48,887 matches
-
trecut muncitorimea a iubit pe Caragiale ca pe un tovarăș de luptă, azi ea îl sărbătorește cu strălucire ca pe un tovarăș de biruință, care-i îngăduie să vadă ceea ce a făcut-o ieri să sufere și mai ales o împiedică să uite această suferință." Camil Petrescu are, când scrie aceste rânduri, înaltul titlu de academician. Fiind academician, poate influența mai mult decât alții opinia publică. Un tânăr care nu l-a citit încă pe Caragiale, dar citește ce scrie despre
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
inexistența site-ului propriu pe Internet, asocierea cu Polirom pentru a salva Editura Cartea Românească, lipsa de exigență la primirea noilor membri ai Uniunii, modul de constituire și funcționare a juriilor de premiere. Marin Mincu a criticat juriul Premiului ,Ovidius", neîmpiedicându-se de amănuntul că el însuși a făcut parte din acest juriu și i-a contrasemnat procesele-verbale. Raportul fostului președinte a fost aprobat, ca și raportul Comisiei de Cenzori susținut de Andrej Stefanco, cu aceasta încheindu-se prima parte a
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]
-
Apostol Pavel 6, el a scris cinci scrisori bisericilor din Asia pe diverse probleme teologice și pastorale, una Sfântului Policarp al Smirnei, asupra rolului episcopului, și una către Biserica Romei, pentru a o pregăti pentru venirea sa și a o împiedica de a-și utiliza influența pentru a-i diminua dorul de moartea martirică. Scrisorile sale au stil și fervoare. Deși scrise în tradiția retorică foarte manierată cunoscută ca „asianism”, ele sunt profund personale. Sfântul Ignatie se afla într-o poziție
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
pot ivi în cale. Prigoană înverșunată, ostilitate fățișă și violentă, primejdie ascunsă sub aparență ademenitoare, bunăvoință sufocantă, dragoste cu de-a sila, desfătare paradisiacă și amnezică: paleta de pericole capabile a-l abate din drum pe călător și a-l împiedica să-și atingă ținta cuprinde în egală măsură prieteni și neprieteni, îngeri și monștri, splendori și orori. Mergînd pe urmele lui Odysseus, nu este de mirare că Apolodor trece și el prin cîteva încercări homerice. Dușmanul cel mai aprig al
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
un citat și "Cartea, prezentată azi la ora 12 ș...ț va fi lansată și la Timișoara, Arad, Iași, Brașov". Se vede că Simona Chețan, care semnează propozițiile acestea în 4 iunie, are un vocabular foarte limitat ceea ce n-o împiedică să lucreze în presă, unde criteriile de angajare rămîn obscure. în rest, în legătură cu Tîrgul de Carte - totuși un eveniment al mai multor zile - ziariștii n-au avut nici măcar curiozitatea să-l viziteze. S-au mulțumit să treacă în pagini listele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
de dezacord), Răzvan Săftoiu (conversația fatică), Andra Șerbănescu (strategiile de disociere în discursul cooperativ) au demonstrat utilitatea demersului și coeziunea școlii bucureștene de pragmatică. Limite de spațiu și imposibilitatea practică de a fi urmărit toate lucrările prezentate pe secțiuni ne împiedică să descriem amănunțit contribuțiile altor cercetători din Italia, Franța, Spania, Germania, Elveția, Austria, Olanda, Belgia, Israel, SUA, România, Moldova. Unele au prezentat rezultatele unor proiecte și experimente asupra cooperării dialogale în transmiterea de informații referențiale (Carla Bazzanella, Torino); altele s-
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
Apoi, cînd îți era lumea mai dragă și te credeai mai curat, îți cerea, fără drept de refuz să faci ceva pentru el și constatai aproape de fiecare dată că trebuie să faci pentru el ceva ce scrupulele te-ar fi împiedicat să faci pentru tine însuți. Te numea "profitor ordinar" imediat ce ezitai o clipă, nu-ți recunoștea nici un argument și se plîngea, tocmai el, că e victima abuzurilor și lipsei noastre de recunoștință. Cămașa albă cu guler tare și cravata lui
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care se împiedică de pantofi, de morți, de angoase. Cu fiecare interviu, Levi moare puțin. Valsul îl conduce, după efortul confesiunii, către moarte. Îmi amintesc imaginea din filmul Pianistul al lui Roman Polanski. O imagine de sus. Valize, valize, zeci de valize în
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Apostol Pavel 6, el a scris cinci scrisori bisericilor din Asia pe diverse probleme teologice și pastorale, una Sfântului Policarp al Smirnei, asupra rolului episcopului, și una către Biserica Romei, pentru a o pregăti pentru venirea sa și a o împiedica de a-și utiliza influența pentru a-i diminua dorul de moartea martirică. Scrisorile sale au stil și fervoare. Deși scrise în tradiția retorică foarte manierată cunoscută ca „asianism”, ele sunt profund personale. Sfântul Ignatie se afla într-o poziție
