Gaza cu un glonț În cap. 20 Fima s-a rătăcit prin pădure După ce notă visul În carnet, Fima se Încovrigă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în chip de călugăr. Ce nume de călugăr mi-ar fi fost atribuit? Ce anume, în afară de sfinții doriți, mi s-ar fi oferit pentru sculptură figurativă? Oare, asemenea maestrului de la Naumburg, odinioară, aș fi așezat pe soclu și aș fi împerecheat personaje profane, întemeietori ai economiei și politicii: aici cancelarul Adenauer alături de talentata demoscoapă, doamna Noelle-Neumann, acolo grasul de Ludwig Erhard cuplat cu starul de film Hildegard Knef, cea cu picioare lungi? Atunci tot mai bine reliefuri pentru uși de dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
parcă dintr-o inspirație divină. În mijlocul dansatorilor, ocupam spațiu. Abia dacă am observat că eram priviți. Am fi putut dansa așa o mică veșnicie, deschis și strâns, cu scurte priviri și ușoare strângeri de degete, separat, spre a ne regăsi, împerecheați în rotire, pe picioare care voiau asta, numai asta: jucăuș sau grav, să se despartă și să fie din nou una, să se ridice, să fie imponderabile, mai iuți decât gândul, mai tărăgănat decât timpul când trece. După un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pare fericire. Nu-i adevărată. Nu-ți ajută la nimic să fii fericit dacă n-o știe și altul. Căci miezul fericirii nu-i decît bucuria animalică. Mi-ai văzut cîinii, ce bucuroși sînt cînd le dau voie să se împerecheze. Nu i-ai văzut cum rîd? Și abia invidia și admirația celorlalți dă poleire animalicei tale satisfacții. Vino înapoi! Tu suferi acolo unde ești nu ești nici pe departe fericit.” V. din spital simt cum se depărtează de mine cel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]