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
casa Arnotenilor, după care îi cer prietenului lor comun (naratorul) să le fie martor la o răfuială "pe calea armelor". Cursul evenimentelor pare ireversibil, și totuși martorul reușește să-l oprească: Îmi fu mai ușor decît aș fi crezut să împiedic ieșirea pe teren". Pe Pașadia îl amenință cu "darea în vileag a dedesubtului acelei Ťafaceriť, care numai de Ťonoareť nu se putea numi". Speriat că-și pierde renumele de "monsieur", Pașadia renunță la înfruntare. La rîndul său, Pantazi cedează atunci
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
multe "terenuri", pentru că cele vizate se dovedeau improprii. După cum am văzut, în foarte multe cazuri, femeia disputată (sau unul dintre martori) intervine pentru a tempera avîntul războinic al dueliștilor. Și în romanul lui Camil Petrescu, doamna T. a încercat să împiedice producerea înfruntării. Explicîndu-i-se că duelul a devenit "inevitabil", ea a implorat un martor ("a stăruit atît, a plîns aproape") ca măcar "să nu existe victime". La rugămintea doamnei T., dar nedorind nici ei "să-și provoace complicații", martorii au aranjat
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
acestui scop: Dă, doamne, timpul îndărăt,/ Ia-mi durerea,/Fă-mă să cred în povești!/ Ca mai demult,/Vrăjită de o stea,/Tainele nopții să le-ascult,/ De dragostea bărbaților să nu știu... Probabil că dragostea ticăloșilor de bărbați o împiedică să se concentreze și să scrie mai bine, încît biata poetă recunoaște că a fost înzestrată, dar asta, ca și omului din Tecuci, nu i-a folosit la nimic: Nu moartea mă-spăimîntă/ Ci puterea de a purta o cruce,/ Înzestrată
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
este unul dintre protagoniști, urît, grotesc, grobian, ridicol, eșuat în vulgaritate și derizoriu. Corul sîntem noi. De fapt, toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de participare la crima Medeei. Deși îi știu decizia, nu fac nimic ca să o împiedice. Acceptîndu-i gestul, crima, uciderea copiilor ei, se fac părtași la păcat. În costumele lor stridente, kitschoase, în gesturile apăsate, groase, în mimică, în pașii unor dansuri ridicole și într-o viermuială tîrîtă în visceralitate, ei nu fac altceva decît să
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
deține monopolul asupra gândurilor lui Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de altă parte, aceeași voce de narator îl indică pe Orlando ca cititor al cărții, ceea ce împiedică o apropriere completă a personajului de către biograf conferindu-i-se primului o viață în afara cărții. Digresiune redivivus: Orlando e inspirată de o persoană care își manipula genul (feminin) cu mare talent. Cartea e povestea unei vieți imaginare a Vitei Sackville-West
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
Dimpotrivă, extrage din puțul gândirii niște remarci dacă nu prostești, cel puțin banale: după ce o cunoaște pe regina ElisabetaI, tot ce găsește să spună e "ce persoană interesantă". De aceea, identificarea cu spectatorul, încurajată de realismul mimat de documentare, e împiedicată în Orlando. Oricum, consolarea e că protagonistul e remarcabil de spiritual în dialoguri. Rezultă că Potter reușește să escamoteze defectele codurilor de care se folosește. Impactul e unul postmodernist sută la sută: printr-un mixaj inspirat al codurilor, se ajunge
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
despre Uniunea Scriitorilor, prozatorul, probabil tânăr, Florin Lăzărescu preconizează măsuri radicale: "USR mi se pare o instituție care ar trebui dărâmată din temelie. Locul să fie bine arat și să se toarne sare deasupra. De sare e nevoie pentru a împiedica proliferarea scaieților. în rest, nu văd ce ar putea rodi pe un teren deșertificat". Citind cele de mai sus Cronicarul și-a amintit o întâmplare povestită cândva de E. Lovinescu în Adevărul, la rubrica sa "Scene din viața literară". Era
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
în vederea unirii cu Dumnezeu, facultatea poftitoare (pofta sau dorința) fiindu-i sădită în inima sa pentru a putea să-L cunoască pe Dumnezeu, să tindă spre înălțarea la El, spre unirea cu El și să o canalizeze spre tot ceea ce împiedică această firească lucrare. Adam în Grădina Edenului nu cunoștea altă dorire și plăcere decât cea a desfătării în Dumnezeu, numai în El aflându-și întreaga sa desfătare. Diavolul, pizmuindu-l pe om, l-a sfătuit și l-a îndemnat pe
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
îndreptată spre Dumnezeu, într-o dorință exclusiv carnală, pătimașă, impersonală ce devine o formă de autoidolatrie 128. După păcatul originar, omul își îndreaptă atenția spre corpul său și îl consideră materie, simplă carne sensibilă, pradă pasiunilor și concupiscenței ce îi împiedică intrarea în Împărăția Cerurilor: Carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea (I Cor. 15, 50). Plăcerea privită ca scop în sine devine pentru pătimaș un absolut care-L exclude pe Dumnezeu și
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
țintește să dobândească Împărăția, și sporind în spiritualizare, îl înalță pe om la infinitul dumnezeiesc. Cu totul dimpotrivă, desfrânarea vădește o iubire egoistă de sine. Ea îl mărginește pe om la sinele egoist și îl închide cu totul față de ceilalți, împiedicând orice formă de comunicare și schimbul de bogăție ființială, pentru că, stăpânit de ea, pătimașul nu-și urmărește decât propria sa plăcere, nu dăruiește nimic celuilalt, iar de la acela așteaptă să primească numai ce-i cere dorința sa pătimașă. Iar ce
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
sufletului și un tremur continuu al trupului, în așteptarea tot mai lipsită de răbdare a momentului împlinirii ei; • un proces complex de elaborare a mijloacelor, circumstanțelor si persoanelor antrenate în săvârșirea ei, dublată de înlăturarea tuturor circumstanțelor care ar putea împiedica declanșarea ei; • o teamă și o adversitate, o gelozie bolnavă față de tot ceea ce i-ar putea periclita împlinirea patimii, fie că este vorba de persoane, fie că este vorba de obiecte; • o reducere progresivă a factorului rațional, în favoarea celui irațional
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
nefaste, care sunt foarte grave, pentru că acestea se răsfrâng și în viața socială, căci desfrânarea constituie o adevărată plagă socială. Desfrânarea disociază familia, contribuie la dezvoltarea prostituției și la răspândirea bolilor venerice, la înmulțirea avorturilor și a copiilor abandonați. Desfrânarea împiedică întemeierea de familii care ar putea fi fericite și rodnice. Distruge atât căminul propriu, cât și al altora. Contaminează și otrăvește generații întregi. Biserica pedepsește prin sancțiuni foarte aspre pe desfrânați, prin Canoanele 61 Apostolic, Canoanele 7, 62 și 63
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
17 XII 1845. Probabil, deci, că vodevilul a fost prelucrat de Negruzzi înainte de această dată. În piesă au loc două dueluri (precum titlul folosit de Bolliac), unul cu pistoale și celălalt cu spade, dar ambele sînt trucate, pentru a-l împiedica pe Pamfil să ia parte la propria sa nuntă. Astfel, Chiță Urlescu îl provoacă pe Pamfil Damianovici la un "duel de moarte". Se aleg doi "marturi", tipul de arme (pistoale), locul (în grădină) și momentul (noaptea, fiind lună plină). Se
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
protagonistul din Jules et Jim). Scenariul e adaptat după romanul omonim, tot distopic, al lui Ray Bradbury. Proza conține niște idei excelente, numai bune de exploatat: pompierii nu mai sting incendii, ci ard cărți, care sunt urâte și distruse pentru că împiedică oamenii să fie egali. În schimb, televiziunea încurajează egalitatea și spiritul de echipă, creîndu-se familii de veri și verișoare prin intermediul ei. Contrastul e reprezentat de oamenii-cărți, care memorează fiecare câte una și le-o lasă moștenire copiilor lor, ca nici un
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
doresc sănătate, lucru de care, vorba unui poet bolnav, eu nu prea am parte. Cu venerație, Șerban Tomșa Credeți, cumva, că mi-a venit să roșesc?... Nicidecum. Depinde cum ești enorm... Artifex este artifex. Și-apoi, nu numai umorul te împiedică să te rușinezi în asemenea cazuri cu schepsis exaltate... Probabil că, într-o zi, îl voi cunoaște în fine, personal, pe prozatorul Tomșa din Gratia (nu grația!) teleormăneană, și căruia, în aceeași revistă generoasă, i-am prezis, mai de mult
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
liric. Intervenția din care am citat și mai sus, pentru a ilustra termenul aprofunzime, continuă într-un mod încă mai creator: �Și să nu se mai întâmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă� (10.02.2003). Se pot găsi, de altfel, exemple și mai poetice: Așteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceață dintre brazii udați de ploaie
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]